Ăsta e un alt tip de post pe care fiecare blogger ajunge să îl scrie la un moment dat. L-am văzut pe cel puţin un blog, nu mai ştiu care, dar sigur l-am văzut la un moment dat. Deci nu-i ideea mea, da’ o împrumut că îmi e de folos. O dimineaţă bună începe cu muzica bună. Şi deşi azi dimineaţă am zâmmbit aproape tot drumul din cauza unui dialog de pe Europa FM, totuşi o melodie săltăreaţă, optimistă, care dă poftă de viaţă face o treabă mai bună. Îmi aduc aminte că zilele trecute am auzit melodia asta care îmi place tare mult şi am ajuns la lucru binedispusă.…

N-am mai fost demult în Club 30. N-am mai fost demult nici la un concert. Nu i-am văzut niciodată live pe Cassa Loco. Nu le-am mai ascultat melodiile de o căruţă de vreme. Dar aseară toate negatiile astea s-au transformat în afirmaţii. Cosmin Tudoran e exact atât de cool precum am auzit. 🙂 Păcat că n-aţi fost. Mi-am dat seama cât de mult îmi place Vând Fân şi cred că ar trebui să-i ascult mai des pe băieţi.

Zilele trecute, având timp să mă gândesc şi la alte lucruri, mi-am dat seama că muzica nu-mi mai povesteşte nimic. Au fost destule melodii care mi-au plăcut la nebunie, a fost chiar “perioada Garou”, de câteva luni bune în care am trăit fiecare cuvânt de pe fiecare acord, apoi a fost perioada Snow Patrol, Keane şi a melodiilor de care nu mă satur niciodată. Dar toate sunt muzică fără poveste. Nu mă leagă nici o trăire nici de Ne me parlez plus d’elle, nici de Crack the shutters şi cu atât mai puţin Pride de la Syntax (o melodie care îmi place de mă sting), pe care am cules-o din…