-
Camera
Autor: Emma Donoghue Titlu original: Room Naționalitate: irlandeză Gen: ficțiune Anul apariției: 1992 Nr. pagini: 321 (Little, Brown and Company) Premii: New York Times Notable Book of the Year, Man Booker Prize (shortlist) Ecranizare: Room Alte cărți de același autor: nu Nota mea: 5/5 Prima dată când am auzit de Room a fost pe blogul lui Octavian (blog care din păcate nu mai există) și mi-a stârnit interesul probabil prin recomandare pentru că nu-mi aduc aminte să fi citit recenzia în întregime. Altfel nu-mi explic de ce nu știam nimic despre ea până să citesc pe Goodreads scurta prezentare. I-am notat titlul pe lista din capul meu și când…
-
La început de Foostitze
E greu să ai mai multe hobby-uri deodată, să nu știi căruia să i te dedici mai mult, să poți alege unul și să nu-ți pară rău că nu-l faci pe celălalt. De când m-am apucat de cusut, de la începutul lunii… pe Goodreads citesc aceeași carte de pe 5 mai (bine, nici nu prea-mi place), iar blog abia îmi aduc aminte că am.
-
29 de întrebări la întâmplare
…din care o să mă inspir pentru posturi viitoare, că nu pot răspunde pe larg acolo unde se cere o poveste mai lungă. 1. Îți place branza cu mucegai? Nu, e singura brânză (cred) care nu-mi place. Și eu sunt înnebunită după brânză.
-
Obiceiuri în bucătăria de la birou
De 3 ani de zile lucrez cu aceiași oameni (site-ul nostru nu e actualizat :P), în același birou. Mă rog, în 3 ani am schimbat 3 clădiri și câțiva colegi, însă una dintre tradiții a rămas neatinsă. Aceea de a mânca împreună. Suntem o mână de oameni și numărul nostru n-a depășit până acuma numarul 13, dar întotdeauna am mâncat împreună. În sensul că în același timp, pentru că unii mai pleacă, alții nu își iau pauză etc, dar cazurile astea sunt destul de rare. Prin urmare, am avut nevoie de o bucătărie echipată cu tot ce ne trebuie (cuptor cu microunde, steamer, blender, prăjitor de pâine, fierbător de apă,…
-
Fără ea de ziua ei
Cred că de când m-am născut şi până voi muri, 1 Iunie va fi în primul rând ziua mamei mele şi abia apoi a copilului. De când am început să înţeleg că aceste două evenimente coincid, am pus pe planul doi faptul că lumea întreagă sărbătorea copiii, pentru că eu o sărbătoream în primul rând pe ea. Veşnicul copil, care numai o copilărie fericită n-a avut. A încercat şi mi-a dat mie una, atât de frumoasă cum a ştiut ea.
