Dresda, în sfârșit

Încep cu sfârșitul vacanței de primăvară pentru că poveștile din Berlin sunt mult prea multe și prea greu de sortat, aranjat, scris etc. Dresda era pe lista orașelor pe care voiam să le văd încă dinainte ca Berlinul să figureze pe ea. Mai precis, dorința de a o vedea a apărut pe când citeam Abatorul 5 de Kurt Vonnegut, adică în 2006. În mod normal, descrierea într-un roman a unui oraș despre care nu știu nimic și pe care nu l-am văzut nici măcar în poze, nu-mi stârnea curiozitatea de a-l vedea. Totuși cu Dresda s-a întâmplat, dar cred că mai mult decât frumusețea ei m-a atras istoria ei. Și când am dat și peste poze cu clădirile impozante și înnegrite de focurile războiului, am pus-o pe-o listă scurtă, imaginară, a orașelor pe care e imperios necesar să le văd.

Odată ce Berlinul a apărut în peisaj, îndeplinirea visului de a vedea Dresda era iminentă. Cum în Germania călătorim cu mașina, drumul de aproape 200km nu era o piedică, așa că am lăsat-o pentru ultima zi. N-a fost cea mai inteligentă mișcare, pentru că după o săptămână de bătut Berlinul în lung și-n lat, cheful de vizitat era mult diminuat, așa că au rămas câteva obiective nevăzute. Cu toate astea, la vederea primelor clădiri, a podurilor peste Elba, m-am entuziasmat și pofta de a o descoperi mi-a venit din nou. Dar să nu vă mai țin de vorbă, că-s multe pe care vreau să vi le arăt.

Cel mai cunoscut simbol al Dresdei e biserica Frauenkirche (Biserica Doamnei), care apare peste tot unde e vorba de acest oraș. Ce trebuie să știți despre ea e că în timpul bombardării a fost distrusă, iar ruinele ei au rămas neatinse până în 1994. Atât a mai rămas din ea:

surse: 1, 2

11 ani mai târziu, în 2005, Frauenkirche arată exact ca înainte de a fi bombardată. Cărămizile înnegrite de focul ce-a cuprins orașul s-au păstrat în reconstruirea ei. Este considerată un exemplu extraordinar de arhitectură protestantă și are unul dintre cele mai mari domuri din Europa.

frauenkirche-dresda

Statuia lui Martin Luther, parintele Reformei Protestante, a supraviețuit bombardamentelor și e așezată înaintea bisericii.

Impresionantă pe dinafară, dar absolut superbă în interior. Chiar am rămas cu gura căscată când am intrat înauntru. Pozele nu redau întreaga-i frumusețe, dar poate mergeți odată la Dresda și vă convingeți singuri de cât e de minunată.

Iar am început cu sfârșitul, dar nu-i nimic, acum o iau în ordinea în care le-am văzut.

Pe lângă Fürstenzug am trecut cam fără să-i acord prea multă importanță, dar asta doar pentru că nu m-am documentat dinainte. Acum, însă, știu că la origine a fost o pictură murală cu familia regală a Saxoniei, care între anii 1904 și 1907 a fost înlocuită cu mai mult de 23.000 de plăci de porțelan de Meissen. Este cea mai mare operă de porțelan din lume, măsurând 102m lungime. O puteți găsi pe unul dintre pereții clădirii Stallhof.


Stallhof

Albertinum – muzeul de artă modernă


După care am văzut opera – Semperoper – de la distanță.


Academia de arte, al cărei dom este poreclit „storcătorul de lămâi” din cauza formei sale. Statuia din vârf o reprezintă pe Pheme, întruchiparea zvonului public în mitologia greacă.


Brühlsche Terrasse, supranumită „balconul Europei” este o esplanadă ce desparte râul Elba de Orașul Vechi.


Pe scările terasei am zărit o domnișoară, ce se plimba printr-o „pădure” de pomi interesanți, care nu știu ce sunt:


De pe scări, priveliștea Schlossplatz-ului și a catedralei catolice Sanctissimae Trinitatis e impresionantă:


Construită în stil baroc, e cea mai mare din Saxonia – are 4800mp. Lângă ea, e Zwinger-ul, pe care tare rău îmi pare acuma că nu l-am luat prea mult în seamă:


În Altmarkt (sau Piața Veche) era un târg de primăvară, dar nu era deschis.


Înainte să ne întoarcem la Kreuzkirche în Altmarkt, am avansat către o Dresdă modernă.


Înapoi la Kreuzkirche (sau Bieserica Sfintei Cruci) – cea mai mare biserică evanghelistă din Saxonia – unde corul de băieți se pregătea de un concert. Din 1491, Kreuzkirche  a ars din temelii de 5 ori.


Turul Dresdei s-a încheiat în Neumarkt, acolo unde este amplasată Frauenkirche. Clădirile în stil baroc sunt decorate tare frumos:


Uitându-mă pe dresden.de, constat că am ratat o grămadă de obiective și locuri frumoase, dar așa-i când nu te documentezi mai sârguincios dinainte. Oricum, presimt eu că la Dresda mă voi întoarce, deci nu-s chiar așa supărată.

Revin cu poze și povești din Potsdam și Berlin. Până atunci 170 de poze din Dresda.

15 Comments

  • frmshk

    Bine ai revenit! Tu mereu ai vacanțele așa, foarte pline, încărcate! Ești ca un burete care absoarbe informațiile. Și le dă mai departe, noroc. 🙂 Fără îndoială, Dresda e frumoasă. Mie-mi pare un pic asemănătoare cu Viena, măcar ca eleganță, sobrietate. O să fac și eu o scurtă vizită, în iunie.

    • Tomata

      asa-mi plac mie vacantele 🙂 cu cat mai multe lucruri vazute si invatate. 🙂 Sa stii ca ai dreptate cu Viena, seamana. 🙂 Sunt sigura ca o sa-ti placa.

  • cotos

    Un oras distrus in proportie de 90%, reconstruit la perfectie. Un popor care a renascut la propriu din propria cenusa. Cum sa nu iti doresti sa traiesti acolo? Cum sa nu iti doresti sa vina ei sa schimbe cv aici la noi?

    • Tomata

      mi-ai mai lasat linkul cand am zis de dresda, cred ca pe Facebook. am citit articolele tale si mi-au placut, dar cand citesc despre urmatoarea vacanta cu mult timp inainte uit pana ajung acolo. si de fiecare data cand mergem in vacanta ma documentez destul de bine, mai putin cand mergem la neamuri, ca atunci depindem si de ele. asa a fost cazul Dresdei, dar oricum am vazut destule si cum ziceam… presimt eu nu a fost singura data cand am vazut Dresda. 😛

  • dojo

    Noi am tranzitat in 2-3 ore Dresda, deci am putine poze. Orasul vechi e senzational de frumos insa. pacat de vremea ‘germana’ de care ai dat, dar pozele sunte superbe 😉

  • Arashi

    Uf, vad ca nici tu nu ai scapat de cerul gri 🙁 dar bine ca nu te-ai lasat descurajata de el. Dresden e de ceva vreme si pe lista mea, dar nu stiu cand voi ajunge la ea. De meritat, merita categoric 🙂

  • arina

    Multumesc pentru postarea aceasta.
    Am vizitat acest oras anul trecut si mi-a facut placere sa-l revad cu ajutorul pozelor tale.
    Eu am avut norocul sa stau o saptamana in Dresden; chiar de zilele orasului.
    Deoarece simti ca te vei intoarce, iti recomand sa vizitezi neaparat Zwinger-ul si daca vremea tine cu tine, sa incerci o calatorie ( 9 – 12 ore ) pe Elba cu vaporul pe aburi.
    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge