Wanderlust amorțit

Nu trebuie să fii cititor fidel al acestui blog ca să îți dai seama că una dintre pasiunile mele e călătoria. E de ajuns să te uiți în meniul de deasupra pozei din header și să vezi că am o pagină numită Călătorii. Sau poți da scroll și vei vedea că sub articole am două categorii mari și late: „tomata călătoare” și „tomata cititoare” (o altă pasiune la fel de arzătoare).

Totuși, dacă ești cititor fidel, probabil ai observat că anul ăsta articolele din călătoriile mele au lipsit. Pentru că și călătoriile au lipsit.

2015 a fost singurul an din cel puțin ultimii 10 în care n-am călătorit deloc. Vizita de o zi la București pentru un concert și două drumuri la Szeged nu se pun. Aveam planuri mari pentru anul ăsta. Voiam să văd câteva orașe din Elveția în primăvară și Malaga cu împrejurimile ei în vară. Am plănuit să-mi încep anul în Slovenia, prin peșterile ei. Doar că la sfârșitul anului trecut, aflând că sunt însărcinată, am lăsat călătoriile deoparte. Am preferat să nu risc nimic, deși știam că nu prea are ce să se întâmple sau probabilitatea să se întâmple e destul de mică. Așa că am stat acasă și continui să stau cam până prin ianuarie.

Ce vreau să spun de fapt în articolul ăsta e că dorul de ducă, mâncărimea din tălpi pe care o resimt pe toată durata anului, nu numai în perioada concediilor, au amorțit. Nu le-am simțit. Nu mi-au lipsit, nu mi-a fost dor de alte meleaguri. N-am tânjit. Am acceptat că anul ăsta nu pot și gata. Mă rog, că nu vreau, nu că nu pot. Și pentru că mi-am impus să mai aștept un pic, încă nu tânjesc. E ca și când știu că pot să-mi fac planuri și bagaje doar de la o anumită dată și până atunci nici nu mă gândesc la destinații de vis. Adevărul e că și atacurile asupra Europei nu prea-mi dau ghes să mă gândesc cu jind la alte țări.

Însa nu pot să neg că sper din suflet ca la anul să recuperez tot ce mi-am dorit să văd și n-am reușit anul ăsta.

6 Comments

  • o femeie

    Eu am calatorit si insarcinata, si dupa nastere. Mai usor, adaptat pt toti membrii excursiei (da, copilul are drepturi egale cu noi), dar am calatorit. La 1 an avea primul zbor, la 2 ani deja vreo 4 zboruri, la 3 ani cu trenul numaram nu stiu cate calatorii etc.
    Nu avem masina asa ca am gasit solutii pt toti. Inca visez cand va creste suficient si sper sa ii placa sa umble pe munte. Sau sa stea acasa singura cat sunt pe munte :))

    • Tomata

      nu pot spune ca mi-a fost teama sa calatoresc cat am fost gravida. dar cred ca am fost doar foarte precauta. si cred ca nici nu mi-ar fi priit vacanta sa nu pot umbla cat vreau, sa obosesc repede si sa car burta dupa mine kilometri intregi. deci si din comoditate 😛
      o sa plecam si noi la drum lung, foarte lung, in ianuarie… si Ada va avea doar 5 luni si jumatate 🙂 daca n-ar fi avionul prea scump, as sui-o mai degraba in avion decat in masina, dar asta e.

    • o femeie

      Eu nu am masina, dar am facut calcule si ies mai ieftin ies cu avionul. Copilul sub 2 ani nu plateste locul la avion (e o taxa uneori), nu am costuri de parcare, nu costuri de autostrada, nu costuri de asigurare + service + cauciucuri etc. Si urmaresc ofertele ieftine de 80-100 euro dus intors, de persoana.

  • Paul G

    Până în luna a 8-a de sarcină o femeie are voie să călătorească cu avionul. În plus, atacurile sunt evenimente foarte rare, o dată, de două ori pe an, șansa ca să ai parte de un atentat este destul de mică. CNN anunța că vreo 70% din atentatele ultimilor ani s-au petrecut în 5 țări: Irak, Siria, Pakistan, Afghanistan și Nigeria, iar în 50% din toate atentatele nu a murit nimeni, tocmai asta e și ideea unui atentat terorist, să genereze frică, pentru că în sine puține atentate au fost cu impact cu victime multe printre civili.

    • Tomata

      are voie daca sarcina e usoara si fara probleme. a mea a fost, dar cum am spus mai sus, am fost foarte precauta si comoda 🙂

  • dojo

    Si Nadia a avut cam atat, cand am plecat in Croatia cu ea. La dus am plecat noaptea, deci s-a suprapus pe programul ei. La intors a fost ziua, o idee mai tricky, dar ne-am descurcat. A si zburat la un an si 2 luni (a racnit vreo 20 de minute si s-a potolit – zic eu de caldura, ca era cald in cabina si asta mica face istericale, cand se incinge).

    Las’ ca e OK ca ai stat un pic, te-ai ocupat de tine, de copil in primele luni etc. Ai timp sa calatoresti cu smecheria mica inca zeci de ani de acum incolo (in caz ca te suportat atat timp si nu incepe de la 15 ani sa mearga de capul ei in calatorii :)).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge