-
Update
Am spus la un moment dat caa nu voi avea nici un post in care nu il voi aminti pe tatal meu. Am vazut insa ca asta nu e posibil mereu, asa ca probabil voi avea posturi de-astea o data sau de cateva ori pe saptamana. Daca nu scriu despre el sau daca par mai vesela in ultimul timp, nu inseamna ca nu mi-e dor de el de mor, nu inseamna ca nu ma gandesc non-stop la el, nu inseamna ca nu ii simt lipsa. Insa, asa cum mi-ati povestit toti care mi-ati scris… am inceput sa ma resemnez, sa accept, sa nu mai plang asa mult (cred ca n-am…
-
Concurs Elancyl – Offensive Celullite
Ziua de 23 martie avea să fie prima zi din antrenamentul care urma să îmi modeleze trupul, astfel încât până la vară să scap de celulită şi să pot ieşi la plajă fără să mă ascund prea mult. Ei bine, a fost şi ultima. Acum sunt cam fără vlagă şi mă caracterizează statutul de larvă care nu prea are chef să facă nimic pentru aspectul ei. Sunt sigură că o să regret decizia asta, dar sper totuşi să mai am o scăpare rapidă şi fără prea mare efort. S-a oferit deja cineva să mă ajute: Offensive Celullite promite că în 14 zile mă face zveltă aşa cum îmi doresc pentru…
-
Poze din Beer&Bricks
Deci pozele de sambata seara, facute Iubi si de mine. Alea cu focusul aiurea sunt opera mea 😀
-
Amante si regine (II)
Regina Margot vs Gabrielle d’Estrees Regina Marguerite de Valois, ultima din această dinastie, fiica a crudei Caterina de Medici, şi-a împărţit soţul, pe Henric al Navarrei cu Gabrielle d’Estrees, femeie de moravuri uşoare, pe care Regina Margot o numea simplu “curviştina”. Înzestrată cu toate calitaţile pe care trebuia să le aibă o femeie în Franţa secolului al XVI-lea Marguerite era admirată de toată ţara pentru frumuseţea şi spiritul ei. Posedată de o admiraţie exacerbată pentru mama ei, tânara avea să îşi piardă această obsesie când însăşi femeia care i-a dat viaţă a folosit-o într-un sângeros complot în Noaptea Sfântului Bartolomeu. Drept pentru care, Marguerite decide să se poarte exact pe…
-
De doua ori in Garaj Pink Freud
Până acum vreo 5 zile, să fiu înconjurată de oameni care zâmbesc şi se simt bine, care pentru câteva ore uită de orice greutate şi tristeţe, mi-ar fi fost greu de suportat. Pentru că nu puteam sta mai mult de o oră faţă în faţă cu cineva fără să mă apuce depresia sau, dintr-o dată, cheful subit de a-i da shut down şi a mă retrage în durerea mea. Însă miercuri am făcut o excepţie pentru că am vrut neapărat
