Nu am mai scris demult despre călătorii pentru că nici nu am mai călătorit, nici nu mi-am mai dorit. Puțin ciudat, având în vedere că numai la plecat îmi stătea gândul până acum o vreme. Poate și pentru că mi-am făcut damblalale destul de mult anul ăsta. Sunt sigură că nu o să mă țină mult și în curând o să mă apuce din nou dorul de ducă. Până atunci, împrumut ideea din căsuța de scorțișoară și vă povestesc despre regretele călătoriilor mele:

Sunt prea multe lucruri de spus despre Istanbul pentru a le putea scrie sub formă de relatare. Așa că o să încerc să-mi amintesc și să notez toate impresiile pe care le pot pescui din poze și le voi reproduce cu liniuță, una câte una. Probabil voi sări de la una la alta, că așa funcționează aducerea aminte. Însă înainte să încep îmi exprim părerea generală despre acest concediu în Istanbul: în primul rând, am plecat de acasă cu niște așteptări foarte mari pentru că toți care au fost acolo și cu care am vorbit noi, au ridicat orașul de pe două continente la rang de “cel mai frumos oraș”.…

Mi-am mai făcut un pic de timp să scriu niște chestii pe care s-ar putea să uit să le pomenesc la întoarcerea din concediu. Deci plec la Istanbul, așa cum v-am mai spus.