Am ajuns la concluzia ca le e urat. Le e urat sa vina singure, aşa ca vin întotdeauna mai multe. Sa se simtă ele mai bine. Nu contează ca viata mea e vecina cu nebunia, ele tre sa apară de mânuta la uşa mea. Problemele, carevasăzică. Mai intai nu am aşa mult timp sa mă ocup de blog sau sa citesc pentru ca apar chestii personale de care tre sa am grija. Apoi se înghesuie proiectele, lipsa cursurilor si examenele la poarta lunii iunie. Daca mai pui câteva simptome ale calculatorului care il zăpăcesc atât de tare incat nici Windows-ul sa nu mai stã drept pe el, va cam puteţi…

Din nou. A noua oara. A fost frumos si de data asta, a fost scurt, prea scurt si concentrat, dar e bine ca a fost. Lume multa ca si pana acum, au existat insa si absenti, unii motivati, pe care ii scuzam, altii nemotivati pe care ii mustruluim in episodul urmator. ;)) Am salivat la multe carti, dar din pacate am pus mana pe una pe care mi-o doream demult: Hristos rastignit a doua oara de Kazantzakis de la Danutz si In compania unei curtezane, pentru ca Gloria s-a gandit la mine. ;)) Eu m-am dus cu Wuthering Heights (aka La rascruce de vanturi) in traista, dar fiind o clasica,…