Despre Librarie
Daca as fi scris articolul asta in momentul in care am luat decizia sa imi deschid acum, si nu la pensie, un anticariat, as fi debordat de entuziasm si de bucurie si de magia unui scop in viata.
Acum, la trei luni si jumatate dupa ce l-am deschis, sunt in pragul disperarii. M-am si lasat de job, iar noua aventura nu isi plateste singura nici macar chiria.
Sa va povestesc de la inceput. Nu stiu daca pot pe scurt, dar ma astern la scris.
Gandul de a renunta la jobul pe care il aveam de aproape 3 ani ma batea inca de iarna trecuta. Cu toate astea nu prea stiam in ce directie sa o iau pentru ca 1) nu vorbesc germana destul de bine ca sa ma pot angaja pe orice fel de job care nu necesita experienta sau macar experienta pe care o am pana acum, 2) nu sunt vorbitor nativ de engleza, deci eram usor demoralizata de ideea ca un nativ va fi intotdeauna ales in detrimentul meu. 3) nu mai voiam munca de birou, m-am dezobisnuit total de un job 9-17. 4) nu aveam nici o idee incotro s-o apuc. Plus ca stima mea de sine era la un nivel foarte scazut si traiam cu impresia ca nici o firma n-o sa ma vrea.
Asa ca, neavand ce face intr-o seara, l-am intrebat pe Sotz ce parere are daca deschid anticariatul ala planuit pentru varsta de 55+, acum cat sunt inca tanara si plina de energie. Nu mai stiu exact care a fost formularea lui („Da, de ce nu?” sau „Deschide-l” sau altfel), dar felul in care a spus-o, atat de… nepasator (dar nu in sensul ca nu dadea doi bani pe ideea mea, ci intr-un sens plin de sustinere, nici nu stiu cum sa explic) si de evident, ca brusc m-am luminat la fata si m-a luat asa un sentiment de bucurie. In sfarsit aveam un scop, o chestie pentru care se misca lucrurile, o dorinta de indeplinit.
Cum n-am fost in viata mea antreprenoare, nici n-am vrut vreodata sa fiu, cum am zero experienta in ceea ce priveste business-ul si finantele, habar n-aveam cum sa iau si cum sa apuc problema. Primul pas a fost sa intreb pe grupuri (pe multe grupuri) de pe Facebook. Ideile primite acolo m-au dus la un schimb de mailuri cu diverse persoane, la intalniri cu proprietari de librarii sau cafenele si la un curs de pornit o afacere oferit in engleza de Camera de Comert din Berlin. Am adunat idei, n-am vrut nici in ruptul capului sa-mi fac un plan de afacere (stiu, stiu, de asta o sa esuez, am auzit-o de prea multe ori, dar cumva nu-mi pasa), si-am inceput sa caut consultanti de taxe (ca nu-s chiar contabili), brokeri de asigurari, sa merg pe la toate institutiile: sa-mi fac firma, sa obtin aviz de igiena.
Am cautat spatii, dar alea bune, cu vad comercial si cu iesire la strada principala aveau o chirie de 1200 de euro pe luna, plus depozit de 3000 de euro, bani pe care nu ii aveam si nici nu voiam sa ii investesc. Si nici nu voiam sa ma imprumut. Am gasit un spatiu mic cat o sufragerie foarte aproape de casa, chiar dupa coltul blocului, cu o chirie acceptabila si cu depozit mic. Problema e ca e foarte ascuns. In afara de un restaurant, nu e absolut nimic in jurul meu, ceea ce inseamna ca vadul comercial e cam 0. Si asta e motivul pentru care probabil voi esua, dar chiar n-am vrut sa ajung la sapa de lemn sau sa ma bag in datorii cu moftul asta.
Dupa ce-am gasit spatiul, m-am apucat sa rascolesc ebay-ul ca sa-mi cumpar mobila second hand, carti si tot ce-mi mai trebuia ca sa-l deschid cat mai curand. Am semnat contractul de inchiriere in ianuarie cu incepere din februarie si am deschis abia in aprilie. Atata mi-a luat sa rezolv tot si absolut tot am facut singura: toate drumurile dupa mobila, dupa carti, pe la institutii, la intalniri.
Si in tot timpul asta mai avam si jobul si casa si copil si viata sociala. A fost un cosmar. Tot entuziasmul se risipise si l-am redobandit un pic abia cand am vazut Libraria scris pe geam.
Am deschis cu baloane si decoratiuni de petrecere (ca aparent asa le place nemtilor) si lumea a inceput sa vina. Au baut cafea, am mai povestit, au mai intrat sa intrebe ce-i acolo ca Libraria nu le spunea absolut nimic. Si au fost zile cu cate 5 euro pe zi, altele cu 40, dar mai putine. Cele mai multe au fost zilele cu 0 euro. Oamenii sunt la serviciu, copiii la scoala, cand termina cu toate numai cafea de la mine n-au chef de baut.
Cartile pe care le am, mai ales alea in engleza, sunt una si una, desi sunt folosite, sunt in stare foarte buna, iar preturile incep de la 1,5 euro pana la 7-8, majoritatea cu 3-4 euro. Si credeti-ma ca la cat de scumpe sunt cartile noi (peste 10 euro), preturile mele sunt mici. Oricum nu preturile sunt de vina ci faptul ca nu vine lumea sa le vada. Am vandut insa cateva si ma bucur ca un copil cand cineva cumpara ceva la recomandarea mea. Am vorbit cu o gramada de oameni care au intrat si n-au cumparat nimic, ca la un moment dat turuiam in germana (stricat, evident).
Partea nasoala era ca totul mergea incet din cauza celuilalt job, nu aveam timp sa-mi fac catalogul de carti, sa organizez evenimente, sa fac tot ce-mi statea in putinta sa aduc oameni. Acum, de cand nu mai am jobul, imi petrec timpul facand ce n-am apucat pana acum: sa pun in ordine contabilitatea, sa inregistrez cartile pe site in ideea vanzarii online. Am inghetata si sucuri si cafea si n-am cui sa le vand. De mancare nu am voie sa vand pentru ca spatiul in care sunt nu respecta normele de igienta si cerintele primariei.
Pentru ca nu era clar ce se intampla inauntru, am folosit geamul asa cum s-a putut pentru ca nu e o vitrina normala de magazin. Acum nu mai vine nimeni sa intrebe ce e acolo, pur si simplu trec pe langa.
Am avut deja un eveniment: o piata handmade intr-o duminica si pentru mine a mers foarte bine, a fost ziua in care am castigat cei mai multi bani. Pentru ceilalti insa n-a fost la fel de fructuos, dar cel putin nu s-a plans nimeni si au zis ca mai vin daca mai fac. O sa mai fac. Saptamana viitoare am alt eveniment, de data asta cu carti, sunt curioasa cum o sa mearga.
Nu ma declar invinsa, e totusi la inceput, insa nu pot sa nu fiu putin deceptionata si dezamagita ca stau cu cartile alea bune pe rafturi si numai eu ma bucur de ele. Mai am doi ani de contract de inchiriere, deci ceva trebuie sa se intample ca altfel am imbulinat-o.
Am povestit cum mi-au venit toate in minte, buluc si dezorganizat. Dar daca aveti intrebari, va raspund in comentarii. 🙂
Libraria pe Facebook, Instagram, Google Maps
55 Comments
Cristina
Succes!!!
Tomata
multumesc 🙂
ioana
Eu as veni la tine la Libraria, daca as sta in Berlin doar ca locuiesc in Nuernberg dar poate totusi trec pe la tine candva, ai doi ani de contract de inchiriere. Si locul arata frumos, de instagram. Felicitari, esti foarte puternica daca te-ai apucat sa faci toate astea. SPer sa-ti iasa
Tomata
Merci, Ioana.
M-as bucura tare sa vii la Berlin sa bem o cafea 🙂
Irina
Doamne atat de fain scrii.Imi place atat de mult sa citesc articolele tale.Eu iti urez mult succes ,incearca toate metodele de promovare posibile si cel mai important nu te da batuta,daca iti place ce faci nu renunta.Tine cu dintii de ideea ta intr-un final trebuie sa ti iasa.Tine-ne la curent.Sa fie cu succes !
Tomata
<3 multumesc, Irina :)
N-am mai scris de asa mult timp ca si in scris ma simt dezorganizata :)) nu mai sunt multumita de nimic, dar multumesc de cuvintele de incurajare. Ajuta :)
Iuliana
Stiu ca vei primi multe sfaturi de la persoane mai avizate decat mine. Stiu si ca eu citesc des aici, dar comentez atat de rar incat parerea mea poate ca nici nu conteaza.
Dar ce vreau sa spun, totusi, e ca ideea, spatiul, locul, sigla, geamurile, atmosfera, toate ti se potrivesc manusa. Nu te-as vedea in alta parte facand altceva.
Micul tau business ma duce cu gandul la magazinul lui William Thacker din Nothing Hill 🙂
Din cate am citit, am vazut, am auzit prin jurul meu, nici o afacere din asta de suflet n-a inceput usor si lin. Toate au fost cu suisuri si coborasuri, cu momente de avant si cu altele de deznadejde. Au castigat insa, cele care au avut rabdarea si perseverenta de partea lor.
Poate ti-ar trebui un pic de publicitate, poate trebuie sa identifici o nisa careia sa i te adresezi si pentru care sa organizezi mici evenimente: ceva gen mici intalniri intre fete, zile de nastere, intalniri ale mamicilor din cartier,vreun comitet, organizatie de ceva care are intalniri lunare, saptamanale si ar avea nevoie de un spatiu intim, etc
Sunt sigura ca incet, incet, lucrurile se vor misca in directia cea buna si frumoasa. Mult, mult succes iti doresc!
Tomata
Publicitate sigur imi trebuie. Am pus deja cateva flyere in poste, prin cartier, am lasat la primarie, mai am multe de lasat.
Nu prea as vrea sa ma focusez pe o singura nisa pentru ca cred ca ar dauna si mai mult. Am carti pentru toate gusturile si as vrea ca oricine intra sa gaseasca ceva.
Cu evenimentele acum incep si am primit multe idei pe care urmeaza sa le pun in practica. Inclusiv cine private in Librarie pe care s-ar putea sa le organizez cu niste vecini care sunt bucatari. Evident e nevoie de timp si bani si promovare pentru implementare. Cred ca de la toamna, cand nu mai e asa cald si lumea cauta sa iasa din casa in aer liber ar fi cel mai potrivit sa incep.
Am incredere si multe lucruri de incercat 😉
Diana
Felicitări pentru curaj. Librăria arată foarte bine. O pagina sponsorizată de Fb, un alt fel de publicitate cred v-ati ajuta. Succes!
Tomata
Multumesc, Diana. Am pagina de Facebook, dar posturi sponsorizate nu prea multe. Deh, buget foarte mic inspre inexistent 🙂
Diana
Nu-i nimic! Toate începuturile sunt dificile dupa care se asează lucrurile.
Liz
Ce frumooos si ce curaj! Asta a fost primul gand cand ai anuntat. Stii tu o idee de succes care a functionat perfect din primele 3 luni? Te rog nu te demoraliza! Rezista! Oricat de greu ar fi! Si e normal sa fie greu si stiu cat de frustrant poate fi dar continua, te rog, construieste, fa evenimente si promoveaza-te asa cum vrei tu nu cum crezi ca vor nemtii si o sa mearga. Nu stiu daca chiar conteaza gandul dar eu sunt absolut convinsa ca o sa mearga bine daca rezisti si perseverezi in ideea asta. E minunata si e atat de tu. Oamenii care cumpara carti sau cauta dealuri de carti sunt mai antisociali, ies greu din vizuina, lasa greu cartea jos ca sa iasa in lume. Dar vor veni. Ca nu vor rezista. Imbratisare! Sa ti se goleasca rafturile! Sa ti se umple Libraria de schimburi de carti si lansari de carte, de seri de poezie si oameni faini, de targuri si povesti!
Tomata
Multa lume a mentionat curajul, dar mie sincer ca nu mi se pare nimic curajos :)) Cred ca fiecare putem face ceva, daca indraznim sa luam decizia aia. In momentul in care am primit incurajarea sotului, ma gandeam: da, mai, de ce n-am facut asta pana acum??! Aveam nevoie de vantul ala in panze ca sa ma urnesc din loc :))
O sa perseverez cu promovatul si cu evenimentele, o sa fac tot ce stiu si ce pot si daca nu merge, oh well… nu-i un capat de lume 🙂
Madalina
Sa stii ca te admir foarte tare ca ai avut curaj! Visul meu de cand ma stiu e sa am o librarie unde oamenii sa vina sa manance prajituri facute de mine, sa vorbim despre carti, sa rasfoiasca reviste si, eventual, sa cumpere ceva :). Atat doar ca in tara in care locuiesc eu este imposibil (Luxemburg). Acum ma gandesc sa imi deschid un salon de tuns caini. Eventual cu carti in sala de asteptare…
Sa nu renunti! Eu iti tin pumnii, sunt chiar putin invidioasa 🙂 si cand mai ajung la Berlin negresit trec pe acolo. Intre timp, daca ai chef sa vorbesti despre carti… 🙂
Tomata
Draga Madalina, la prajituri sau muffins facute de mine visam si eu. Am fost tare demoralizata cand nenea de la Ordnungsamt mi-a spus nu pot gati nimic in spatiul pe care l-am inchiriat.
Multumesc de incurajare si sper sa reusesti sa deschizi salonul de tuns caini (OMG, toata ziua cu patrupezi langa tine <3 <3 <3).
Lala
Ai un har al tau sa povestesti, imi place mult. E frumoasa Libraria ta. Iti doresc mult succes 🙂
Tomata
:* multumesc din suflet. sa fie.
Silvia
Librăria ta e un colțișor care emana frumos și bun și cald…te reprezintă. Librăria ta ești tu, o parte din tine. Cu răbdare, multă rabdare, vei reuși. Mult succes! Ma bucur mult ca scrii din nou pe blog! Vei reuși! Poate dacă organizezi un mic club de lectura, atât pentru adulti cât și pentru copii, seri de citit povesti, de pictura, ateliere de scris…
Mult succes și te imbratisez cu drag! Felicitări pentru curaj și pentru cum a ieșit!
Tomata
Multumesc, Silvia 🙂
Evenimentul de saptamana viitoare cam un club de lectura se vrea. Se numeste Around the books in 12 countries per year si mi-am propus sa aleg in fiecare luna alta tara si sa alegem carti scrise de autorii acelei tari sau care se petrec in acea tara, pe care sa le discutam la intalnire. Prima tara e Spania 🙂
Cătălina Lungu
E forte frumos locul, boem, aspectuos, modern.
Sigur vei face treabă bună.
Tomata
multumesc de incredere 🙂
Andreea S
Ofera-i timp, totul se coace incet, la foc mic, cu rabdare, apoi scoti din cuptor ceva delicios, apreciat de toata lumea 🙂
Cu siguranta asa va fi si cu afacerea ta, trebuie doar sa-i acorzi timp si sa ai rabdare si sa incerci intr-un fel sau altul sa-i faci reclama!
Nu iti trebuie vad daca ai reclama, dar dureaza pana sa te cunoasca lumea, sa duca vorba despre libraria ta!
Eu zic ca vei reusi! Succes
Tomata
sper din suflet sa ai dreptate 🙂
Cristina
Oragnizarea unui club de lectura e o super idee! Eu locuiesc in Elvetia si merg la un club de lectura in satul unde locuiesc, sunt multi batranei care vin, e foarte faina atmosfera. Poate asta e si pentru tine o oportunitate sa citesti carti in germana, autori pe care altfel nu i-ai fi descoperit. Aici clubul e moderat de un autor, e foarte relaxing si e un sentiment super sa iti poti pune parerea relaxat, fara ca cineva sa iti spuna “Nu, autorul nu a vrut sa spuna asta cand s-a referit la pasajul respectiv.” (cred ca am ceva traume din copilarie cand faceam comentarii la romana si trebuia neapart sa spunem opinii ce practic nu ne apartineau).
Mult succes in tot ce faci tomata si sunt sigura ca vei reusi. Cred mult in lucrurile facute cu pasiune!
Tomata
Vai, n-as face niciodata asa ceva – sa spun cuiva ca nu are dreptate cand interpreteaza o carte. La scoala, in vremurile noastre (nu stiu acuma), nu s-a pus accentul pe discutiile libere si parerile personale. Din pacate. Insa bine ca la facultate am invatat altfel 🙂
Multumesc de incurajari 🙂
Alina
Mult succes! Iti tin pumnii!
Tomata
multumesc tare 🙂
white noise
Baftă multă! Se zice că în orice afacere primele 6 luni sunt un dezastru! Sper să treci cu bine peste toate greutățile!
Tomata
Ah, ce bine ar fi sa mai dureze doar doua luni 😛
Ioana
Ce fain e acolo! Si la ce preturi au cartile de la tine, eu acolo mi-as lasa jumatate de salariu! :))
Multa bafta si sa ne tii la curent!
Tomata
:))) da, si eu mi-am lasat multi bani intr-un alt anticariat din cartier 😛 de asta ma gandeam ca poate si eu as putea avea unul in zona asta.
Lea
Esti prea epuizata, de-aceea nu te mai bucuri si nu mai ai entuziasm pentru asa ceva.
Daca as fi in locul tau, as face urmatorul lucru: as pleca undeva singura, cateva zile, m-as odihni, as savura ce imi place foarte mult (un film, o muzica, fructe exotice, un suc deosebit, o mancare buna etc), apoi mi-as lasa sufletul sa vorbeasca:
Este anticariatul ceea ce-mi doresc atat de mult de la viata? Ce alte visuri mai am si cum pot interfera cu acesta? Incepand din acest moment (cand am familie, copil, experienta intr-o tara straina) pe care ar trebui sa-l consider “momentul zero”, mai sunt visurile mele de pana acum compatibile cu viitorul meu? Cu transformarea mea din ultimii ani? Chiar imi mai doresc asa ceva? Sau am ramas intepenita in trecut si nu mai am flexibilitate in suflet, sa vad, nu cumva a mai aparut alt plan, alta pasiune, conform noii viziuni de viata pe care o am ACUM?
Trebuie sa te gandesti profund la viata ta, a voastra, si sa stii mai intai care sunt planurile voastre ca familie, adica ramaneti definitiv la Berlin sau e posibil sa plecati? Ca daca plecati, atunci un business cu chirie, plati, lucruri si situatii care depind crancen de altii, se va transforma in blazare, apoi in chin.
Iti doresti sa castigi bani din asta? Sau e o pasiune care poate fi intretinutata, chiar daca la minimum, din anticariat?
Stii exact ce vrei de la tine? De la viata ta? Va doriti sa ramaneti pana la moarte in Germania? Sau visezi la o insula mai exotica ori o tara europeana cu deschidere la mare (Spania, Portugalia, Italia, Croatia)?!…
Ce iti doresti, sa traiesti intr-un oras mare sau sa traiesti bucuria libertatii si a magiei naturii chiar in natura, intr-o insula, peninsula sau coasta de mare???
Ce visezi, sa scrii romane, sa devii celebra?
Sa calatoresti? Sa te misti mereu, fara sa apartii unui loc pentru totdeauna, ca sa colinzi lumea? Sau sa te stabilesti undeva?
Ce iti doresti? Un apartament in Berlin? Sau o casuta mica cu o gradina de basm in Grecia, Spania, Romania etc ?!…
Care este pasiunea ta cea mai mare, scrisul?
Nu cumva anticariatul iti linisteste putin inima ca nu scrii, aruncandu-te in lumea de basm a cartilor, unde trebuia sa fii si tu, datorita cartilor TALE?
Nu cumva anticariatul inlocuieste putin deceptia (stiuta doar in interiorul tau, dar blocata printr-un mecanism de aparare ca sa nu te simti ratata) de a nu fi devenit scriitoare?
Daca aceasta este cu adevarat pasiunea ta, sa scrii, atunci regandeste totul!!!
Nu spun sa renunti la anticariat, spun sa reconfigurezi in asa fel incat SCRISUL sa devina obiectivul principal, iar anticariatul, actorul secundar, sprijinul din umbra.
Daca marea ta pasiune este alta, atunci pune-o pe aceea in valoare! Urc-o in inima ta, in atentia ta, si da-i viata!
Nu mai proiecta lucruri pentru la batranete!
Pasiunile si sperantele se implinesc acum, nu atunci, cand esti epuizat fizic, psihic si nici nu se stie daca mai traiesti! Nu iti priva viata, singura viata pe care o avem, de ceea ce o poate face superba: aceea de a-ti trai visurile!
Ori esti confuza, ori inca nu stii ce vrei cu adevarat de la viata TA, ori in inima ta nu ai incredere in sprijinul total al sotului, iar ca sa reusesti de acum incolo, trebuie neaparat sa te intrebi in modul cel mai sincer cum vrei tu sa arate cu adevarat viata ta, viitorul!
Dar a-ti amana pasiunea pentru la batranete inseamna a trai amorf si a-ti irosi o sansa care nu se mai repeta: tineretea. Care vine la pachet cu putere, sanatate, optimism, forta de munca, pofta de viata, idei, serotonina naturala… Adica exact lucrurile care te ajuta sa-ti implinesti visurile (pasiunile) in cele mai frumoase conditii!
Este cu adevarat Berlinul orasul unde te vei ingropa?
Este cu adevarat anticariatul pasiunea vietii tale sau doar iti acopera adevarata pasiune pe care doar tu o stii?!
Acel spatiu la propriu in care poate fi un anticariat este cel care iti da verva si bucurie sau de fapt cartile gazduite acolo te apropie cel mai mult de visul tau, cel de a scrie?
Iti doresti doar o librarie frumoasa, ca in filmul cu Meg Ryan si Tom Hanks, sau atmosfera romantica din acea librarie te apropie, fara sa iti dai seama, prin cartile si universul de acolo, de ceea ce te pasioneaza cu adevarat: scrisul, sa devii scriitoare!
Pana nu afli cu exactitate ce vrei tu de la viata ta, dar fara sa te minti si fara sa amani, pana nu iti tremura inima cand te gandesti la acea pasiune care ti-ar fi motorul vietii de acum incolo, nu vei sti incotro sa o apuci, vei face greseli, vei lasa timpul sa treaca, apoi vei intra in alte probleme care te vor consuma fizic si psihic.
Pasiunea vietii tale, asta e cheia!
Si in functie de ea, atunci poti sa-ti si reconfigurezi viata, cu tot ce inseamna ea, familie, prieteni, tara in care sa locuiesti etc.
E bine ca ai astfel de framantari acum, si nu la pensie, cand nu prea mai conteaza nimic, daca viata ti-a trecut in mediocritate si frustrari.
Da, familia e extrem de importanta, este ancora (pentru unii, pentru altii, cu alte viziuni de viata, nu, si nu sunt de condamnat pentru ca fiecare trebuie sa fie liber sa traiasca dupa placul inimii), pentru tine e important ca ai un copil (pentru altii, nu, si iarasi, nu sunt de condamnat, fericirea e diferita, cam de 7 miliarde de ori, cati suntem pe acest pamant), insa trebuie sa nu uiti ca daca nu esti fericita cu tine insati, cu ceea ce reprezinti tu si ai de facut pe acest pamant, atunci si celelalte palesc. Nu e copilul cel mai important si nu el trebuie sa iti defineasca viata, este o implinire, dar nu completa (in momentul in care copilul este suprema implinire, atunci e vai de viata ta, dar si a copilului, pe care i-o furi!), nu e sotul cel mai important, nu e familia cea mai importanta, toate sunt la fel de importante, DAR IN FRUNTE CU TINE! Sa nu te uiti, pentru ca daca tu esuezei ca fiinta individuala, atunci la batranete te vei simti un om ratat.
Ca totul sa functioneze – si sotul si copilul si familia, in primul rand TU trebuie sa fii fericita! Iar fericirea vine odata cu implinirea pasiunilor!
Cauta adanc in inima si acolo vei gasi raspunsurile adevarate!
Tomata
Oh… sa plec singura undeva? Nu prea e genul meu, nu pot sta singura si oricum gandul mi-ar fi mai mult acasa.
Sunt multe intrebari pe care nu mi le-am pus din singurul motiv ca nu am inceput afacerea asta ca sa ma imbogatesc. Asta e ce nu intelege inca multa lume, incepand cu consultantul de taxe :)) Evident as vrea sa am venituri cat sa-mi acopere cheltuielile si eventual sa-mi mai ramana si de-un citro, dar toata ideea era sa fac din pasiunea mea pentru carti ceva pentru mine si pentru alti pasionati de carti.
Insa pot raspunde cu mana pe inima ca nu, alt plan nu am si nici energie sa-mi fac. Problema e ca nici nu stiu ce altceva as vrea sa fac daca n-as face asta. Si cand oamenii chiar vin si cumpara carti, sunt fericita cu alegerea mea si as fi fericita in fiecare zi daca macar un om ar intra sa cumpere o carte.
Apoi, da, vrem sa ramanem definitiv la Berlin, nu se pune problema de plecat altundeva, decat daca, Doamne fereste ne scot astia din Germania :)) Nu suna rau o insula exotica sau iesire la mare, dar in nici un caz acuma si in nici un caz permanent. Poate o casa de vacanta undeva da, dar nu mai mult.
Nu, nu visez nici sa scriu romane, nici sa devin celebra. Insa imi doresc sa am mai mult timp sa citesc. Evident asta nu e o meserie, si oricum daca ar fi meserie n-ar mai fi placere (ma cunosc si sigur nu mi-ar placea sa-mi castig existenta din “trebuie sa citesc cartea asta”.
Imi doresc sa apartin unui loc, sa am radacini, dar si sa calatoresc. Insa vreau un loc unde sa ma intorc acasa. mereu acelasi. sau fie, doua: Timisoara si Berlin.
Sunt intru totul de acord cu tine: nu amana lucrurile pentru altadata. Ideea de a avea un anticariat la batranete era doar ceva frumos ce as fi facut cand nu mai aveam un job stabil. Uite ca n-am amanat si nu mai sunt demult adepta zicalei “de maine”. Cand vreau atunci fac, sau poate peste o luna doua cand se poate.
Pot sa te asigur ca n-am alta pasiune pe care o tin ascunsa in mine. Nu sunt genul care sa tina lucrurile doar in suflet si sa nu le dea grai. Si niciodata n-am fost genul care sa raspunda la intrebare “unde te vezi peste 5 ani” pentru ca viata m-a invatat ca poate nu mai apuc urmatorii 5 ani. Si nu se pune deloc problema ca n-as fi fericita cu mine insami sau cu viata pe care o am acum, aici. Sunt complet fericita din punctul asta de vedere, n-as schimba nimic. As vrea doar mai multi oameni in anticariat, atata tot 🙂
Livia
Mult succes! Eu stiam ca Arbeitsamt ajuta pe incepatori. Incearca Werbung si prin asociația românilor din Berlin. Poate se bucură unii să cumpere o carte la care nu au acces din Germania.
Tomata
nu am apelat la Arbeitsamt si la nici un Amt de care nu am avut nevoie. Nu vreau finantari de la banca, investitori sau business angels pentru ca NU VREAU sa fiu datoare nimanui. Daca reusesc pe puterile si resursele mele financiare, bine, daca nu, nu e un capat de tara 🙂 Iar cu romanii nu ma incurc pentru ca nu vreau sa ma nisez pe piata de carte romaneasca. Stiu o doamna care are un magazin online in Berlin si vinde in toata Germania si nu ii merge bine cu cartile in romana. Poate cand ma duc in tara imi aduc ceva carti din biblioteca personala pe care sa le pun in Librarie spre vanzare, dar clar nu voi nisa magazinul in directia asta. Cel putin nu acuma.
Livia
Mă refeream si la romane scrise in română. Eu traiesc de 30 de ani in Stuttgart si merg foarte rar in Rom. De atîtea ori am citit recomandari pentru carti bune la care eu nu am deloc acces.
Livia
AGERO se numeste asociația românilor din Stuttgart.
Ana
Ar trebui deja sa fi mandra de tine și de ceea ce faci. Nu oricine ar avea curajul să pună totul pe picioare și să facă ceva frumos din visul lor.
Câteva idei to sparkle the place ar putea fi: social media, merge întotdeauna, niste promoții, fie ele cat de mici, interesează-te ce ii atrage pe germani, potin de asemenea sa cumperi niște cărți pentru copii și să anunți pe social media că citești cărți pentru copii. Tot ce tine de copii sau adulți vinde. Părinții adora să aducă copii la ceva ce o sa ii tina ocupați. Ridică preturile un pic și anunță reduceri sau cumperi 2, plătești o carte ( dar tu le vinzi cu preț mai mare și nu pierzi nimic. ) Vezi daca sunt creșe sau universități pe lângă și cumpără cărți care ar putea să le fie de folos. Daca nu aduce un copiator, printer și așa aduci lume inauntru. Încearcă lucruri diferite pană găsești ce merge pentru tine. ( Scuze pt rom-english-ul meu, nu am mai vorbim română de câțiva ani. Eu muncesc cu site-uri online, cam știu ce se vinde sau cum fac oamenii vânzări rapide. Daca vrei mai multe idei, sunt pe aproape. Google o să îți fie de cel mai bun ajutor. 😉 Sunt sigură că totul o să meargă minunat pentru tine. Fiecare afacere incepe ușor și greu, in general ia intre 6-1 an până ceva merge bine. In perioada asta trebuie sa vezi ce merge pentru tine și locație.
Tomata
Da, promotiile pe Facebook si Instagram sunt pe lista mea, impreuna cu un set de fotografii de calitate ca sa arate totul mai profi.
Am deja carti de copii si adolescenti pe rafturi, o biblioteca intreaga chiar, pentru toate varstele. Iar o lectura pentru pitici e urmatoarea pe lista, doar ca nu cat e inca vara pentru ca n-am cui ma adresa. Ori sunt in vacanta, ori pleaca in weekenduri, ar fi o pierdere de resurse acum. Dar stai sa vina septembrie 🙂
Eu ma bazez ca odata ce pun site-ul pe picioare, cartile se vor vinde mai bine, ca lumea nu mai trebuie sa se deplaseze pana in cartierul meu, cartilor le pot ajunge direct in posta. Si ma gandesc sa ofer si transport gratuit, cel putin la inceput, pana sa afle lumea despre mine.
Maya
@livia in ultima vreme exista multe in format digital. Nu stiu daca citim aceleasi carti iti pot imprumuta cateva. Sotul meu are rude langa Stuttgart si mergem des in zona. Ne poate ajuta Andreea sa luam legatura daca doresti.
Anda
In primul rand mult succes!
Poate te-ai gandit si tu deja la ideile astea, dar am zis sa ti le zic totusi, poate te ajuta cu ceva :)) Incearca sa iti transformi dezavantajul (locatia ascunsa) in avantaj. Promoveaza-te online cu ideea de secret book place sau ceva in genu, adica sa se simta oamenii ca au facut o mega descoperire. Foloseste-te de online, promoveaza-te mult pe Insta (si Facebook evident, dar eu zic ca Instagram te-ar ajuta pe tine mai mult).
Abia astept sa ne mai povestesti 😀
Tomata
asta cu secret bookshop chiar e o idee super. 🙂 merci. :*
Silvia
Ah! Mi-am amintit ce voiam să-ți spun de ceva vreme: sunt cei de la Questo care fac questuri prin marile orașe. Sunt români, au destul de mult succes și nu știu exact, dar parcă au avut ceva și în Berlin. Merită să le scrii și să le povestești de business-ul tău și poate te includ în vreun quest la ei! Ei caută activ și scriitori de quest-uri așa că poate faceți împreună ceva cu tematică literară care să ducă oamenii și pe la Libraria.
<3
Alina
Draga Andreea, e cel mai minunat lucru sa îți împlinești visurile! Te felicit!
o femeie
Ce frumos!Ce curaj! felicitari pt pas, pt efort, si mai ales pt reusita!
O sa fie bine, idei ai, doar lasa-ti timp si intra intr-un ritm si cu activitati, si cu un club de lectura, si cu o seara pt mame pe o anumita tema etc
O sa fie bine! Spor! si sa ne scrii cum iti merge!
Alexandra
Multa bafta si multa sanatate si putere de munca iti doresc sa obtii ce iti doresti 😀
madlenec
Tomatini,
Felicitari! Multe felicitari pentru ca ai facut primul pas! Si pe-al doilea! Si cred ca esti deja la al cincilea !
Bine-ai venit in clubul antreprenoarelor!
Am intrat in anul al cincisprezecelea de antreprenoriat si nu as schimba nimic din trecut, caci tot ceea ce am facut m-a adus aici.
Ingaduieste-mi sa iti scriu foarte pe scurt despre ce imi mai aduc aminte. Imi aduc aminte de entuziasm, apoi asteptare, apoi de nelinistea ce alterna cu disperarea. Cel putin in primul an finantele veneau din salariul sotului. Insa in acei ani (in primii 2-3 ani) mi-am educat rabdarea, forta, capacitatea de munca, simtul organizarii. Am invatat non-stop si am scormonit dupa toate informatiile posibile, extragand ceea ce credeam ca mi-ar fi util, nu doar in mentinerea business-ului cat mai ales in dezvoltarea lui. Am facut multe compromisuri (ca de exemplu banii alocati pentru concediul anual erau implicati in creare de stoc; nu mai ieseam sambata la un cico cu prietenii ci steateam sa imi fac site-ul etc). Una peste alta de peste zece ani si sotul este parte din business, am crescut cat sa ne facem un nume, un istoric, un brand si o imagine pozitiva, ne-am crescut portofoliul de clienti (ce ne si recomanda produsele altor potentiali clienti), avem colegi (da, sunt angajatii mei, insa ii consider colegi fara de care ideile “crete” nu s-ar mai putea dezvolta, am nevoie de ei ca de aer si-mi sunt tare dragi), rulam un stoc de marfa lunar destul de mare, am vazut si lumea, avem parteneriate cu producatori din diverse tari. Am mai invatat ca nu toate ideile sunt bune, ca cele bune necesita muuult timp pana se transforma in venituri clare si se transforma apoi in constanta.
Stii ce multi oameni cunosc care au idei faine de afaceri insa curajul lor e zero si-atunci raman doar cu planul?! La fel de bine cunosc oameni ce si-au pus planul in aplicare dar, greul de azi cu greul de maine i-a facut sa renunte.
Insa iti pun o intrebare abrupta: o cafenea (cum zici tu, cam fara vad) cu vanzare de carte – este ceva ce se mai cauta? Cum raspunzi nevoilor oamenilor? Adica oamenii din proximitate sunt targetati corect, ceea ce tu le oferi lor corespunde unor nevoi de-ale lor? In functie de raspunsul pe care ti-l vei da, te poti orienta si, fie ramai la ceea ce oferi acum, fie adaugi ceva conex.
Cum ai spus – un eveniment, un ceva cu suficienta constanta care sa se imprime in mentalul comunitatii.
Uite, aveai acele intalniri cu mamicile in diverse locuri (cand pustoaica era micuta), le-ai putea avea la Libraria acum. Sau ai putea anunta alte grupuri ca oferi spatiu pentru intalniri. Odata ajunsi la tine – consuma ceva, pot chiar achizitiona cartile tale.
Inca o intrebare – tu mai cumperi carti printate? Le citesti mai mult in format electronic. Deci, daca tu nu le cumperi, de ce altii le-ar cumpara?! E doar o intrebare, insa la fel, rapunsul la ea iti poate clarifica strategia pe termen mediu-lung. Eu am ramas de moda veche, cumpar foarte multe carti printate, pe care insa le comand online (am o singura firma de la care comand pentru ca vine cu serii ce imi lipsesc), doar in romana cei drept.
Sau – afiliaza-te cu edituri, nu mari (caci nu te cunosc), si fa lansari de carti acolo.
Sau artisti diversi – artizanat, pictura, grafica.
Mai tu, ma opresc, si-asa comentez prea mult, insa ma gandesc la sa fie bine, asta-i stilul meu, si imi cer scuze daca am deraiat sau derapat sau oricare ar fi termenul corect.
Idei super cu siguranta ai, insa orice idee necesita timp pentru proba, nu dispera pana la ati pierde curajul, ci fii persistenta! (uite, acum mustacesc ca mi-aduc aminte ca la inceputuri, daca printam o factura pe saptamana! eram super-fericita, iar acum nu mai facem fata, dar facem ceea ce ne place si asta ne motiveaza)
Te pup si bafta si curaj!
Magda
Ti-am lasat primul review pe Tripadvisor, sper sa te ajute. Poate e o idee buna sa adaugi si acolo mai multe informatii si imagini cu locul.
Tomata
multumesc 🙂
Dojo
Bai, io stiu cum e sa incepi afacere intr-un oras complet nou, ca asta fac acum. Si merge asa-si-asa si ma scoate din minti. Dar asta e inceputul si inteleg ca nu poate sa fie usor. In Ro aveam o retea de cunoscuti / prieteni, aveam si ceva bani de investit in publicitate, daca ar fi fost necesar. Dar aici nu am inca nimic. Banii vin mai greu, is alte prioritati: chirie, copil, mancare etc. asa ca trebuie sa fac mai mult eu chestii pentru care as putea plati si delega.
Dar, atat timp cat nu te baga in gaura de tot, probabil ca trebuie sa iti asumi un start mai greu si sa te tii de ce faci. Ma gandesc ca raspunsul este chiar in event-uri, zici ca ai avut o zi buna cand ai organizat chestii. Eventual pe asta sa mergi, sa fie libaria un fel de hub pentru chestii din astea faine de familie. Ma gandesc si la ce fac Doua Bufnite (sau cum se cheama libraria de la noi din TM), citesc carti in fiecare saptamana, chestii din astea.
Si baga tare pe comunitatile tale de FB din zona, ca aia sunt probabil clientii. Intreaba fiecare client ce intra cam ce l-ar interesa si in timp construieste-ti si un stoc pe exact ce doresc ei. Daca vor carti de SF in sanscrita, din alea sa le aduci. E extrem de util feedback-ul de la clienti, daca stim cum sa il folosim.
Te pup si da-i tare. Pana la urma ne-om face si noi milionare 😀
Nina
In librarie eu te-as vedea pe tine scriind la o masa.
Daca as fi in locul tau (dar nu-s) mi-aș găsi o puștoaică nemțoaică care să știe engleză, să aibă ceva timp liber și să-i placă locul (cărtile). O studentă, poate. Cu ea ți-ai îmbunătăți și tu germana. Aș împărți treburile cu ea, i-aș da o diplomă de voluntar în primele 6 luni și mi-aș rezerva timp pentru scris.
Eu aș începe o carte (asta dacă nu ai deja ceva început) în care să scriu, poate, chiar povestea librăriei. Aici tu știi, că tu ești scriitoarea.
Nu știu de ce, vizualizez în spațiul ăsta drăguț o fată blondă care e cocoțată pe o scară pentru a ajunge să curețe cărțile de sus și care se uită înspre tine cu admirație.
Succes, dragă Tomantă!
Alina
Hey! Este foarte frumoasa Libraria. Fix asta vreau sa deschid si eu in Italia, insa habar nu am cum si daca o sa am bani (ca nu prea am). Nu e prea incurajator articolul tau, cand l-am citit am simtit asa o lipsa de energie. Sorry. Poate e cum zici. Incearca multa promovare online sau ce agreeaza nemti. Eu m-am gandit sa vand in viitoarea mea librarie si produse artizanale romanesti: tablouri, accesorii (coliere, cercei), semne de carte etc. Sunt fff multi oameni in Ro care fac niste chestii grozave cu mainile.
Sper sa aud de bine!
Grațiela Vlad
Wow! Felicitări pentru ceea ce faci!! ♥️
Pingback:
GHEORGHE-ADRIAN GRIGORIU
Bună-ziua! Am citit articolul despre ideea de afaceri și mi s-a părut că se încadrează în cele de succes. Am citit comentariile și am văzut și fotografiile. Mi-au lăsat un ușor gust amar. Interiorul nu este amenajat nici pentru o cafenea și nici pentru un anticariat. Din fotografii se observă că există timiditate, reținere. Spațiul nu oferă libertate de mișcare clientului care vine să cumpere o carte. Cărțile sunt ,,zăvorâte,, sunt ,,închise,, iar clientul pentru aajunge la o carte trebuie să interacționeze inevitabil cu vânzătorul.. În bucurești, în România,unde merg frecvent și mi-am făcut un obicei din a cumpăra cărți accesul este liber la raft, iar rafturile sunt deschise . Înainte de a cumpăra o carte, o răsfoiesc sau mă uit la preț pentru a ști câte cărți cumpăr din bugetul pe care îl am alocat. Interacțiunea cu vânzătorul se face la sfârșit și rareori în mod direct de la început, și aceasta doar atunci când mă grăbesc și pur și simplu caut doar 1 carte și nimic mai mult. În ceea ce privește servirea cafelei aceasta se poate face nu în centrul camerei ci undeva aproape de fereastră pentru a vedea trecătorii ori priveliștea zonei. În București în fața unui anticariat sunt plasate două coșuri mari cu cărți la preț foarte mic/ nesortate- trecătorii află din prima astfel de existența anticariatului, iar cei interesați cumpără din aceste coșuri câte ceva dar mai ales intră înăuntru pentru alte titluri. De remarcat e faptul că în interior corpurile cu cărți au etichete pentru orientarea clientului pe de o parte pe domenii, iar pe de altă parte pe nivel de preț (de exemplu cărți la 1 euro, cărți la 2 euro , cărți la 3 euro, cărti șa 5 euro, la 7 euro, la 10 euro, la 20 de euro) . Într-un alt anticariat din București, unde merg există la fel aranjarea pe domenii, dar există și un corp de bibliotecă unde sunt păstrate cărți rare , în ediții limitate și ceva mai scumpe). Părerea mea e că ar trebui să vă axați pe o singură afacere principală pe care apoi să o dezvoltați…Țineți cont de persoanele ce circulă prin zonă și de ce necesități culturale au, axați-vă pe un grup țintă și căutați să-l apropiați. În rest, vă adresez și eu Felicitări pentru inițiativă și pentru partea de început! Ca simplu trecător vă îndemn să perseverați întrucât sunt convins că în scurt timp vor veni și beneficiile.
Cu considerație, Adrian Grigoriu din Călărași, România