-
Concurs: câștigă un weekend la Straja
Cred că oricine intră aici pentru prima oară, dacă acordă un minut analizei blogului, își poate da seama într-o clipită că unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea e să călătoresc. Am avut o perioadă în care parcă mă săturasem de umblat, de vizitat, de pozat clădiri și de descoperit povești. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine, da’ bine că mi-a trecut. Parisul mi-a redeschis apetitul pentru hoinărit și abia aștept să plecăm de Revelion la Munchen că am chestii importante de văzut acolo.
-
Acestui blog nu-i lipsesc oamenii
În 2007 când am pornit blogul ăsta, orice se întâmpla peste zi, mie sau unei prietene, unui vecin sau altora pe la televizor, orice melodie, film sau carte, orice, orice avea șanse maxime să ajungă subiectul unui post. Mă inspiram din nimic, înșiram vorbele cu ușurință, fără să-mi pese dacă sună bine, dacă textul e coerent sau dacă stilul meu mă poate reda puțin cu nasul pe sus. Acum am mai multă grijă la alegerea subiectelor (desigur asta nu înseamnă că toate alegerile sunt bune), sunt mai atentă la cum îmi ies frazele (deși uneori nu-mi ies cum ar trebui nici după ce șterg de 5 ori), dar pierderea cea…
-
Emeli Sande – My Kind of Love
Nu citiți textul ăsta. Vă pierdeți timpul. Ascultați doar melodia.
-
Sinterklaas a sosit în Olanda acum o lună
Cine știe cine e Sinterklaas fără să caute pe Google? Când Crista a lipit pe scrisoarea ei subiectul „Sinterklaas”, am crezut că așa se numește localitatea în care locuiește ea în Olanda, dar nu, orașul e Roermond, iar Sinterklaas e un personaj pe care îl cunoaștem cu toții. Dar sunt gata să fac pariu cu voi că nu îl cunoșteați așa:
-
Chapelle de la Medaille Miraculeuse, Sainte Chapelle și Sacre Coeur
Încet, încet mă apropii de finalul poveștilor pe care le-am adus cu mine de la Paris. În fiecare duminică seară, când mă pun să retușez pozele, să le îndrept, să le șterg pe cele mișcate, arse sau strâmbe, mă apucă dorul de acest oraș minunat, pe care abia aștept să-l revăd. Nu sunt adepta întoarcerii în aceleași orașe pe care le-am mai văzut, dar cu Parisul e altceva. Efectiv mă cheamă, mă strigă și mă face să mă visez pe străzile lui, mai ales acum, când deja nu-l mai creez din imaginație, din manualele de limba franceză sau din romane… Așa că trag de amintirile astea până le voi epuiza…
