tomata muzicală
-
Muzica trebuie să mă înveselească
Pe cât de simplu sună al 6-lea subiect din challenge, pe-atât de greu îmi e să scriu despre el. Și dacă vă e lene să dați click, a 6-a cerință e să-mi exprim părerile despre muzica mainstream (de la radio, comercială sau cum vreți să-i spuneți). Nu m-am rușinat niciodată că ascult muzică ce se dă la radio, am câteva plăceri vinovate care ridică sprâncene, dar nu-mi pasă. Și eu comentez la plăcerile muzicale ale prietenilor mei.
-
Wishlist pentru concerte
Senzația pe care ți-o dă prezența în public la concertul unei trupe sau al unui cântăreț preferat nu e egalată de nimic. E genul de euforie pe care n-o atingi decât prin muzică, un anumit tip de fericire. Fericire dată doar de muzică. Există mai multe tipuri de fericire, să nu-mi spuneți că nu v-ați gândit până acum la asta. Fericirea dată de muzică, fiorii dați de o reprezentație live și de uimirea că îl ai în fața ochilor pe cel pe care-l vezi la televizor sau a cărui muzică o asculți în mașină, basul simțit în piept și eliberarea de toată energia pe care ți-o dă muzica live, chiar…
-
Patrice la #PLAI
Patrice a fost primul invitat al Plai-ului care a închis casa de bilete. Se întâmpla anul trecut când concertul lui a fost sold out. Anul ăsta a continuat Zaz și a terminat din nou Patrice. Am auzit povești, am citit articole, dar trebuia să mă conving eu singură că omul e un showman și că știe cum să controleze publicul și să-l țină în palme.
-
ZAZ la #PLAI
Mai sunt doar câteva ore până la concertul lui Patrice, dar nu mă duc până nu vă arăt câteva poze și nu vă spun câteva cuvinte despre cum a fost aseară la ZAZ. Am zis deja că așteptam concertul ăsta cu sufletul la gură și singura mea durere e că am stat la mama dracului, undeva în spate, departe de trupa de bloggeri și n-am prea văzut mare lucru. Noroc cu obiectivul bun al aparatului foto că am putut s-o văd pe ZAZ la față. În schimb
-
La Timișoara, toamna începe cu PLAI
Doar nu credeați că o să treacă toamna asta și eu n-o să-i aduc osanale pe blog. O fac în fiecare an și nu mă abat de la regulă. Oricum tot ce simt pentru ea am expus deja în funcție de starea în care mă aflam. Am și un tag pentru ea, for Pete’s sake (apropos, cine-i Pete?). Anul ăsta mă simt foarte bine în acest început de toamnă, deci n-o să mă lamentez Bacovia style. Ce-o să fac totuși e să vă povestesc un pic despre Festivalul Plai, că mai un pic și numai mâine nu-i poimâine.
