Plănuiam să scriu un articol mai supărat, dar atenția mi-a fost distrasă de altceva. Un articol care, efectiv, cerșea să mă iau de el și de unele dintre ideile de-acolo. Din categoria tâmpeniilor găsite pe net. Să comentăm, deci, împreună: 1. Când te întorci de la o întâlnire, prietenele tale nu te întreabă dacă „ai înscris” sau nu. Poate nu cu cuvintele astea, dar contraziceți-mă dacă după o întâlnire importantă nu v-ați sunat cel puțin o prietenă să discutați despre cum a decurs seara. 2. Nu trebuie să-ți faci giji că persoana de pe toaleta de lângă tine se va uita la organele tale genitale. Asta așa-i, n-am ce comenta.…

În ultimii ani, nopțile mele au fost într-o permanentă schimbare și nu par să se oprească. Dacă de când am început să dorm singură și până acum 3 ani adormeam cu televizorul aprins – îmi era frică să adorm pe întuneric, pentru că îmi e frică de întuneric, ergo…  – acum nici măcar nu mai avem televizor în dormitor. Îmi închei zilele citind la lumina veiozei (pe care trebuie s-o schimb), pe care o sting când îmi cade Kindle-ul sau cartea pe piept. De când cu renovarea dormitorului, nici măcar laptopul nu-l mai iau cu mine, pentru că nu intră ștecherul în priză și îmi e lene să pun un…

Lumea citește cărțile pe care le recomand, vede filmele despre care scriu pe blog, cumpără produsele cărora le fac reclamă, se identifică cu durerile sau bucuriile pe care le descriu, găsește consolare în rândurile mele. Toate astea le știu și le scriu fără a mă lăuda pentru că mi s-a spus. „Am citit despre carte pe blogul tău și m-ai făcut curioasă”. „Eram la Auchan și mi-am adus aminte că am citit la tine despre Triumf, așa că l-am cumpărat.” „Nu știu cum de nu ți-a plăcut filmul… că după ce-am citit ce-ai scris, m-ai ambiționat să-l văd și mie mi-a plăcut.”  Cam astea-s lucrurile pe care le-am auzit despre…