Adică două spectacole pe același subiect. Unul mi-a plăcut, celălalt nu. Unul e cu actorii de la Teatrul Național, celălalt cu studenți la Actorie. Unul e drama binecunoscută, celălalt e o comedie. Dar, pe rând despre fiecare.

Primul spectacol de teatru pe care l-am văzut anul ăsta a fost cel din titlu. Aș fi vrut să scriu că e încă o producție a Teatrului Național care mi-a plăcut și să vă încurajez să mergeți să-i vedeți pe Cătălin Ursu și pe Claudia Ieremia în rolurile Sașa și Sașa. Doar că de data asta nu. Oi fi fost eu într-o pasă mai ciufuțică sau, poate, îndrăznesc… n-o fi fost spectacolul așa bun.

Am rămas puțin în urmă cu relatările despre ultimele două spectacole de teatru pe care le-am văzut, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Încep cu ultima pentru că îmi e mai proaspătă în minte. Dacă sunteți tentați să credeți, la fel ca mine, că titlul anunță un spectacol care dezbate sau vorbește despre istoria Timișoarei, poate chiar despre Revoluție, că tot suntem în decembrie, vă înșelați, la fel ca mine. A fost odată la Timișoara are o singură relicvă a orașului, și-anume strămoșii noștri germani. Și nici măcar pe asta nu se pune accentul, pentru că e cumva doar un amănunt. Povestea din scenariul lui Peter Kerek urmărește o…

Am rămas puţin în urmă cu „cronicile” de teatru, însă doar pentru că nu-mi găsesc cuvintele prea uşor odată ce scap de sub vraja spectacolului. Dacă nu scriu imediat cum ajung acasă despre ele, pierd ceva, pierd starea aceea indusă de actori, până să mă aşez să scriu. În cazul spectacolului Cloaca, pe care l-am văzut duminica trecută, timpul a trecut şi mi-a şters cumva din senzaţii, însă vă asigur că au fost destul de puternice. Ca la orice spectacol merg în ultima vreme. Şi în caz că n-am mai spus până acum, chiar trebuie să-i mulţumesc Ancăi pentru includerea mea în colaborarea cu TNT pentru că dacă n-ar fi…

„A minți înseamnă a visa”, asta spune Billy la începutul spectacolului. Și mai spune câteva chestii care aproape că te fac să crezi ca a minți e bine, e frumos, e indicat. Doar că auzindu-le o singură dată, într-un discurs, nu le-am reținut. Billy minte pentru că viața îi pare mai convenabilă așa. Evident, pentru cei despre care minte, viața e departe de a fi convenabilă. Le spune oamenilor că tatălui său i s-a amputat un picior, unei iubite că tatăl lui ține ferecate într-un sertar opere de artă, altei iubite că inelul de logodnă e la bijutier. Cu o mamă care n-a lucrat în viața ei, meseria ei fiind…