tomata călătoare
-
Buddy Bears, simbolurile Berlinului
De fapt simbolul Berlinului e ursul, in orice forma ar fi el reprezentat. Doar că Buddy Bears sunt o colecție simpatică de urși lăsați prin diverse locuri din oraș. Toți au aceeași formă, doar culorile lor diferă. Culorile și ocaziile cu care au apărut. Avem un Buddy Bear pentru olimpiada de la Atena, unul înverzit și îmbrăcat ca Statuia Libertății, altul pentru nu știu ce din 2007 și unul pentru campionatul mondial din 2006.
-
La Baia Mare se mananca, nu gluma
Mai, frate, cat mananca maramuresenii astia… asa ceva! De fiecare data cand merg la Baia Mare ma intorc cu cel putin 2kg in plus si am aflat ca ospitalitatea si mesele imbelsugate sunt trasaturi generale ale maramuresenilor. 😛 Am mancat in 3 zile cat n-am mancat de la inceputul anului incoace. Urmeaza o cura de slabire drastica pentru ca mai un pic si ma apuc de cautat rochii de mireasa si chiar nu vreau sa-mi iau una cu 2 marimi mai mare…
-
Încă un Paște la Baia Mare + 6 ani de Tomată
2013 va fi al patrulea an deja în care voi face Paștele la Baia Mare. Despre a doua întâlnire cu orașul am scris aici, iar despre a treia am scris mai mult, că fiind proaspătă posesoare de mașină, ne-am plimbat. Anul ăsta vacanța va fi exact cât ne permite Statul pentru că nu vrem să ciuntim zilele pe care le avem deja programate pentru alte concedii și excursii.
-
Dresda, în sfârșit
Încep cu sfârșitul vacanței de primăvară pentru că poveștile din Berlin sunt mult prea multe și prea greu de sortat, aranjat, scris etc. Dresda era pe lista orașelor pe care voiam să le văd încă dinainte ca Berlinul să figureze pe ea. Mai precis, dorința de a o vedea a apărut pe când citeam Abatorul 5 de Kurt Vonnegut, adică în 2006. În mod normal, descrierea într-un roman a unui oraș despre care nu știu nimic și pe care nu l-am văzut nici măcar în poze, nu-mi stârnea curiozitatea de a-l vedea. Totuși cu Dresda s-a întâmplat, dar cred că mai mult decât frumusețea ei m-a atras istoria ei. Și…
-
Zurück
Ne-am intors. Obositi, ocupati, aglomerati, intarziati… Ca de fiecare data dupa o vacanta de o saptamana sau mai mult, totul se da peste cap si imi ia ceva timp sa ma readaptez. Casa mi-e cu susul in jos, farfurii in chiuveta, haine murdare pe jos in baie, bagaje nedesfacute, cutii nedespachetate, ca asa-i cand te intorci din Germania si ai cumparat o gramada de prostioare. Iarba din gradina imi ajunge la genunchi, cainele are nevoie de afectiune, ma asteapta o gramada de intalniri urgente si importante, pozele nu sunt urcate pe picasa, iar povestile despre Berlin, Potsdam si Dresda se vor intinde pana dupa ce ma intorc de la Praga……
