scrisori catre tomată
-
Scrisoare din sudul Franței
Care-i primul lucru la care vă gândiți când auziți de sudul Franței? Lavandă, Provence, Coasta de Azur, Monaco, la belle vie, mare, soare, bogăție, casinouri… și multe altele. Eu cam la asta mă gândesc, dar noroc că am primit o scrisoare de la Olivia, care îmi povestește despre lucrurile care definesc sudul Franței pentru ea. Dacă nu m-aș mărita anul ăsta, sudul Franței ar fi destinația mea de vară, mai ales pentru că mi-a șoptit Alina cum că s-ar găsi pe-acolo cazări pentru toate buzunarele. Nu-i nimic, și 2014 are vara lui și-atunci o să fac cumva sa văd măcar câteva dintre frumusețile despre care mi-a vorbit Olivia:
-
Despre Crăiasa Zăpezii, direct din Danemarca
Când mi-am rugat cititorii de prin țări străine să-mi scrie scrisori despre locurile pe care le-au ales să le fie casă, mulți mi-au promis ca o vor face. Știu că timpul nu-i de partea nimănui, știu că o scrisoare nu-i o prioritate pentru nimeni, dar tare mă bucur când cineva își amintește de promisiune. Irina mi-a scris una dintre cele mai frumoase scrisori despre zăpadă, oameni calmi, sandwich-uri ornate și copii care dorm afară, în frig. Vă invit s-o citiți și vă doresc să ajungeți în Danemarca să vedeți cu ochii voștri așa cum îmi doresc și eu s-o fac:
-
De ce citesc o Tomata cu Scufita?
Aseara scriam pe pagina blogului ca-s tare obosita si de-asta n-o sa am azi un post pentru voi si, prin urmare, o sa sufar ca n-am motive sa intru aici si de dimineata am gasit scrisorica asta in mail. In afara de fraza anterioara eu nu mai stiu ce sa spun. Am ramas asa cu un zambet tamp pe fata, cu inima plina de bucurie si cu un drag netarmurit pentru cea care mi-a trimis-o. MULTUMESC 🙂 Nu imi aduc aminte cand m-am abonat la blogul tau si am inceput sa citesc fiecare cuvant. Nu pierd nimic si niciodata nu regret. Daca ar fi sa raspund pe scurt la intrebarea…
-
Fantome, cenușă și de doi bani speranță
Căutătorii de povești m-au inspirat tare mult. Așa că am plecat cumva și eu în căutarea unora pe care voiam să le aflu. Am rugat-o pe Sonia, mama Ancăi să-mi povestească despre Hunedoara de altă dată. Povestea nu e una veselă, dar superb povestită, cu emoție și cu optimism: Prima întâlnire L-am cunoscut în vara anului 1984. Nu a fost dragoste la prima vedere. Părea civilizat, dar mirosea un pic ciudat și era destul de murdar, croit cam din topor, lipsit de eleganță, murmurând surd și în clipele în care ar fi trebuit să fie tăcut. I-am acordat, necondiționat, circumstanțe atenuante. Nu era doar un obișnuit (în acele vremuri) oraș…
-
O scrisoare către…
Duminică seară, după ce mi-am pregătit articolul de ieri, am mai zăbovit puțin pe theguardian.co.uk. Întotdeauna când găsesc câte un articol interesant, mă cert singură că sunt atât de limitată în căutările mele pe internet. Poți învăța și afla despre atât de multe lucruri, dacă doar îți dă prin cap să cauți. Ironic, nu? Tocmai eu care ar trebui să știu mai multe despre căutările de pe net. Asta, însă, nu mă face specialistă în găsit adevărate comori. În fine, revenind la theguardian.co.uk am dat peste o rubrică tare interesantă de-a lor și mi-am permis să o fur și eu, pentru că tare-mi place. Sper să nu mă dea în…
