-
Amantul
Autor: Marguerite Duras Nationalitate: franceza Titlu original: L’amant Anul aparitiei: 1984 Nr. de pagini: 120 (Humanitas) Premii: Prix Goncourt (1984) Ecranizare: L’ amant (1992) Nota mea: 4/5 Alte romane de aceeasi autoare: Ochi albastri parul negru Amantul lui Marguerite Duras cred că a fost pentru Franța, ce-a fost Lolita pentru America, deși perioada care s-a scurs între publicările lor e destul de mare. Șocul a fost provocat de același subiect (o fetișcană prea matură și prea dezghețată pentru vârsta ei) chiar dacă a fost reluat după 29 de ani. Comparația între cele două romane însă se oprește aici. Chiar dacă stilul laconic și întrerupt al Margueritei Duras e la fel…
-
Femeia pe care am moștenit-o
Am început postul ăsta de vreo 5 ori și tot de atâtea ori am șters ce-am scris. Pentru că e dificil să scrii despre o persoană dragă, care a fost o constantă în viața ta încă de când îți poți aduce aminte că exiști. Era o vreme în care eram bună la a-mi exprima sentimentele verbal, când aș fi spus „te iubesc” din toată inima și cu tot dragul. Însă, nu mai știu exact când, s-a întâmplat să nu o mai pot face. Pur și simplu cuvintele de dragoste nu mi se dezlipesc de buze și nu-și iau zborul către urechile care ar trebui să le audă. De-asta nu i-am…
-
Ultimele curiozitati de la fostul job
Hah, norocul meu cu posturile de backup ca altfel saptamana asta ar fi fost goala rau pe blogul meu. ;)) Astea sunt ultimele curiozitati pe care le-am adunat de la fostul job, cand scriam articole despre orice. Acum scriu doar despre chestii plictisitoare, dar invat si aici tot felul de lucruri mai mult sau mai putin interesante. Post fara diacritice ca n-am adaugat decat introducerea asta in viteza. 😀 Deci asta ar cam fi ultimul calup de curiozitati pe care nu le stiam.
-
Școala de vară Berlitz – cursuri de limbi străine
Unul dintre lucrurile constante din viața mea sunt fără indoială limbile străine. Încă din clasa a II-a, de când am început cu franceza, gramatica și literatura unei alte limbi m-au urmărit în fiecare an. Dintr-a VI-a am început și engleza și m-am dus cu ele în paralel până în facultate, când am renunțat la jurnalism pentru Litere. Și acolo să te ții conversație, dictare și scriere în limba lui Voltaireși a lui … Byron. Din timp în timp am cochetat și cu germana, când, prin ciclul primar, ai mei mă șantajau să merg la ore la un vecin, profesor de germană. Eu nu și nu, că joaca era cea mai…
-
Vino să mă vezi, tată
Era o vreme în care mă mândream cu orice apariţie în presă, în care însemnam pe blog orice apreciere, orice recunoaştere. Una dintre primele aprecieri a fost într-un ziar local şi a fost primul moment în care am fost mândră de blogul ăsta. Mai mult, era o ocazie minunată de „a-i da peste nas” tatălui meu care se enerva cumplit când mă vedea „mereu” la calculator. Am creat chiar şi o categorie specială, tomata în lumina reflectoarelor, în care notam orice interviu, orice onoare care mi se făcea.
