Nu știu dacă norocul se moștenește, da’ cel puțin în cazul despre care o să vă povestesc azi, cu siguranță-i moștenit. Știu asta pentru că îmi amintesc că și tatăl meu avea noroc cu carul când venea vorba de parcare. Și de fiecare dată ținea să sublineze faptul ăsta. Sunt genul de șofer care ar intra cu mașina în scara blocului numai ca să nu-și miște fizicul prea mult. Sunt comodă și nu mi-e rușine s-o spun. (Cu toate astea de joia trecută am mers cu mașina doar vineri, la mama mea, și ieri până la medic că nu aveam cum să ajung în timp util dacă mergeam pe jos.…

E bine să mai ieși din casă. E bine și să mergi pe jos. Ți se întâmplă chestii (și dup-aia ai despre ce scrie pe blog ;))) Sâmbătă, după o vizită pe la coafor și o întâlnire tare plăcută cu Nebuloasa, mă întorc acasă pe jos, bucuroasă că terminasem mai repede a doua carte a lui Ellen. Citesc în timp ce merg pe jos, îmbin utilul cu plăcutul. Mai aveam aproximativ 100m până acasă, și numai ce băgasem Kindle-ul în ghiozdan, când o bătrânică mă abordează spunându-mi ceva, dar nu auzeam prea bine. Mă întreba dacă o pot ajuta să care o plasă grea până la ea acasă, nu stă…

Pe una dintre categoriile mele s-a lăsat praful și cum îs pusă pe resuscitat tot ce ține de blog, m-am hotărât ca din când în când să vă arăt poze amuzante peste care dau pe net. Desigur, pe multe dintre ele le veți fi văzut deja pe 9 gag, da’ sper totuși că măcar unele dintre ele vor fi premiere. Râdeți și voi:

Ieri, în jurul prânzului, intră la noi în birou o tanti vizibil supărată, în haine de casă, cu părul ușor ciufulit și începe să turuie. Că a intrat un bărbat peste ea în casă și ea era singură, se schimba și s-a trezit cu un necunoscut în bucătărie. Și că ne roagă ca data viitoare, când mai comandăm de mâncare sau când vin curierii cu vreun colet, să le spunem mai clar unde să vină, să ne punem ceva bilețel cu numele firmei pe ușă, că altfel ea cheamă poliția. Noi ne uitam nedumeriți la ea până am înțeles de fapt că the pizza guy intrase peste ea, în loc…

Unul dintre subiectele recurente care apar aproape zilnic în discuție la mine la birou e și unul dintre lucrurile cu care-l scot cel mai des din sărite pe Iubi. Și-anume, obiceiul femeilor de a vorbi despre diverse obiecte numindu-le „aia”, „ăla” în contexte de genul: „adă-mi, te rog, aia”, „pune aia la loc” etc… Iar dacă propoziția mai e înzestrată și cu un „acolo” neidentificat… bărbații sunt de-a dreptul băgați în ceață. Evident că și eu fac asta și la început am crezut că doar eu am o așa zisă problemă cu „aia” și „ăla”, dar după ce unul dintre colegii mei ne-a povestit că și soția lui are acest…