Să ne înțelegem: florile sunt frumoase, sunt superbe, sunt gingașe, poartă un mesaj, miros frumos, sunt mesagerul lucrurilor ce pornesc din suflet, sunt exprimarea aprecierii, a mulțumirii, a fericirii, a iubirii, a tuturor lucrurilor mărețe pe care i le dorim celei cărora le oferim. Florile sunt toate astea, dar au o mică hibă: mor prea repede. Frumusețea și viața lor e atât de efemeră că, într-un puseu de filosofie, o să spun că le imprimă cumva efemeritatea lor și gestului și intenției și sentimentului. Am citit articolul ăsta de pe blogul Bogdanei, unde cred că Radu povestea câte flori așteptau și veneau în valuri către grădiniță. Toți copiii sunt învățați…

Concursul s-a termina zi, 4.12.2014 Am mai spus, și, deși îmi e ușor rușine, tot o repet: nu știu să fac cadouri. Mai am scăpari și chiar îmi ies unele surprize plăcute, dar credeți-mă pe cuvânt că sunt cea mai neindicată persoană de la care ați putea cere sfaturi de cadouri. Aș putea chiar să vă dau două exemple. Când un băiat a considerat că aș fi cea mai potrivită persoană pe care s-o întrebe ce flori i-ar placea unei prietene de-ale mele, eu m-am gândit că ar fi frumos ca el să-i dăruiască flori de ceapă. Și asta pentru că ea îmi spusese că-i plac. Astea cica ar fi:

Nu se întâmplă prea des să împart camera de hotel sau pensiune sau orice alt fel de cazare cu altcineva decât cu soțul, dar din când în când se mai întâmplă. Așa se face că nu-mi mai aduc aminte cu cine am avut discuția asta, dar mi-am adus aminte de ea în weekendul de la Viena. Oriunde m-aș duce, fie că sunt la străini sau la neamuri, nu ies din dormitor fără să îmi fac patul și să strâng lucrurile în dezordine. În discuția amintită mai sus, persoana cu care vorbeam, se mirase că îmi aranjasem patul ca și când urmau să vină alții să-l ia în primire, dar nu…

Zilele astea, o persoană foarte dragă mie trece prin recuperarea după o operație la care s-a supus pentru că era ultima încercare de a scăpa de un complex. Nu dau mai multe detalii pentru că-i respect intimitatea, însă supun dezbaterii o întrebare: cât de mult te schimbă psihic o operație estetică? Înainte de a răspunde la ea, îmi exprim poziția vis-a-vis de operațiile estetice sau orice fel de operație menită să corecteze un defect. Atâta timp cât dorința de corectare nu e patologică, eu sunt de acord cu schimbarea. Dacă ai un nas cârn și te complexează, dacă ai sânii mici și asta te face să te simți inconfortabil, dacă…

Că mare parte a românilor nu prea-s prieteni cu apa și săpunul e un fapt știut și dovedit din plin în zilele călduroase de vară. Martori sunt mai ales cei care au neplăcerea de a călători cu mijloacele de transport în comun. Spun neplăcerea nu pentru că ar fi degradant sau ceva de genul să circuli în comun (departe de mine gândul ăsta), dar cuget că numai de vis nu e să miroși subțiorile puturoase ale celorlalți colegi de autobuz. Bun, ăsta-i tabloul clasic. Dar ce te faci și cum procedezi când în ditai corporația îl simți pe Project Manager venind încă dinainte de a intra în clădire? Cum îi…