-
O zi la Lisabona mi-a fost suficientă
Încep articolul ăsta pe o terasă din Lisabona, savurând o cafea și niște pasteis în timp ce-l aștept pe Sotz să viziteze stadionul Luz. De data asta am refuzat să-l însoțesc. Chiar cred că o să folosesc cei 10 euro cu mai mult folos. N-are rost să stricăm orzul pe gâște care nu știu să aprecieze. Așa că m-am instalat cu Kindle-ul, laptopul și bagajele în jurul meu la o masă de pe terasa unui mall din apropiere. Peste câteva ore plecăm către Lagos. Povestea excursiei la Lisabona începe de fapt din aeroportul din Budapesta, de unde am plecat cu o oră întârziere. Ceea ce a însemnat că am pășit…
-
Gata vacanța
Ne-am întors. Obosiți, rupți chiar, dar atât de relaxați că eu, cel puțin, sunt în stare să mut munții din loc. Bine, nu azi 😛 Am atâtea lucruri să vă povestesc, să vă arăt și atâtea argumente să vă conving să mergeți în Portugalia încât nici măcar n-o să insist. O să vă arăt poze și va fi suficient. Așa funcționează Portugalia. 🙂 Deocamdată m-am întors în câmpul muncii, iar pozele sunt multe, ideile împrăștiate, deci va dura puțin până mă adun. Dar am vrut să vă salut, să vă spun că-s foarte bine și că urmează multe articole despre concediul ăsta. Pe curând.
-
4 motive pentru care am refuzat campanii pe blog
Scriu articolul ăsta nu pentru că debordez de integritate (deși sunt mândră de mine și n-am s-o ascund), ci pentru că mi-aș dori ca mai mulți bloggeri să o facă. Anul ăsta n-a fost un an prea grozav din punct de vedere al campaniilor pe blogul meu – asta în comparație cu anul trecut. Și nu pentru că nu mi s-au făcut propuneri, ci pentru că nu m-am potrivit cu clienții despre care trebuia să scriu și cu care ulterior m-aș fi identificat. Din februarie și până acum, m-am văzut nevoită să refuz 4 campanii care împreună mi-ar fi adus undeva pe la 1000 de euro. Mult pentru unii, foarte…
-
Pregătirea pentru concediul din Portugalia
Au mai rămas 3 zile (dacă o includem și pe asta) până plecăm în Portugalia, în ceea ce numesc eu mai mult la mișto „luna de miere întârziată”. Zic asta fără s-o cred cu adevărat, pentru că așa cum n-am ținut anul trecut să dau denumirea asta primei călătorii făcute în calitate de soț și soție, nu văd de ce aș face-o acuma, dar fiind cea mai scumpă și mai îndepărtată plecare, să zicem că i-am putea spune și așa. Dar oricum nu contează cum îi zicem.
-
Happy intr-o zi de luni
Vai cat praf s-a asternut pe blog… sa ma iertati, rogu-va, toti cei care intrati aici sa cititi ceva nou. Chestia e ca sunt atat de prinsa in activitati offline incat nu mai am vreme de blog nici sa vreau. Nici de cusut nu mai am.
