De ce nu scriem pe bloguri despre jobul personal?
Din cauza faptului ca Ricky trece din nou printr-o perioadă de crize epileptice (sper să treacă și de data asta), eu lucrez din nou de acasă, pentru a-l supraveghea și pentru a-l ajuta dacă cumva îl prinde criza pe parchet sau pe gresie. Îl țin de cap să nu se lovească când îl cuprind convulsiile, îl mângâi și îi vorbesc pentru a-l calma. Nu îi pot face altceva și mi se rupe sufletul uitându-mă la el. Poate e important pentru el (cine știe?), pentru mine cu siguranță e, să fiu acolo lângă el, să mă vadă, să mă simtă.
Și pentru că jobul meu e de așa natură încât pot face exact același lucru și de acasă și de la birou (toată munca mea desfășurându-se online), nu e mereu musai să fiu acolo. De fapt chiar nu e musai deloc, motiv pentru care în luna iunie, ultima înainte de prenatal, voi lucra doar de acasă. Și lucrând eu ieri de zor pentru unul dintre proiecte, m-am întrebat de ce oare nu citesc pe mai multe bloguri despre joburile și sarcinile autorilor. Habar n-am cu ce se ocupă mulți dintre cei pe care îi citesc cu regularitate și eu, de fel, sunt destul de curioasă și mi separe fascinant să citesc despre mediile de lucru ale altora. De exemplu, știu că Ruxa face PR și din când în când scrie despre asta, despre jobul ei în sine, nu despre PR. Știu că Alexandra se pricepe la partea tehnică a blogurilor și mereu are un sfat sau o soluție la vreo problemă și știu și că scrie despre asta. Mai știu că Miruna e stomatolog și are destule posturi despre pacienții ei, posturi pe care le savurez cu placere. Nina a lansat chiar o categorie despre secretele croitoriei în serie cu detalii despre firma ei. Monica are și ea posturi sporadice despre psihologie, domeniul ei de activitate. Dojo are o droaie de articole despre freelanceuit. Astea sunt doar bloguri din blogroll-ul meu, dar în reader am și mai multe și mărturisesc că nu știu cu ce se ocupă mulți dintre bloggerii respectivi.
Eu am tot zis că mă ocup de SEO, dar n-am dat prea multe detalii. Bine, am dat sfaturi despre un blog mai curat, dar despre ce fac eu efectiv la lucru, cel puțin pentru straightAD, chiar n-am vorbit deloc. Și dacă din 7 proiecte, 6 îmi par nu inutile, dar de interes general mai scăzut, unul dintre ele chiar ar merita măcar un articol pe blog. Bine, nu proiectul, ci domeniul lui de activitate: înlăturarea azbestului din cladiri. Cu fiecare articol pe care îl scriu pentru firma respectivă, mă îngrozesc cât de periculos și de des folosit e încă materialul ăsta. Chiar cred că o să-i dedic un articol pe blog, pentru că sunt sigură că mulți habar n-au ce poate face.
So… întrebarea rămâne în picioare. Mai mult de atât, vă provoc să scrieți despre slujba la care prestați în fiecare zi pentru leafa lunară. Fie în comentarii, fie pe blogurile personale (dar să-mi dați și mie de știre dacă scrieți), că poate mai învăț chestii noi de la voi.
53 Comments
anatati
Eu citesc reviste. Zilnic 🙂
Și acuma detaliat: citesc reviste nemțești, pe subiectul: „școală-cum să o organizăm-sfaturi ptr părinți-chestiuni juridice în ceea ce privește școala”. Le corectez, le trimit la aranjat în pagină la o colegă, apoi mă asigur că aranjarea în pagină respectă cerințele clientului, iar apoi le livrez.
Chestia deprimantă la toată treaba asta e că discrepanțele dintre școala românească și cea din Germania sunt uriașe, deloc în favoarea celei românești.
Tomata
vai cat de frustrant trebuie sa fie sa citesti cat de bine e la altii si cat de gresit e aici 🙁
Greta
Faina tema! Am sa scriu chiar diseara, cu link spre tine 🙂
Sporadic, eu am mai lasat sa transpara unele chestii despre job-ul meu, dar ma gandeam cumva ca as plictisi lumea. Acum ca stiu ca nu e cazul, la atac, ostenii mei! :))
Tomata
daca ai un blog personal si jobul tine cumva de personal. am recitit de dimineata articolul si imi dau seama ca nici eu n-am raspuns efectiv intrebarii :))
abia astept postul tau.
Greta
… şi gata 🙂 A fost foarte interesant, mulţumesc pentru idee! În aceeaşi notă, la fel de interesant mi se pare să citesc despre munca altora 🙂
Andreea B
Greta tu chiar n-ai cum sa plictisesti cu povestile tale de la locul de munca :).
Anda
Eu am scris cred ca o data despre jobul meu, insa am impresia ca targetul tinta de la job cu cel al blogului nu-s tangentiale deloc, deci am impresia ca nu ar interesa pe nimeni 🙂
Ca sa iti raspund la intrebare, lucrez la o firma de game development ca si content manager. In cadrul firmei facem mai multe tipuri de jocuri, in principiu free to play (gen miniclip, daca iti spune ceva), de fete, de baieti, casual, pentru web, pentru mobile etc. Eu personal ma ocup de site-urile web cu jocuri de baieti (in mare parte jocuri cu masini, dar nu numai). Asta inseamna ca ma ocup de continutul site-urilor (public jocuri, le fac descrieri, thumbnailuri etc.), de promovarea jocurilor proprii, parteneriate cu alte site-uri, statistici s.a.m.d. Intr-o vreme m-am ocupat inclusiv de partea de productie, eu gandeam jocul cap coada si gestionam productia impreuna cu echipa mea de graficieni si programatori, insa in domeniul acesta schimbarile tehnologice sunt foarte dese, asa ca am ajuns la o alta faza in care imi iau jocurile de la alta echipa si eventual mai ajut cu idei de teme sau nume, dar cam atat.
Tomata
mie mi se pare interesant. bine, n-as citi despre jobul cuiva in prea multe detalii pe care doar vorbitorii din domeniul ala le inteleg. dar un articol sau mai multe, scrise pe intelesul oricui, cred ca nu strica nimanui. 😛
Anca
Mi se pare foarte interesant sa citesc despre job-urile altora, dar e cam riscant sa dai detalii despre activitatea ta de zi cu zi cand lucrezi, de exemplu, intr-o multinationala si anumite lucruri ar trebui sa fie confidentiale, incepand de la modul de organizare, metodele de lucru folosite pana la date si alte detalii pe care le-ai putea scapa fara intentie, iar daca din intamplare ajung pe blogul tau colegi sau chiar seful tau si tu ai scris ca e plictisior ceea ce faci, ca nu suporti o anumita activitate, ca primesti prea multe task-uri sau ca nu te intelegi cu colegii etc. vei suporta consecinte. Unul dintre screen-saver-ele pe care le avem zice: Gandeste-te ca, la un moment dat, tot ceea ce postezi online va ajunge sa fie citit de seful tau si de mama ta. Eu nu as sti unde sa trasez limita dintre ceea ce e ok sa povestesc si ceea ce imi poate crea probleme, asa ca mai bine evit subiectul. In cazul freelancer-ilor lucrurile stau altfel, pot sa decida singuri cat de mult vor sa dezvaluie. In orice caz, super interesant subiectul, daca tu vei scrie despre asta, voi citi cu placere.
Tomata
pai stai ca eu n-am zis sa dai detalii sau sa scrii chestii pe care n-ai vrea sa le citeasca seful tau sau colegii. 🙂 apropos de asta, seful meu stie cat de sictirita sunt de anumite proiecte, am discutat cu el despre asta, doar ca sa stie ca nu fac anumite lucruri cu placere. dar asta nu inseamna ca nu le fac bine. ma rog, seful meu e o specie aparte si ii doresc oricui un sef ca el.
eu ma refeream la detalii despre domeniu, despre task-uri generale, nu stiu. poate un pic de insight despre cum e la jobul tau. dar, pe de alta parte, ai dreptate. niciodata nu stii cum poate fi interpretata o chestie scrisa.
Oana
Eu sunt Chandlerul grupului nostru de prieteni. Habar n-aveti ce fac nici acuma, asa-i? :))
Tomata
cum ziceam: faci rapoarte, statistici si citesti eco-stuff. si certi firmele care nu-s sustenabile. pentru mine e mai mult decat suficient. ar fi interesant sa scrii despre chestia asta, fara nume, fara branduri, poate doar la modul general. 😛
bloodie
You are killing the mystery!!!
Cristina P
Am scrs si continui sa scriu despre jobul personal; inca din perioada freelance only. Acum am un job (travel consultant pentru o companie din USA) dar mai fac, ocazional, si freelance (travel writing). Dar nu dau extrem de multe detalii, logic. In fond , sunt multe parti ale jobului care necesita confidentialitate
Tomata
motiv pentru care abia ascum (scuze pt asta) am bagat blogul tau in reader 😀
spi-oana
Eu lucrez la o firma de traduceri autorizate. Nu traduc, doar aranjez in pagina ce vine de la traducator inanite sa plece la client, iar apoi verific toate datele. Ai fi uimita cati traducatori se grabesc sa termine multe comenzi si gresesc cifre importante sau chiar nume. Pe de alta parte, pentru ca asta nu-mi ocupa tot timpul, mai scriu articole pentru inca o firma care are biroul la noi despre suplimente alimentare. Atatea am aflat mai nou despre toate astea incat am ramas socata de cata dezinforamre este, mai mult, de cati oameni le folosesc doar pentru ca au un nume pompos fara sa stie ce se intampla cand iti ajunge in organism.
Dar, am descoperit niste vitamine care ma ajuta sa trec peste perioadele in care ma simt mai molesita si fara chef, ceea ce e ok. Ele se numesc 5HTP, iar noi la lucru le spunem “happy pills”, pentru ca te linistesc.
anatati
Eu aș fi uimită să aflu că traducătorii nu greșesc cifre și/sau nume :)))))))))))))))))))))))))
Cristiana
Eu am lucrat si ca traducator, dar si in functia de corector si nimeni nu e perfect de nicio parte. La editura la care am lucrat eu, traducatorii erau platiti extraordinar de prost, din cauza asta nu aveau parte decat de traducatori de fff proasta calitate. Noi ca si corectori aveam mult de lucru din cauza lor si de multe ori ajungeam sa traducem din nou pasaje intregi. In acelasi timp, rasfoind din cartile mai vechi ale editurii, am descoperit multe greseli, drept dovada ca si corectorilor le scapa multe, desi fiecare carte este verificata nu de un corector, ci de doi. In alta ordine de idei, munca de corector mi se pare foarte placuta. Imagineaza-ti cum e sa te plateasca cineva ca sa citesti zilnic carti. Minunat! E adevarat ca unele carti sunt mai plictisitoare, dar tot e o munca placuta. Din pacate angajatorii au facut tot posibilul sa le faca viata mizerabila angajatilor, asa ca n-a fost tocmai jobul perfect. Ca traducator, volumul de munca e mult mai mare decat al unui corector si e mult mult mai greu. Acum fiind plecata din tara, nu mai folosesc romana in viata de zi cu zi si clar n-as putea sa mai fac munca de corector, ca nu mai e romana mea atat de corecta din pacate.
Tomata
cred ca detaliile alea care dezinformeaza ar fi utile pentru cititorii tai 🙂
silvia
Eu nu scriu despre jobul meu pentru că obișnuiesc să separ destul de bine viața profesională de cea personală, așadar nu am simțit nevoia să întru în detalii. Dar hai să o fac acum 😀 Zi de zi am norocul de a lucra cu idei și concepte 🙂 Sunt strategist în departamentul de creație al unei agenții, sunt omul din spatele ideilor creative, conceptelor de campanii, strategiilor de social media, chiar și din spatele chestiilor mai simple cum ar fi bannere sau newslettere. Nu prea pot divulga mulți din clienții pentru care activez, dar realizez acum scriind că într-adevăr am un job frumos și mereu altul. În timpul liber mai fac corecturi pentru o editură și activități de copywriting și traducere pentru alți clienți diverși. Psihologul meu zice că ar trebui să o iau mai ușor cu munca :)) Și cam are dreptate.
Ah, și de ce nu scriem? Ori suntem posesorii unor joburi mai sensibile despre care nu putem povesti, ori o facem deja prea mult acasă (eu una vorbesc destul de mult cu prietenii despre job, ca să nu mai zic de cele 9 ore pe zi petrecute făcând jobul) și ne plictisește să mai scriem și despre asta, ori, ca mine, separăm jobul de personal și tragem linie când deschidem admin-ul 🙂
Tomata
cred ca toata ziua as scrie despre jobul asta daca ar fi al meu. cred, nu-s sigura 😛
silvia
Haha, acum îmi dau seama că, dacă nu mi-ar ocupa toată ziua, aș vorbi sau scrie despre asta, să știi. Chiar e interesant.
Alina
Police officer here 😀
Tomata
na, pai tu cred ca ai tone de povesti 😛
am un prieten care e jandarm la penitenciar. cum il prind, cum il interoghez :)) mi se pare fascinanta lumea asta cu care n-am tangenta. bine. nici nu-mi doresc, dar vreau sa stiu chestii.
Alina
Daa, sa stii ca am povesti, dar nu m am gandit sa le scriu pe blog deocamdata. Oricum vreo 2 ani o sa ma rup de serviciu. Sa vedem…
CristinaMM
Librar (momentan)…
Tomata
ai timp sa citesti la lucru?
CristinaMM
da, am timp si pentru citit; lucrez pentru o librarie online iar unele zile sunt linistite (ceea ce nu este neaparat un lucru bun, comenzi putine= lipsa bonus fiindca nu se atinge tinta de vanzari)
Laura
De ce nu scriem despre…Poate pentru ca, la nivel subtil, fiecare dintre noi considera ca blogul personal este foarte “personal” si vrem sa ne rupem de profesie, job, program, griji.
Eu lucrez pentru un post de radio. Nu, nu vorbesc la microfon (asta e intrebarea standard care mi se pune) 🙂 Ma ocup de tot ce inseamna contracte, programare publicitate, PR. Fac asta de multi ani. Atat de multi, incat fac urticarie deja la stiri, politica, scandaluri, accidente difuzate in mass-media.
Discutie veche in redactia de stiri: “-Avem un accident la intersectia X / E cu mortaciuni sau fara? ca daca e fara, nu ne intereseaza”…brrr
In timpul liber – content writer, iar asta imi place cel mai mult!
Tomata
am lucrat si eu in redactia unui ziar si m-am ingrozit si ingretosat. exact cum zici: e cu morti? nu? atunci nu ne intereseaza. 🙁 trist de tot.
miruna
Ce sa zic? Imi place ce fac, nu imi doresc alt job….dar, sincera sa fiu, cand ajung acasa nu mai vreau sa ma gandesc la el decat daca este ceva foarte important ce trebuie rezolvat. Imi place sa imi tin viata profesionala separata de cea personala si de activitatile mele din timpul liber.
ileana adamescu
Interesant subiect… cred, ca si mare parte din ceilalti, ca jobul si blogul sunt chestii separate. Dar e interesat sa afli ce fac oamenii pe care ajungem sa-i cunoastem destul de bine in mediul online.
Eu muncesc intr-un birou notarial. De 8 ani. Grozav mi se pare ca ma duc cu aceeasi placere la birou in fiecare zi. Nu fac munca de secretariat prea multa, in sensul ca nu stau de vorba cu toti care ne intra pe usa. Eu redactez acte, in mare parte contracte. Domeniul e dinamic, vesnic apar legi noi, tot timpul e ceva nou, tot timpul am ceva de invatat. Munca nu-i usoara, e nevoie de multa concentrare si atentie, dar e frumoasa si cred ca mi se potriveste… important e ca imi place sa ma duc la serviciu ☺
Mihaela
Eu nu am blog, ma gandi seem la un moment dat sa-mi fac dar nu stiam ce sa scriu in el. Despre job, nu cred ca intereseaza pe nimeni. Sunt psihoterapeut, lucrez in spitale si scoli, cu traume. In spital, majoritatea dep de psihiatri sunt undeva departe. Nimeni nu vrea sa auda de psihoza, depresie, sinucideri. In rest, as putea scrie de psihoterapie corporala, somatica, dans, miscare.
Ioana
Eu as vrea sa aud cat mai multe despre depresie.
Laura
Mihaela,
Ma intereseaza despre ce ai vrea tu sa scrii. Cum am putea lua legatura?
Ioana
Eu am lucrat 20 de ani intr-o banca. Blogul l-am inceput la două saptămâni după ce am renuntat la acel job care ma epuizase in ultimii 2-3 ani. As fi avut multe de spus dar totul este atat de confidential in acest domeniu si atatea declaratii trebuie sa semnezi ca la un moment dat ti-e teama si sa-ti spui numele real 🙂
Am facut un an pauza, acum am un job nou (de 4 zile) si inca nu mi-e clar nici mie ce va trebui sa fac. Dar nu prea cred ca o sa scriu despre servici vreodata…
Tomata
ai de mine… 20 de ani intr-un singur loc. cred ca as innebuni incet :)) bine, depinde si de job si de cat de mult iti place. in aproape 10 ani de cand lucrez, am schimbat deja 4 firme (nici nu le pun pe alea de la inceput) si cu placere as schimba si domeniul.
cat despre inceputurile unui nou job, cam asa-i peste tot, pana intri in paine e cam confuz totul. 😀
Roxana
Cu toate că am un blog, scriu tangenţial despre poveşti “în drum” spre lucru sau oricum prea puţin despre lucru, pentru că la job sunt copywriter. Ciudat e că, la fel ca Oana, sunt un Chandler al grupului (nu ştiu de ce mulţi nu înţeleg ce e ăla un copywriter şi cum adică eu am scris textele de pe siteul cutare)… poate totuşi ar trebui să scriu pe blog despre asta… hmm 🙂
Pe de altă parte, jobul e atât de o parte din mine că nu-l mai percep ca job. It’s just there and I love it! Poate de aia nici nu mă înţeleg prietenii, pentru că îmi place ce fac, dar şi pentru că unele chestii din job au deveni mai mult decât job (cum sunt Ghidurile Turistice)… pfff the joys in the life of a copywriter 🙂
Tomata
eu am ajuns la concluzia ca daca lucrez pentru vreun hobby de al meu (literatura, travel) ajung sa nu-mi mai placa. asa ca o sa ma tin departe de domeniile de care imi place sa ma ocup in timpul liber. dar pot intelege ca daca iti place ceea ce faci, de fapt nu lucrezi deloc 🙂 imi doresc si eu asta.
Roxana
Eu am ajuns la concluzia că dacă lucrez pentru un hobby, nu-l mai văd ca job şi îmi place şi mai mult 🙂 sau împletit treburile bine după vorba aia cu “find a job you love and you will never have to work a day in your life” (citat aproximativ). 🙂
țâf
Eu am mai scris 2-3 articole despre întâmplările de la job pe care am încercat să le redau în aceeași manieră amuzantă. 😀 Și mie îmi plac tare tare articolele de gen pentru că, da, cunoști mai bine omul. Eu, în schimb, rămân necunoscută acum pentru că mi-am schimbat jobul, deci nu prea mai am ce povesti. :)) Noul job nu e așa palpitant. Eventual să scriu cevaaaa, despre niște bâlbe din direct, dar nu mi-a fost dat să aud vreuna, încă!
Altfel, îmi place de Greta. Și scrie atât de fain de mâ simt și eu nemțoaică, colegă cu viezurele corporatist!
Tomata
eu acum am descoperit blogul ei. il bag in reader, impreuna cu al tau. 🙂
Greta
Mulţumesc, Tomi, este o onoare pentru mine 🙂 Şi vorbesc foarte, foarte serios 🙂
Greta
Mulţumesc, ŢÂF, tare mult mă bucur că-ţi place 🙂 Te voi vizita pe îndelete zilele următoare 🙂
Am nişte noutăţi despre Viezure, apropo ;)) şi despre Porcuşorul Vizionar de asemenea. Le bag pe ţeavă cât de curând ;))
Oana J
Iar eu sunt corporatista care alimenteaza subiectele de pe TNR! 🙂 Servicii financiare intr-o multinationala, departamentul furnizori. Si nu am scris despre asta pe site-ul meu pentru ca, desi imi place foarte mult ce fac ca job, vreau ca pasiunea mea pentru calatorii sa fie un capitol aparte. Nu sunt o rebela care vrea sa-si ia lumea in cap si sa renunte la tot, doar pentru ca asa e la moda si nici nu vreau sa vorbesc despre job intr-un spatiu dedicat pasiunii mele. Iar visul meu, daca imi permiti sa merg putin mai departe cu ideea, e sa le fac pe amandoua bine: munca si calatorii! pana acum sunt pe drumul cel bun, zic eu. 🙂
Tomata
daca ai un blog de nisa, un articol despre job nici n-ar fi prea potrivit. 🙂
Oana's Books
Mai scriam pe fostul blog întâmplări de la lucru și conversații haioase avute cu copiii, dar niciodată în detaliu. Sunt profesoară la un centru de limbi străine 🙂
Tomata
aaah, discutiile cu copiii sunt delicioase. le savurez pe blogurile de mame.
lala
Si ai mei au un catel ce face crize eplieptice, imi pare tare rau de el cum se chinuie, noroc ca sunt destul de rare (stiu ca nu despre asta e vorba aici, dar eu am ramas cuplata pe inceputul postarii).
Stefy
In clipa in care o sa imi reactivez blogul, nu cred ca voi scrie despre jobul meu pentru ca vreau sa ma desprind de ceea ce fac (ceea ce mi-e greu de multe ori). Lucrez in resurse umane, caut candidati mai ales in zona IT, programez oameni la interviuri, mai fac unele aspecte administrative si o sa intru la interviuri. Imi place ce fac, dar e multa presiune. Ce o sa scriu va fi poate din perspectiva de job seeker si HR despre tips and tricks sau alte aspecte ce pot fi utile. Ah si s-ar putea sa fac un pic de PR si marketing in promovare de oportunitati pt ca momentan e totul mai low si acum e boom-ul cu multe oportunitati.
Ah si mi-am dat seama ca imi place mai degraba postura de trainer/facilitator/profesor 🙂 oricum unde sunt acum e pe durata determinata
In timpul liber fac traduceri, ceea ce imi place foarte mult 🙂
Roxana
Chiar asa! Nici nu stiu de ce nu am scris niciodata despre domeniile in care ma invart, dar mi-am promis acum cateva zile in aceasta postare ca o voi face: https://roxalia.wordpress.com/2015/05/11/march-may-women-blogger-meeting-bacau/
Dar pana voi scrie pe blog despre asta, iti pot zice aici doar de un anumit domeniu in care lucrez (restul pe mai tarziu): fabrica de cercetare stiintifica si nanotehnologie. 😀
Andreea B
La mine tine de cat de mult imi place job-ul si de legatura cu colegii. Daca atunci cand lucram intr-o agentie de publicitate mediul prietenos ma inspira in a-mi impartasi online viata de la 09.00 la 18.00 + orele suplimentare de cand m-am mutat la corporatie… mi-a murit elanul.
Pingback: