-
Ciclistă precoce
Intai anuntul si dup-aia povestile mele. Pentru iubitorii de fotografie, si aici ma refer in special la colegii mei de la cursul foto, am un anunt de facut: pe site-ul Premiilor Ioan Chirila exista un concurs de creatie fotografica. Si cum orice concurs are niste cerinte, acesta vrea de la voi o fotografie sportiva. Intre 6 octombrie si 2 noiembrie aveti timp sa faceti si sa trimitei lucrarile voastre pe adresa foto@ioanchirila.ro. Desi concursul este jurizat, oricine poate sa voteze fotografia saptamanii. Asa ca, dati-i bataie. Daca eu n-am fost destul de explicita, poate va ajuta linkul asta. * * * Sub forma unei lepse, blogul aceluiasi site ma intoarce…
-
Ela, răţuşte şi schimb de cărţi
Unul dintre cele mai pline weekenduri pe care le-am avut pana acum a fost asta care tocmai se incheie. Mai sunt 5 minute pana la ora 12 noaptea, dar pana postez apuca sa treaca. Va dati seama ca mi-e somn de pic, dar nu ma las pana nu imi fac datoria si nu va posvestesc cat de pe scurt pot. Sambata: plec de acasa de la ora 13 ca sa ajung la Bega Bulevard. Eu cu Iubi ne desfatam privirile cu imagini ale canalului Bega din tineretea sa cand era inca navigabil, dupa care ne imbulzim printre copii sa adoptam o ratusca pentru Marea Cursa de la ora 15. Intre…
-
Roşu ucigaş
Autor: Jeroen Brouwers Nationalitate: olandez Titlu original: Bezonken rood Anul aparitiei: 1981 Premii: Prix Femina 1995 Ecranizare: nu Nota mea: 8/10 Alte recenzii de acelasi autor: nu Prima achizitie de pe net, prima plata online nu putea fi pentru altceva decat pentru o carte. Am comandat Rosu ucigas de la shop.cotidianul.ro pentru ca era prima carte disponibila pe care n-o aveam in colectie. Cum mi-au mai ramas cateva zile pana la Schimb de carti, am si citit-o fiind subtirica. Rosu ucigas e o carte dura, nici nu are cum sa fie altfel pentru ca subiectul se intampla in perioada celui de-al II-lea razboi mondial. O autobiografie presarata cu atata durere…
-
Joc pe blog II
Am vazut ca vi-a placut, asa ca de ce sa nu repetam experienta. Tot de pe forum (bine ca e un izvor inepuizabil de subiecte) vine un joc cu o tenta un pic mai personala. Pe acelasi principiu de raspuns si intrebare, sau daca vreti pe principiul binecunoscutului Adevar sau provocare (in cazul de fata doar adevar), va invit sa ii puneti o intrebare celui ce urmeaza dupa voi. Inainte insa trebuie sa raspundeti voi la intrebarea care vi s-a pus deasupra voastra. Ca sa incepem, lansez eu intrebarea, iar primul care comenteaza, raspunde evident, si la randul lui, pune alta intrebare. Urmatorul se comporta la fel si tot asa…
-
Oooooof, merdeneaua mea !
Unul din putinele mele vicii de care ma bucuram in fiecare dimineata cand ajungeam la lucru, inainte de cafea si inainte sa ma gandesc la masa de pranz, era merdeneaua. Gustoasa, pufoasa, uleioasa, umpluta cu telemea nici prea sarata, nici prea moale, satioasa si crocanta, ce mai, merdeneaua perfecta, a inceput de ieri sa nu mai existe pentru mine. Nu pentru ca as fi luat vreo hotarare tampita sa am grija de silueta, nu pentru ca nu mai aduce la bufet, nu pentru ca si-ar fi schimbat gustul ci pentru ca s-a facut 2,5 lei !!!!! Oricum era scumpa la 1,8, da’ 2,5 e hotie la drumul mare. O chichineata…
