„Ferește-mă, Doamne, de prieteni, ca de dușmani mă feresc eu.” Sau cum era? ;)) Oricum era, am zis chestia asta sâmbătă seara, după al 5-lea shot de B52. Mă rog, primele trei fuseseră tequila și doar ultimele două de B52, da’ cui îi mai păsa. Deși abia aștept să mă mărit, mai mult de dragul petrecerii și al ținutei decât de al schimbării stării civile, parcă nu-mi intră nicicum în sistem că peste două săptămâni o să mi se schimbe numele și lumea o să mi se adreseze, pe bună dreptate, cu „doamna”. Nici bachelorette party-ul al cărei personaj central am fost sâmbătă nu mi s-a părut că pecetluiește cumva…