Istanbul – concediu de 7 zile
Sunt prea multe lucruri de spus despre Istanbul pentru a le putea scrie sub formă de relatare. Așa că o să încerc să-mi amintesc și să notez toate impresiile pe care le pot pescui din poze și le voi reproduce cu liniuță, una câte una. Probabil voi sări de la una la alta, că așa funcționează aducerea aminte. Însă înainte să încep îmi exprim părerea generală despre acest concediu în Istanbul: în primul rând, am plecat de acasă cu niște așteptări foarte mari pentru că toți care au fost acolo și cu care am vorbit noi, au ridicat orașul de pe două continente la rang de “cel mai frumos oraș”. Nu zic că nu e frumos, însă a trecut ceva vreme și multe obiective până să fiu “dată pe spate de ceva”. Acel ceva a fost Palatul Dolmabahce pe care l-am vizitat în antepenultima zi. În al doilea rând, am fost foarte foarte dezamăgită de faptul că nu am avut unde face plajă și baie, în toată apa aia care înconjoară Istanbulul. Pe bune vă zic că am suferit și e foarte probabil ca ăsta să fie motivul pentru care concediul în Turcia să nu fie printre cele mai faine. Astea două au fost marile neajunsuri, însă au fost și o grămadă de lucruri care mi-au plăcut, m-au impresionat sau m-au distrat. Mai jos, cu liniuță:
– drumul cu trenul a fost… o-r-i-b-i-l. Multă lume ne-a prevenit, însă eu mi-am pus speranțele în priveliștea de pe geam. Bullshit. Nu e nimic de văzut și trenul e de-a dreptul infect. Bulgaria e urâtă rău. Trenul de noapte Timișoara – București e lux pe lângă chestia internațională cu care ne-am deplasat spre și de la Istanbul. N-are aer condiționat, n-are priză. Dacă n-ai o carte la tine sau o companie plăcută… ai cam pus-o.
nu va lasati fraieriti de zambet. era doar pentru poza ;))
– în vamă la turci, unde ajungi la 3 noaptea, se stă. Mult. Pentru că unii călători din alte țări au nevoie de viză. Plus că tre’ să te dai jos tu din tren să ți se pună ștampila pe pașaport, nu urcă vameșii, ca în Bulgaria. Trist. Am avut întârziere 3 ore la dus.
– vremea în Turcia e toridă. Parcă ești în cuptor, însă apa aia care stă degeaba în toate părțile Istanbulului, își trimite briza până printre clădiri și moschei.
– nu prea pot să vă descriu cât de mare e Istanbulul, pentru că e… uriaș. Chestia cu orașul de pe 7 coline e o abureală, că are vreo 20 cred. Am fost cu vaporul pe Marea Marmara, până la Insula Prinților și n-am încetat să ne minunăm cât de lung poate să fie și cât de departe se întinde.
de la blocurile astea si pana in gara am mai facut inca o ora si ceva
– toată partea turistică, și nu numai, e împânzită de bazaruri. Cât vezi cu ochii sunt numai tarabe sau standuri cu TOT felul de chestii. Nu cred că există lucru pe care să-l vrei și să nu-l găsești în bazarurile turcești. Că tot veni vorba, eu mi-am cumpărat 3 pashmina, vreo 2 rochițe lejere de vară, vreo 3 tricouri și o pereche de mănuși de piele. Ah și o pereche de pantofi de gumă, că nu mai puteam merge cu sandalele mele. Marele bazar e un adevărat labirint. Iubi și-a cumpărat și el niște mănuși și pentru că în cameră am constatat că erau pocnite între degete, ne-am întors să le schimbăm. Atâta ne-am învârtit până să găsim standul cu pricina că mai un pic și abandonam.
cam asa arata multe dintre strazile Istanbulului
Marele Bazar
– ne-am plimbat cu vaporul de 3 ori: o dată pe Cornul de Aur cu 5 lire dus-întors, o dată pe Bosfor cu 10 lire dus-întors și o dată pe Marea Marmara, spre Insula Prinților, tot cu 10 lire dus-întors. Există tot felul de croaziere pe Bosfor cu intrări la diverse obiective, cu prânz sau cină servite pe vapor, însă noi ne-am mulțumit cu o plimbare și atât.
pe Cornul de Aur. Turnul care se vede e Turnul Galata
pe Bosfor – Moscheea Buyuk si Podul Bosfor
pe Marea Marmara
– că tot veni vorba de Marea Marmara, să nu uit să vă zic că e neagră. Nu chiar neagră neagră, mai degrabă un verde foarte închis, dar mi-am adus aminte ce culoare frumoasă și diferită aveau Marea Egee și Marea Adriatică.
un pic mai inchisa decat in poza mea
– despre turci aș putea scrie un post separat, însă n-o s-o fac pentru că nu vreau să vă amețesc cu atâta Istanbul și atâta Turcie. Dar o să scriu un post separat despre turcoaice pentru că ele chiar merită. Mi-au plăcut mult turcii. Din mai multe motive: primul ar fi pentru că sunt enervant de prietenoși. N-a fost tarabă sau restaurant pe lângă care să trecem și unde să nu ne agațe un turc să ne invite să ne așezăm la masa lui sau să cumpărăm de la el. și când ne opream, inevitabila întrebare: “de unde sunteți?” Cuvântul magic “România” declanșa în ei o dragoste subită. Extraordinar câtă încântare le producea numele țării noastre. Unii mai ziceau și de Hagi sau Popescu, alții îi dădeau înainte cu “Ce faci, frate? Bine?” :)) Toți erau frații noștri și toți vorbeau admirativ de România. Dacă vrei să te simți bine că ești român, du-te la Istanbul. :)) Nu știu dacă la fel procedează cu toate națiile, însă n-am auzit admirația asta față de nici un alt turist. Apoi, un alt lucru care mi-a plăcut la ei, a fost prezența la rugăciune. Am întrat în multe moschei și de vreo 2 ori ne-am nimerit chiar la ora rugăciunii. Mi-a plăcut că am văzut turci de toate vârstele și din toate clasele sociale participând la ritual. De la cel mai mic la cel mai mare, bărbații se închinau lui Allah de câteva ori pe zi. Alte două chestii pe care le-am observat au fost: 1. turcii nu beau alcool. Stau la mese și beau ceai sau iaurt (ayran). 2. turcii nu poartă pantaloni scurți. Trec mai departe că nu m-aș mai opri. Ideea principală e că mi-au plăcut. Ah, și am uitat să menționez că 95% dintre ei vorbesc engleza. Cel puțin cei din zonele turistice.
turci rugandu-se
– am vizitat o grămadă de moschei, dar preferatele mele sunt Suleymanie, Moscheea Nouă și Rustem Pasha. Ultimele două sunt mai albastre decât Moscheea Albastră, care, nu știu de ce, nu m-a impresionat. Hagia Sofia e cu adevărat mare, însă nici ea nu m-a copleșit. Plus că intarea era 20 de lire, preț cam nejustificat, dar fie, nu puteam să nu mergem. O altă chestie despre moschei: ca sa poți intra într-una, trebuie să îndeplinești niște reguli. Ca femeie, trebuie să fii acoperită: capul, brațele și picioarele. Nu intri despuiată. Apoi, tre’ sa te descalți și sa te speli pe picioare – asta din urma nu e obligatorie. În fiecare moschee sunt covoare, în afară de Hagia Sofia. Și covoarele alea, după ce au făcut cunoștință cu atât de multe picioare scoase din pantofi, deci transpirate, cam… miros. Nu vă închipuiți că pute de-ți mută nasul, însă nici a trandafiri nu miroase. La Rustem Pasha era o masa plină cu Coran-uri în engleză, un cadou din partea lor pentru turiști. Ne-am luat și noi și m-am pus să citesc un pic. E foarte amuzantă engleză turcilor, inteligibilă, însă cu destul de multe greșeli.
Moscheea Suleymaniye din fata
cupolele Moscheii Suleymaniye
interiorul Moscheii Noi
Moscheea lui Rustem Pasha
in Moscheea Rustem Pasha
in lateralul Moscheii Albastre
in curtea Moscheii Albastre
in interiorul Moscheii Albastre
Hagia Sofia
in interiorul Hagiei Sofia
tot in interiorul Hagiei Sofia
– dacă Bucureștiul e plin de câini vagabonzi, Istanbulul e casa adoptivă a mâțelor tomberoneze. Am asistat chiar la un conflict între niște copii, care se certau din pricina unui pui. nu știu ce voiau să facă cu el, dar nu păreau prea prietenoși cu el. Până când pisoiul a fost salvat de un turc care așa de tare s-a stropșit la ei, încât chiar a ridicat mâna la o fată. Nu i-a tras una, dar eu, daca eram în locul lui o și trăzneam pentru cât a tras de mâțul ăla. Ea și cu încă unul. Apropos, aici vedeți un album întreg cu toate pisicile pe care le-am pozat eu.
– n-am savurat cafea turcească, însă ceaiul de mere e absolut delicios. În fiecare dimineață, la o temperatură de peste 35 de grade, ne savuram ceaiul fierbinte de la micul dejun.
– steagul turcesc e peste tot: atârnat la ferestre, arborat în vârfuri de deal, înaintea unor cladiri importante sau în mâinile vânzătorilor ambulanți. Cred că apare în peste 60% din pozele mele. Mi-a plăcut asta.
– pe lângă steagul turcesc, un alt steag împânzea orașul. Acela al campioanei naționale la fotbal, și anume Fenerbahce. Ca să nu uite nimeni care-i cea mai bună echipă. Și asta mi-a plăcut.
– plimbarea pe Bosfor n-a fost atât de palpitantă cum m-am așteptat. Având în vedere că Bosforul era motivul pentru care m-am dat cu fundul de pământ să mergem la Istanbul… a fost pur și simplu o plimbare cu vaporul, ca atât de multe altele. Bosforul e lung și lat și e străjuit de o parte și de alta de palate (Palatul Dolmabahce), de cluburi cu piscine, de moschei și de case de vacanță. Mi-a lăsat impresia unei zone de lux unde nu oricine are acces.
Palatul Dolmabahce vazut de pe Bosfor
– în ziua în care am vizitat Hagia Sofia, am vizitat și Palatul Topkapi. Acel palat unde e sabia lui Ștefan al nostru, pe care n-am văzut-o, că se afla în vistieria armelor și care nu era deschisă publicului. Vizita asta m-a enervat rău de tot. În primul rând, pe o căldură de mi se topea crema de protecție solară pe picioare, am așteptat la coadă la bilete vreo 20 de minute, dacă nu mai mult. 20 de lire intrarea. Când am intrat… îmbulzeală și cozi la intrarea în anumite camere ale palatului unde se aflau bijuterii, tronuri, săbii sau alte avuții. La un moment dat eram făcută sandwich între două turcoaice care se împingeau să pozeze nu știu ce săbii. Nu, nu mi-a plăcut deloc. Plus că nu prea aveai mare lucru de văzut, în sensul că în afară de camerele alea cu obiecte aflate în spatele unor geamuri groase, Topkapi nu se prea laudă cu mobilier. Un pat aici, o masă dincolo și cam atât. Aș spune despre el că a fost o pierdere de timp, dar cu toate astea, nu-mi pare rău că am fost.
Palatul Topkapi vazut de pe Bosfor
poarta a unui corp din curtea Palatului Topkapi
curtea Palatului Topkapi
partea din spate a Palatului Topkapi
– într-o altă zi, traseul nostru lipsit de bucuria unei bălăceli în apă mării, a inclus o vizită la Miniaturk, care e ceva în genul Mini Europei de la Bruxelles, numai că e doar cu obiective din Turcia. Am ajuns la concluzia că e un tool extraordinar de bun de marketing, având în vedere că m-a făcut să-mi doresc să văd cel puțin două dintre frumusețile Turciei: Pamukkale și Mardin. Fără să mai amintesc de Templul lui Artemis și amfiteatrul de la Aspendos. Ar fi o idee pentru madam Udrea să facă ceva de genul și la București. Intrarea a costat 10 lire.
Pamukkale
Mardin
Templul lui Artemis
Amfiteatrul din Aspendos
– cum ziceam, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost Palatul Dolmabahce, reședința lui Ataturk. E atât de frumos și pe dinafară și pe dinauntru încât ora și jumătate cât am așteptat la coadă la bilete a meritat din plin. Măcar aici am stat pe la umbră și n-am crăpat de cald. Intrarea tot 20 de lire. Înăuntru nu se puteau face poze, dar eu, ca un român ce sunt, am trișat puțin și cu aparatul atârnat de gât, am făcut câteva poze cum am putut. Unele se văd bine, altele nu prea. Bine că le-am făcut și pe astea, că dacă mă luam după ghidă, nu găseam nimic pe site. Ea zicea că-s poze cu toate încăperile. Mda…
intrarea in Palatul Dolmabahce
salon in palat
in curtea palatului
o minunatie de cupola
– în aceeasi zi am făcut o scurtă excursie și pe Insula Prinților, la recomandarea mătușii mele. Mi-a plăcut arhitectura locului, care arăta ca un Vest Sălbatic modern. ;)) Case albe de lemn cu etaj și cu garduri tot albe, cu pomi plini de flori la stradă… o frumusețe. Păcat că toată frumusețea asta puțea. Da, aici chiar puțea. A balegă de cal. Pentru că transportul pe insulă se face în calești kitchoase și toate șoselele sunt murdare cu excremente, chiar dacă fiecare cal are un fel de sac sub coadă.
– în penultima zi am făcut un alt lucru traditional turcesc: am fost la un hamam. Adică la băi turcești. ;)) Iubi era oleacă retincent: cum adică să te spele cineva? Nu pot să zic că pe mine mă încânta ideea foarte mult, însă mi-am zis că n-am nimic de pierdut dacă încerc și în plus e o experiență și asta. Așa că sâmbătă ne-am făcut programare, au venit după noi la guesthouse și ne-au dus până acolo. Am intrat împreună, după care ne-am despărțit: eu la femei, iubi la bărbați. Ne luaserăm de-acasă costumele de baie că na… poate scăpam nedespuiați. M-am schimbat și le-am urmat pe celelalte femei care veniseră odată cu mine. După ce ne-am înmuiat cu apă aproape fierbinte, ne-am dus în saună (de parcă afară nu era deja destul de cald). Am stat acolo doar câteva minute, dar puteam sta mai mult, numai că eu, urmam turma că nu știam ce să fac. Și după ce-am ieșit, m-a înhățat o turcoaică negricioasă dar cu un zâmbet atât de cald și m-a pus să ma dezbrac. :-s Fie…După care s-a apucat să mă frece peste tot cu o mănusă abrazivă, activitate care se numește peeling. Nu doare, nu e neplăcut. După peeling, m-a trimis să mă clătesc. Când m-am întors la ea, mi-a făcut semn să mă întind pe burtă, după care m-a acoperit cu spumă. Aaaaah, asta a fost o senzație mișto. După care m-a masat și, deși nu-s adepta masajului, chiar deloc, a fost tare bine.Am rezistat eroic și nu m-a deranjat deloc nici măcar atingerea tălpilor. Ar trebui să știți că nu suport nimic pe talpi în afara de șosete și pantofi. Nici măcar așternutul, de-aia dorm cu șosete. Însă am acceptat cu plăcere mâinile și degetele acestei turcoaice. După ce m-a săpunit de mi-au sărit fulgii, m-a spălat și pe cap. Când a terminat, a început să arunce cu apă pe mine să mă limpezească. :)) Chiar m-a umflat râsul și m-am declarat încântată de experiență. Mi-am luat costumul de baie pe mine și m-am dus frumos într-un bazin cu apă mai rece și m-am putut bucura în sfârșit de o bălăceală scurtă. Am ieșit mai repede de momentul întâlnirii stabilit cu Iubi, da’ mi-a ajuns și cât a fost. Chiar merită să mergeți la un hamam dacă treceți prin Istanbul. Eu am descoperit că îmi place tare mult efectul pe care îl are peelingul asupra pileii. Atâta m-am mângâiat pe picioare dup-aia de am zis ca îmi mai iau un strat.
– pentru ultima zi am rezervat o excursie la Dolphinarium, care cică avea o problemă la bazin și spectacolul se anulase. Ne-au lăsat totuși să întrăm să vedem delfinii. Drăguți foc. După acest drum bătut degeaba, Iubi a ținut morțiș să mergem la Aquarium, că e cel mai mare din Europa și tre’ să-l vedem, daca tot suntem aici. După un drum destul de lung și enervant, am ajuns la Istanbul Forum unde am dat și de Aquarium. Am plătit alte 26 de lire, ca să stăm o oră să ne învârtim printre pești. Am văzut însă o chestie super mișto: o fată care hrănea pisicile de mare chiar în acvariul lor. Tunelul subacvatic e într-adevăr mai mare decât cel de la Barcelona, însă puteam supraviețui și daca nu îl vedeam. După Aquarium ne-am dus la Ice Museum, care iarăși e o experiență interesantă. La 40 de grade afară, -5 ar părea cam tot ce-ți dorești. Pe naiba, că nu-i plăcut nici așa. Am plătit tot 20 de lire să ne plimbăm printre sculpturi de gheată și să sorbim un suc dintr-un pahar de gheată, îmbrăcați ca în poza de mai jos și în sandale. Friiiiiiig de tot. Dar mi-a plăcut.
– cam asta am făcut în concediul de la Istanbul. Sigur mi-au scăpat o grămadă de chestii, însă am scris deja atât de mult că nici eu nu mai am chef să recitesc tot ;))
– am mai văzut și Basilica Cisternelor, Obeliscul, turnul Galata (urcarea a costat 11 lire) și aici aveți toate cele 830 de poze selectate. Că am făcut mult mai multe.
Basilica Cisternelor
Obeliscul
Turnul Galata
vedere panoramica din Turnul Galata
Pfiiiiiuuuu. Gata 🙂
59 Comments
Monica
ai adus povesti frumoase de acolo:)
cred ca merita vazut…
ps. ma gandesc la ce o fi pe strazi cand toate pisicile de aoclo intra in calduri?:)):))
Tomata
:)) da, chiar. nici nu m-am gandit la asta.
Ana.
Woaa, intr-adevar ai adus cu tine o gramada de intamplari si poze superbe. Se vede ca ai avut un concediu pe cinste. Iar mie mi-ai trezit o curiozitate pe care, sincera sa fiu, pana acum n-o aveam: sa vizitez si eu Turcia. Anul asta nu se va intampla, mergem in Cipru, anul care vine am planuit un Euro trip cu masina, dar peste 2 ani voi ajunge acolo fara doar si poate.
Tomata
si la mine sunt programate concediile pentru anul viitor. 😛
VirtualKid
Citind acest jurnal de calatorie mi-a facut foarte mare placere sa imi reamintesc despre Turcia, o tara despre care eu cred ca ar merita vazuta de la un capat la altul.
As mai vrea sa iti spun si ca genul acesta de poveste de calatorie il regasesc si la o romanca pripasita pe undeva prin Franta si care scoate la iveala locuri simple spre bucuria celor care isi gasesc atata tihna cat sa le descopere:
http://lestribulationsdekarla.blogspot.com/
Bineinteles ca relatarile foarte lungi nu sunt pentru “profesionistii” preocupati mai ales de eficienta, dar vad ca se mai gasesc oameni care sa faca si din povesti o munca prestata pe indelete.
Multumesc pentru calatoria virtuala din inceputul de saptamana!
Tomata
merci de link. numai ca-mi fac sange rau cand vad pozele alea atat de frumoase. 😛
VirtualKid
Ai sa vezi ca o sa te prinda apoi, mai ales ca majoritatea locurilor despre care vorbeste sunt complet necunoscute.
Dorin
Uffff, cât am aşteptat postul ăsta! În sfârşit l-ai scris şi îmi dau seama că a meritat aşteptarea!
Ioana
Ca sa vezi coincidenta, fix astazi am scris si eu despre o bucatica de Istanbul 🙂 N-am ajuns pe Insula Printilor si nici la Delfinariu, dar poate voi recupera candva…
Ioana
Nu stiu de ce apare mereu emoticonul fluierator cand eu il pun pe cel de zambet, dar na acum, ce pot sa fac?! :))
Tomata
pentru ca i-ai pus si liniuta intre ochi si gura 🙂 am rezolvat. frumoase poze din Galata Tower. 🙂
nina
Tu, scufita, de azi dimineata citesc si ma uit la pozele astea, si abia acum am terminat. Aproape ca am fost cu tine in concediu. Multumesc!
Tomata
:)) pai ii cel mai lung articol al meu. nu cred ca am altul mai lung. dar na… doar asa raman amintirile intacte, ca peste ceva vreme n-o sa mai tin minte multe chestii. ma mir ca lumea chiar il citeste pana la capat 😛
Oana
Foarte fain o fost, eram tare curioasa sa citesc ca sambata am uitat sa te intreb de Turcia.
Tomata
oricum tuturor le-am spus acelasi lucru: a fost si bine si mai putin bine, dar cititi mai mult pe blog cand scriu. :)) imagineaza-ti sa povestesc lucrurile astea de doua ori. innebuneam ;))
Reclame Tv
Superbe poze.
Un suvenir ceva si pentru ine? O guma Turbo, ceva? 🙂
Tomata
:)) n-am vazut pe-acolo.
Roxa
Aaaaah ce fain, ce exotic, ce… cotropitorii dracu’, iaca ce-au facut cu bogatiile patriei noastre. =)) Cam asa oscileaza mintea mea cand ma gandesc la turci, da’ de-aia tot mi-am promis c-ajung odata si pe-acolo. Cu avionu’, ca altfel nu ma-ncumet, dupa ce-am citit.
Cred c-ar fi tara ideala pentru mine: barbati carora le plac tipele plinute, mare peste tot (chiar daca nu te-mbaiezi, iti clatesti privirea), acvarii, delfinarii (ioi, cat is de faine!). Ce poti sa-ti doresti mai mult de la viata? :))
Abia astept postu’ despre turcoaice.
Miscellaneous
Atâta am intrat zilele astea pe blog-ul tău ca să citesc odată despre cum a fost că deja nu mai puteam!! :)))) Dar iacă, cu bune, cu rele, eu văd asta ca pe un concediu foarte fain. M-am uitat și pe la poze … chiar e frumos în Turcia!
Roscata
Absolut superb…
lala
FERMECATOR, SUPERB…. anul acesta avem concediul programat dar anul viitor sper sa mergem si noi in Turcia.
Radu
Plec si eu sambata viitoare in Istanbul pentru fix o saptamana. Mersi pentru sfaturi 🙂
Tomata
😉 cu placere. sa incerci neaparat baclavaua si sa mergi la Palatul Dolmabahce. Cand te intorci, sa imi lasi cu link cu impresiile pe care ti le-a facut Istanbulul.
Radu
Uite si impresiile mele despre Istanbul, cu ceva intarziere insa 🙂 http://www.unquest.ro/2011/hai-hui/povesti-nemuritoare-din-istanbul-si-buyukada-sau-eu-si-baclavalele-de-aur
Pozele intr-un articol viitor (anul asta sper 🙂 )
Bia
Apai nu numai ca am citit toata epopeea, dar am si vazut mia de poze de pe picasa si ma declar “multumita” de poveste :)) Nu am fost prin zona cand ai postat dar azi am ajuns la zi si nu m-am lasat pana nu am savurat tot.
Eu nu am fost niciodata impresionata de Turcia, nici ca idee de city break, nici ca vacanta la 5 stele, dar Istanbulul mi-am dorit mereu sa-l vad tocmai pentru am tras nadejde ca e de vazut, ca e de luat la picior si pentru ca la fel ca tine am crezut ca macar doua zile ma pot si balaci in apa marii (aici am fost dezamagita cand am citit). In rest mie imi place ce am vazut in pozele tale, o alta cultura, o alta lume, locuri de descoperit la propriu si amintiri de neuitat. Mi-a placut vacanta voastra 🙂
Trebuie sa te mai intreb unde mai mergeti anul acesta, ca sa acoperiti magica cifra 3 la numarul de vacante pe un an? :))
P.S. Arati tare bine cu salurile alea pe cap, foarte “de acolo” 🙂 In plus rochitele tale sunt minunate :*
Tomata
Turcia cred ca e superba, dupa ce am vazut la Miniaturk. Asa cum am zis, ma mai tenteaza cel putin vreo 3-4 locuri de la ei. Insa sigur n-o sa le vad prea curand. Anul asta trebuia sa mai mergem la Praga, acum pe 15 august, insa nu se mai poate din mai multe motive. Insa sper eu sa ajungem la Munchen de ziua mea, ca am vreo doua castele de vazut. 😛
Multumesc de complimente :*
Imperator
Tomato, acum ca ai luat o gura de Orient, pe cand mai la est – Siria, Iran, India ? 🙂
Tomata
Sincer, dintre cele enumerate de tine, Iranul e una dintre cele mai mari tentatii. 😛
Imperator
Just do it 🙂 Pentru sfaturi si ponturi, sunt la indemana 🙂 Si uite o sa si scriu un post 🙂
Pingback:
Juergen
Stimata Doamna Ursu,
accidental (cautînd tot soiul de lucruri despre Istanbul) am nimerit si la acest post.
Întîmplarea face ca la începutul lui iulie 2011 am fost si noi (cu sotia mea & fata noastra de 11 ani)
– printre altele – si o saptamîna la Istanbul.
Foarte multe din observatiile si remarcile Dumneavoastra le-am avut si noi; este un oras fascinant
iar prietenia (nu cred ca doar fiindca eram tursti si dispusi sa cheltuim bani) oamenilor m-a si ne-a impresionat.
Povestea aferenta cu femeile acoperite mi-a atras imediat atentia; fata noastra a facut imediat
aceiasi remarca – în germana, fiindca traim de foarte mult timp în Muenchen – “verpackte Frauen” adica femei împachetate :-).
Daca îmi permiteti v-as recomanda data viitoare – si – muzeul arheologic. Rar am vazut un muzeu arheologic mai fascinant.
În rest va urez mult calatorii în cît mai multe locuri interesante,
Juergen
Tomata
Domnule Juergen 🙂
Nu trebuie sa va adresati cu “doamna” 🙂 am numai 27 de ani si inca nu sunt doamna. 😛
Multumesc de recomandare, insa nu cred ca voi mai merge curand la Istanbul. Sunt genul de calator care foarte rar se intoarce in acelasi loc. Vreau sa vad cat mai multe din Europa si din lumea asta si as simti ca pierd timp daca ma intorc intr-un loc pe care l-am vazut. 🙂
Hapi. River_woman
Adica nu vedeti verpackte Frauen si in Munchen? Mai, mai :))) Dar sunt destule
Juergen
Sigur vedem si la Muenchen “verpackte Frauen”. Interesant este ca cele mai “verpackt” (în Istanbul)
erau turiste din regiunea golfului.
Juergen
OK, las “Doamna” de o parte; eu sînt atunci Juergen (îmi permit sa ofer “tu-ul” fiind mult mai în vîrsta)
Ma bucur sa vad o persoana tînara atît de interesata de culturile altor tari.
Noi din cînd în cînd revenim în locurile odata vizitate; dupa ce se aseaza impresiile si lucrurile / locurile vizitate / vazute, percepi unele lucruri cu alti ochi. Unde mai pui ca aproape niciodata nu apuci sa vezi în 7 zile tot ce te intereseaza.
Dar da, este adevarat: mai sînt atîtea locuri de vizitat pe lumea asta ….
… si / dar cum eu sînt un fotograf prost (asijderea sotiei mele) m-a bucurat nespus
panoplia de poze; ale noastre sînt cam sracacioase.
Cum spuneam, va doresc cît mai multe calatorii interesante oriunde în lumea asta.
Numai bine,
Jürgen
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Ally
Firele din barba profetului au fost impresionante 🙂
“Interesant” cum in Blue Mosque se intra gratis, iar in Hagia Sofia te usca de bani… Plus ca in Topkapi Sarayi, mai tre’ sa platesti si pt. intrarea la harem; in martie erau multe zone in renovare, deci cred ca per total nu am vazut multe din ce am fi putut vedea…
Ahhh, noi ne-am pierdut in bazaar 🙂
Imperator
Ally, Hagia Sofia este Muzeu National pe cand Moscheea Albastra este moschee operationala. Si spre deosebire de crestini, nicaieri in lume nu vei plati sa intri intr-o moschee care este operationala.
Ally
Iata cum m-am luminat un pic! Multumesc! 🙂
Pingback:
mariana
Draga Elena
( Ia uite cum incep sa scriu ca pe o carte postala din anii ’40 !) Si totusi m-a venit sa ma adresez asa pentru ca scrisul tau transmite caldura, simplitate si sensbilitate
Neavind prea multe informatii despre Turcia, nu am fost atrasa de aceasta destinatie. Am fost cu mai multi ani in urma intr-o calatorie organizata de o agentie de turism. Greseala ! Poate ca locurile vazute ar fi fost impresionante pentru mine, daca as fi fost de una singura, dar in grup organizat…….. Deci am ales alte destiantii. Si tot organizate de altii pentru ca sunt comoda
Ei bine , din vara asta am fost aproape obsedata de destiantie care musai trebuie sa o ating. De ce mi s-a pus pata ? Uite o sa spun ceva caraghios pentru multa lume, dar sper sa fiu intaleasa ca ideile mai vin si in alt mod decit din poze sau povestiri. Am ramas , la un moment dat , prinsa…. de un serial turcesc. Eu nu ma uit la telenovele, dar intr-o seara mi-am luat tava cu mincare si ca sa treaca timpul de doua ori “folositor” am ales sa butonez telecomanda si in loc de stiri, m-am oprit la ..un film. Ca sa intaleg si eu cam ce fel de filme fac turcii, am rams sa ma uit. M-a prins. Si la-am urmarit. Era cu Istambul si cu Bodrum dar fara captari de imagini turistice, decit cu terase pe malul apei unde se bea ceai si personajele poarta un dialog ca sa duca povestea. Ei bine , nici imaginile respective nu ar avea taria sa faca un om curios si dornic sa ajunga…pe malurile acelea si sa stea pe terase, nu ? Deci nici pe mine. Dar …(poate la mine functioneaza pe dos trezirea interesului pentru vreun loc anume…) ce mi-a dat inspiratie au fost ….actorii si unele replici ( si trebuie sa fac remarca, pe care am facut-o si urmarind serialul respectiv, ca turcii au grija in unele contexe scenaristice sa bage chestii care tin de lauda pentru Turcia. Iti umbla la curiozitate si ti-o stirnesc. Reusesc asta. Eu chiar m-am gandit ca prin serialul pe care l-am vazut , si poate si prin celelalte fac reclama turistica foarte bine mascata si foarte inductiva. Bravo lor ! Noi facemasta prin serialelle noaste stupide ? ( In care scenaristul isi imagineaza intimplari printre tigani..care ajung la Nisa sau Paris ….! Pftiuuu !) E o anume decenta in relatia dintre personaje care induioseaza , chiar si atunci cind sunt scene tensionate de sentimente dure. Asta vine din mentalitate. Scenaristul e de acolo, chiar daca inventeaza o poveste care se vinde bine, el inventeaza …prin mentalitatea locului. Cum am mai spus am mai fost in Turcia cu niste ani buni in urma si am remarcat si eu, ceia ce ai remarcat si tu : oamenii locului sunt cu 100 de ani inaintea noastra in ce priveste relatiile dintre oameni si in primul rind atitudinea fata de turisti. Prietenosi, f amabili, calzi. Uitasem acest lucru
Iar actorii din serialull pe care l-am urmarit sunt teribil de expresivi si de buni. Si cum eu in drumurile mele sunt interesata mai mult de oameni decit de cladiri si parcuri sau muzee, iata deci partea care m-a facut curioasa si mi-a pus pata pentru Turcia. Uite ca se poate si asa.
Si eu sunt adepta trenului. Sper ca tu ai nimerit, doar, unul mai vechi. Nu iubesc sa zbor, iar de sofat nu stiu.
Ei bine , iata ca am si intrebari, poate ai vreun raspuns pentru mine.
Fac observatia ca voi merge singura , nu in grup organizat.
Cum poate fi vremea in decembire ?. Nu e o intrebare adresata neaparat tie, caci tu/voi, ati fost in vara. Dar poate cineva citind poastul asta stie.
Cam ce locatie de cazare ar putea fi potrivita si d.p.v. financiar si ca pozitie si al ofertei logistice -sa-i spunem asa -. Ai ideie unde gasesc inforamtii cit mai bogate ?
Si intrebarea cea mai importanta : cam citi bani sa-mi iau la mine pentru o saptamina de stat la Istambul ?
Multumesc si calatorii cit mai placute
Tomata
ma surprinde ca mi te adresezi cu Elena. Desi ma cheama si Elena, cum de ai ales numele asta? 🙂
merci ca ne-ai impartasit (mie si cititorilor mei) experienta si declick-ul care te-a starnit sa vrei sa vizitezi Turcia. Chiar e interesant motivul tau, dar nu neasptat 🙂 Turcii stiu sa isi laude tara, asta-i sigur.
Totusi, nu-ti recomand deloc trenul. Nu stiu de unde esti, dar de la Bucuresti sunt autobuze sau microbuze care pleaca dimineata si ajung la Istanbul seara. cred ca ai fi mai castigata asa.
N-as sti sa-ti spun cum e vremea in decembrie, dar din ce-am citit prin carti… cam ca la noi, cu frig si zapada.
In ceea ce priveste cazarea, ti-as recomanda guest-house-ul la care am stat noi. asta e site-ul http://www.lampguesthouse.com/
Iar banii… chiar nu ma bag. 🙂 fiecare isi ia cat vrea. eu am cheltuit cu cazare, masa si bani de cheltuiala 500 de euro.
imperator
Mariana,
Din pacate, cea mai proasta solutie de a ajunge in Turcia este trenul, cu mult in urma avionului, autobuzului si bicicletei. Cel mai probabil carul tras de magari ar fi o solutie mai proasta – sunt folosite in general vagoane destul de vechi, drumul dureaza foarte mult si e si cea mai scumpa solutie (avionul costa mai ieftin).
Vremea in decembrie este marginal mai calda fata de Bucuresti si asta ma refer la Istanbul. Este o perioada destul de ploioasa (de altfel bine venita dupa seceta obisnuita din anotimpul cald) si poate deveni foarte frig. E bine sa verifici daca pensiunea ta are incalzire (nu toate au).
Daca te intereseaza mai multe informatii, am scris la un moment dat un post despre ce sa faci 2 zile in Istanbul. http://www.imperatortravel.ro/2010/08/weekend-la-istanbul.html
Ce poti face gratis in Istanbul: http://www.imperatortravel.ro/2011/09/top-5-gratis-istanbul.html
Istanbulul este un oras fascinant, a crescut enorm in ultimii 10 ani (am fost prima oara acolo prin 2000). Daca ai mai mult timp, nu rata Muzeul Arheologic, o tura pe Bosfor cu vaporul (nu e nevoie sa iei o croaziera scumpa), poti sa iei si vaporul public din Eminonu… Daca mai ai intrebari, pot raspunde cu placere.
Pingback:
Pingback:
Hapi. River_woman
Excelente pozele Tomato
O mica observatie ,desi e posibil sa gresesc : ospitalitatea turceasca precum si (in mare partea) cea din lumea araba este superficiala. Ei par extaziati si daca le spui ca esti din Congo in ideea in care tu ca turist esti un potential cumparator.
Tomata
posibil. mie oricum mi-a placut ca au fost asa prietenosi 🙂
Diana
Ce frumos ca ai stat 7 zile. Noi am stat 4, prea putin pentru a vedea si a trai tot ce ai vazut to. Dar in principal am ramas cu o impresie deosebita despre Istannbul . Mi/ni s-a parut un oras superb. Chiar se simte diferenta dintre el si alte capitale. Si daca treci pe partea asiatica, vezi si mai mult diferenta. Araboaice traditionaliste, barbati cu harem… E altceva… Palatul Topkapi e magic, dar dupa parerea mea Dolmabahce in depaseste! Avantajul a fost ca am avut ghid in vacanta si chiar ne-a istorisit despre tot ce vorbeam. E cel mai indicat cred sa ai pe cineva care sa iti explice ce vezi. Noi am plecat cu agentia de turism Click Travel si am fost foarte incantati de tratatie si seriozitate.
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Cristina
Desi ai spus ca nu iti place sa te intorci in locuri in care ai mai fost, in Istanbul sunt locuri foarte vechi si incarcate de istorie, pe care turistii nu le prea viziteaza, din pacate. Eu am fost vara trecuta, pentru a doua oara, in Istanbul descoperind de aceasta data, urme ale crestinismului. Am vizitat Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului, loc in care se regaseste unul dintre piroanele cu care Isus a fost tintuit pe cruce; Biserica Chora – o adevarata opera de arta; Biserica Izvorul Tamaduirii – aceasta biserice este construita exact pe Izvorul Tamaduirii, izvorul exista si mai mult decat atat, ai trairi foarte intense in acel loc; Biserica Sf.Paraschevi – este biserica comunitatii de romani ce traieste in Istanbul, biserica in care oficiaza preot roman, Parintele Sergiu Vlad, un om deosebit si cu mult har; Biserica Vlaherne sau Acoperamantul Maicii Domnului, Patriarhia Armeneasca, Catedrala Sf.Anton de pe Istiklal Cadesi. Mi-au ramas atat de multe locuri pe care as vrea sa le vad, dar care nu au incaput in cele 7 zile. Poate iti faci curaj si mai mergi o data.
Cristina
mariana
oameni buni si calatori !
Postarea mea o intitulez :„ M-a parasit la Cisterne ”
Am fost turista în Istambul. Am fost in grup, da eu m-am desprins de el si am luat-o singura prin oras. Nu mi-a fost teama ca ma pierd pentru ca stiu ca atita timp cit vorbesti o limba inenationala – engeza – imposibil sa te pierzi. Si daca te pierzi mai e si politie, sau oameni care te pot ajuta.
De notat totusi ca ….receptionerii turci ( in marea lor majoritate) nu stiu engleza ! Ca sa vezi situtie ! Dar pe strada se gasesc oameni care o vorbesc. (De altfel in Praga un francez m-a ajutat sa ma decurc pe strazi mai bine decit un ceh…)
Bun. Eu nu am sa va povestec despre intinerare ecumenice – ca nu le am cu cladirile in general, desi le admir frumusetea arhitectonica atunci cind e cazul, si nici neaparat cu obiectivele indicate in pliante sau in descrierile ghidelor turistice. ca nu sunt interesata sa fac pe culturalizata…in deplasare……
Eu le am cu strazile, cu atmosfera lor, cu miscarile oamenilor, cotidiene si neturistice, cu oferta locala de miscare artistica, in general cu „magma” specifica locului in care ajung. Imi place sa ma bag pe strazi laturalnice , sa ma uit in casele oamenilor si sa le surprind miscarile domestice fara ca ei sa ma simta…( In Londra am ajuns cu metroul intr-o zona de unde am mers pe jos pîna in Chelsea …sa vad „ce simt” pe pielea mea daca vad ceia ce vedeam prin reviste sau filme. Am intrat pe strazile alea care sunt exact ca in filme si m-am uitat cit am putut din strada in casele lor….etc…etc. CE am vazut a fost ca in film, si …..nu m-a dat pe spate !)
Ce am sa povestesc acum e interesant si ….totusi banal. Pentru ca se intimpla decind lumea.
Deci : o pornisem spre Dolombahce ca sa vad palatul unde Ataturc ( a fost frumos barbatul asta ! Nu ? ) s-a logodit sau casatorit cu o tipa frumoasa si – se putea altfel ? – mult mai tinara decit el. Ajunsesem in piata Moscheii Albastre si incercam sa ma dumiresc pe harta pe unde sa o iau. Aveam si vreo trei probleme de rezolvat : un dictionar englez-turc, schimbare de euro in lire turesti, si cumparare de card de memorie pentru camera video . Evident, harta si camera video au fost semnalmetele ca sunt turista . Si ma pomenesc cu un tip de vreo 34 de ani ca imi vorbeste in engelza intrebindu-ma sau spunindu-mi „daca ma poate ajuta sau ca el ma va ajuta”, nu mai stiu exact cum a demarat discutia. Am multmit si desigur i-am spus ca nu am nevoie, ca ma descurc. El imi raspunde ca am nevoie de ajutor, ca el e prietenul meu. Eu ii spun ca am prieten, ca ma voi intilni cu el mai tirziu, ii multumesc iaras si ii spun ca ma descurc. El insista si imi spune ca el e pretenul meu ”today”. Am inteles ce vroia si i-am specificat ca nu sunt persoana potrivita pentru ce cauta el si ca trebuie sa caute o persoana mai tinara si ..singura. Toata aceasta conversatie a fost facuta in cheie amuzata ( de situatie, eu fiind persoana deloc tinara dar nici baba) si amuzanta. Tipul era chiar simpatic. Privire si comportament deschis , sincer. Pina la urma, daca tot a insistat i-am spus de cele trei probleme de moment pe care le aaveam. M-a ajutat sa schimb bine euro in lire ( ptr ca il cunostea pe cel de la casa de schimb) sa gasesc dictionar intr-o librarie, aflata pe o strada nu dearte de piata unde ne intilnisem si la care am ajuns parasind piata si intrind pe strazi laturalnice unde am constatat brusc o diferentiere mare, uimitoare de atmosfera stradala : o pace , si o liniste…..ca din alt oras, alta lume. Mi-a explicat ca Dolombahce nu poate fi vazut pentru ca voi pierde mult timp la coada si pina ajung sa intru, palatul va fi inchis… ca era duminica dimineata. M-a dus pe Istiklal pe jos , cu tramvaiul ( asa am vrut), dar inainte am asistat de pe pod la capatul lui, la viermuiala imensa, groasa, de oameni de pe chei. Urit. N-as vrea sa mai trec pe acolo. Sigur acolo sunt comerciantii care se inghesuie sa vinda marfa la turisit si nu numai ( marfa ieftina, dubioasa, -ceasuri ,ciorapi si multe altele la care nu am ma privit -, cam ceia ce vedem pe la gura de metrou de la Obor sau prin piete agro).
Istiklal, vestitul cadesi, apare altfel in poze . In realitate o artera comerciala lata cu magazine de o parte si de alta cu stradute ce se deschid din el si pe o parte si pe alta….. Gasesc ca e mult mai furmos, mai chic, mai incitant Centrul vechi , al nostru din Bucuresti. Dar eu voriam sa vad filme la ei, si ceva teatru. Am descoperit cu ajutorul lui o cladire cu mai multe etaje intre care circula un lift fara usi ( perete) astfel ca puteai vedea din miscarea liftului ce se petrece la fiecare etaj. La unul dintre ele era amenajata o sala pentru proiectii video. Asa ca am vazut un inceput de film turcesc netitrat, atit cit sa inteleg ceva din actiune, si …ne-am continuat traseul pe bulevard pina la capat unde ne-am odihnit pe margiea unei fantini mici aflata pe lateralul piatetei din capatul bulevardului atit de renumit ( nentelegind de ce. Poate din cauza vagonuui de tramvai care il strabate in sus si in jos )
De acolo am luat un taxi ca sa ajung pe chei de unde eu trebuia sa ma intilnesc cu grupul meu ca sa mergem in „croaziera” .„Pretenul ” meu urmind sa ma astepte pina ma intorc din croazira – dupa cum o spunea el – eu nentelegind de ce si necrezind ca asa va fi. In taxi , i-am dat discret bani ca sa plateasca el. La coborire …mi-a dat restul de la costul calatoriei
Cu grupul nu m-am intilnit, pentru ca a intiziat, dar noi l-am asteptat cam o ora stind la umbra unui copac jos pe o bordura discutind despre …viata si telenovelele turcesti pe care el nu le agreaza pentru ca nu reflecta deloc realitatea turceasca ( Iaca na !) Asa ca am plecat catre terasele de pe chei caci eu aveam in cap ( programata fiind de descrierea ghidului roman si de perspectiva ce ne-o prezentase de a minca peste bun, proaspat facut in fata noastra pe chei…) ca trebuie sa maninc peste. Am comandat peste pentru mine si o bere pentru el . Am fost neam prost, sau doar proasta, sau subconstentul meu era programat pentru alte situatii si prin urmare nu m-am conectat la situatia din teren…? Judecati voi.
De la terasa cu pestele testant, m-a condus la cisterne unde eu vroisem sa ajung la final. Cind am iesit de la cisterne ,- desigur ati ghicit, caci v-am atentionat in titlu- prietenul meu nu mai era.
De ce ar mai fi fost ?. N-a avut nici un folos de pe urma mea si avea dreptatea lui. Omul era in ziua lui de lucru ca gigolo, o zi in care a actionat ca atare dar nu a fost in cistig.
Adina
A fost cel mai fain si bine scris articol de acest gen ! A fost o placere sa il citesc ! Acum ma gandeam si eu daca sa merg sau nu in Istambul ! :))
Pingback:
Pingback:
Anca
Interesant si util articol! Sfat pe viitor: in tarile supercalduroase si aglomerate, trebuie mers in perioada mai-iunie sau toamna. Cred ca veneai acasa cu alte impresii, daca nu sufereai de cald si turisti multi.