Oi avea eu aproape 30 de ani, da’ tot ca o elevă arăt

E bine să mai ieși din casă. E bine și să mergi pe jos. Ți se întâmplă chestii (și dup-aia ai despre ce scrie pe blog ;))) Sâmbătă, după o vizită pe la coafor și o întâlnire tare plăcută cu Nebuloasa, mă întorc acasă pe jos, bucuroasă că terminasem mai repede a doua carte a lui Ellen. Citesc în timp ce merg pe jos, îmbin utilul cu plăcutul. Mai aveam aproximativ 100m până acasă, și numai ce băgasem Kindle-ul în ghiozdan, când o bătrânică mă abordează spunându-mi ceva, dar nu auzeam prea bine. Mă întreba dacă o pot ajuta să care o plasă grea până la ea acasă, nu stă departe. Da, cum să nu, zic eu bucuroasă că o pot ajuta. Și iau plasa, care era destul de grea și pentru mine, darămite pentru o bătrână de 83 de ani, cum aveam să aflu mai târziu, și îndoită în două.

Și mergem noi una lângă alta, povestind.

–    Da’ cum de v-ați pornit la drum cu plasa asta așa grea? o întreb eu.
–    Păi am plecat de-acasă cu o verișoară, da’ ea a rămas la lucru și m-o pus pe troleibuz cu plasa asta. Și nepoții nu-s acasă să vină să mă ajute.
–    …
–    De la școală vii?
Întrebarea m-a distrat și n-am putut să-mi înfrânez un mic hohot de râs. De tare multă vreme cineva nu mi-a mai dat atât de puțini ani.
–    Nu, zic eu, din oraș.
–    Da’ pe-a câta ești?
–    :)) Am terminat cu școala de ceva vreme. Am aproape 30 de ani.
–    Da?? Vai, că n-arătați (brusc, bătrânica nu mă mai tutuia). Și lucrați?
–    Da.
–    Da’ ai salar bun? (a redevenit familiară)
Cum să-i spun că am un salariu probabil de vreo 3-4 ori mai mare decât pensia ei?
–    Da, nu mă plâng.
–    Da’ ai măcar 10 milioane?
–    Da, am un pic peste, mint eu.
–    Și stai cu părinții?
–    Nu, stau cu logodnicul meu. Tatăl meu a murit acum 3 ani și mama mea e tare bolnavă, internată într-un centru de asistență.
–    Da’ ce o pățit?
–    Are demență, zic eu.

Discuția se oprește puțin, da’ bătrânica îndrăznește mai mult:
–    Dacă te rog frumos, nu-mi iei o sticlă de suc și niște bomboane de mentă de 2 lei?
–    Ba da, cum să nu? De care suc?
De portocale voia, așa că i-am luat un Fanta la 2L și niște bomboane de mentă vărsate, că vânzătoarea o cunoștea și știa de care voia. Am condus-o pe batrână până acasă (care, fie vorba între noi, arăta chiar bine și ingrijită) și nu i-am luat cei 4 lei pe care voia sa mi-i dea pentru serviciul făcut. Am plecat spre casă cu zâmbetul pe buze că cineva încă mai credea că sunt la școală. 🙂  Și totuși, sub zâmbet, am rămas cu un gust amar. Nu m-am putut abține și înainte să merg la magazin, i-am făcut o poză.

15 Comments

  • lala

    foarte frumos gestul tau!!esti o fata cu suflet mare 🙂
    nu o zic in sensul rau, dar te ajuta si inaltimea de arati ca o scolarita.intotdeauana persoanele mai scunde, in opinia mea nu si-au aratat varsta.si asta e un avantaj

  • cotos

    Din ce in ce mai rar vom gasi tineri care sa ajute batranii..Si in curand din ce in ce mai rar vom gasi batranti care sa solicite ajutorul, pentru ca nu vor mai ajunge la varsta asa inaintate…

  • irina

    Gust amar… de ce? Asta pare sa fie drumul vietii, iar batranica era o norocoasa, avea mintea inca intreaga – de fiecare data cand ma gandesc ca e posibil sa apuc o asemenea varsta, singura mea dorinta e sa mai am minte sa nu pic povara pentru altii 🙂

  • vienela

    Atat de trist, atat de dureros si atat de frumos! Povestea ei este povestea tuturor batranilor din aceasta tara! Ar avea nevoie de ajutorul nostru, dar noi nu avem timp pentru ei (ai facut un gest minunat, Andreea!). Ne plang de mila, stiind ca multi tineri nu au unde lucra, nu au suficienti bani. Isi duc zilele ramase bucurandu-se de o bombonica, de o vorba buna, de un gest frumos.

    • Carmen

      Si in ritmul in care decurg lucrurile,credeti ca noi vom avea o viata mai buna ?
      Felicitari,Andreea,pentru gest,esti dovada ca in tara asta mai sunt si oameni de mare caracter !

  • frmshk

    Și totul se învârte în jurul banilor… ai salar bun, maică… asta dictează totul, fir-ar! de ce nu te-o fi întrebat… și ești fericită, fata babei?
    da, trist e. din orice punct de vedere ai privi. dar, bravo ție!

  • CristinaMM

    foarte dragut gestul tau, felicitari…cat despre tanti, si-a trait viata si cu bune si cu rele, cred ca-i fericita fiindca se poate misca si judeca, nu-i complet dependenta de cineva…

    referitor la varsta…pt mine asta este o distractie continuua…mai am putin pana la 29 dar colegii mei de munca imi dadeau 23…si nu-s singurii…

  • Teo

    Mie mi se spune mereu ca arat mai mare 🙁 Si nu e din cauza felului in care arat, ci cum ma comport. Ar trebui sa sar si sa rad continuu, oare? 🙂

  • Ana Q.

    Nici mie nu-mi da nimeni 27 de ani. Acum vreo 2-3 ani m-am dus la posta sa ridic un colet si tipa de la ghiseu m-a intrebat daca am venit sa-mi iau alocatia 😀
    PS: si eu is mica de inaltime, 1,62 (and not counting, din pacate)
    Cat despre gestul tau…unul de admirat, sa stii.
    Cum zicea si lala mai sus, ai un suflet mare, Andreea!

  • Gossip Girl

    1. Scrii foarte frumos…incredibil cum o povestioara aparent simpla te captiveaza si vrei sa citesti mai mult..
    2. Care e secretul de poti sa citesti cand mergi pe jos?:)) Eu nu pot nici in ratb sau metrou, mi se face rau:(

  • tina

    Eu am o problema cu varsta, de cate ori vreau sa cumpar o sticla de vin de la supermarket, doamnele binevoitoare imi cer un act de identitate. Acum m-am obisnuit, dar in primele zile in Anglia, cand mergeam cu sotul la cumparaturi si el isi mai lua cate o bere, mie mi se cerea buletinul.
    Revoltata intrebam de ce mie, ca doar nu eu cumpar berea. “-Nu se poate, primeam un refuz. E posibil ca tu sa fii minora si el sa te ameteasca cu o bere. -Ahaha, m-a ametit el de mult, avem 2 ani de mariaj. -Ne pare rau, noi nu avem de unde sa stim asta si plus ca tu arati a copila.” Sotul a ramas fara bere, eu am ramas cu poker face.
    Urmatoarea data mi-am luat buletinul si parca eram nerabdatoare sa-i arat buletinul sa vada si ea ca nu mai am 15 ani ci am trecut de 25.

    Foarte frumos gestul tau. E trist , dar asta n-avem cum sa schimbam, imbatranim cu totii…

  • Lavinia

    Trist ca ajung asa neajutorati. Trista si saracia, care te indeamna sa masori totul in bani. Si stiu bucuria pe care o simti cand cineva crede ca esti mai tanara decat esti de fapt. Am 32 de ani si mereu mi se dau vreo 20 si ceva, necunoscutii ma baga la categoria pustoaice. E super. Poate e din cauza ca am 1.55 si ma imbrac foarte neserios, habar n-am:)))

  • Andreea Nastac

    Batranica asta mereu urca in tramvaiul 5 din Balta Verde si coboara la a doua statie, acolo la liceul Spiru Haret. O data am ajutat-o si eu sa-si coboare geanta cu rotile din tramvai (pe care mereu o trage dupa ea). Adica sper sa nu o confund, dar seamana extrem de bine. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *