… dar de povestit, maine si poimaine, ca azi sunt R-U-P-T-A. Trenul meu a avut intarziere o ora si jumatate si toata ziua am transpirat ca un porc si m-a tras curentul. sunt nervoasa si obosita, dar siderata dupa un concert care a meritat tot chinul asta si inca si mai mult. va povestesc maine mai pe larg. xoxo

Is ultra-super-mega-giga ocupata (de-asta scriu si fara diacritice), da’ am vrut sa va zic un mare adevar. Asta:

Hah, norocul meu cu posturile de backup ca altfel saptamana asta ar fi fost goala rau pe blogul meu. ;)) Astea sunt ultimele curiozitati pe care le-am adunat de la fostul job, cand scriam articole despre orice. Acum scriu doar despre chestii plictisitoare, dar invat si aici tot felul de lucruri mai mult sau mai putin interesante. Post fara diacritice ca n-am adaugat decat introducerea asta in viteza. 😀 Deci asta ar cam fi ultimul calup de curiozitati pe care nu le stiam.

Vin după tine, când le întorci spatele și pleci. Te sună înapoi după ce le închizi telefonul în nas. Te îmbrățișează când îi lovești. Te sărută când îi sâcâi. Se uită la filme siropoase cu tine. Îți tolerează plânsul după poveștile de dragoste. Îți lasă ție telecomanda. Renunță la băutele cu prietenii, doar pentru a sta cu tine. Nu se aprind când le dai indicatii în trafic. Își cer iertare și îți spun că au nevoie de tine. Via.

Ascultam azi dimineață Europa FM si cineva a pomenit de Radio T, un radio din Târgoviște care nu știu dacă mai emite și nici n-am stat să caut. Și mi-a plăcut tare mult cum suna “radio T”. Cam ca și Dna. T a lui Camil Petrescu, dar fisa asta mi-a picat când deja ajunsesem la lucru. Însă marea revelație am avut-o chiar atunci, pe drum, în mașină: litera T a fost și este o constantă în viața mea. Primul T la care m-am gândit a fost cel de la Timișoara. O să vi se pară stupid, dar e prima dată când sunt atât de conșitentă de litera asta și orașul…