Deşi am lăsat un comentariu la concursul de pe Marele Ecran (la care încă mai puteţi participa) în care mi-am exprimat preferinţele şi nu previziunile, că n-am pretentii şi veleităţi de Mama Omida, scriu totuşi un post şi pe blog, pentru că anul ăsta e anul în care m-am implicat cel mai mult în Premiile Oscar. În sensul că am văzut (şi urmează să mai văd până diseară) cele mai multe dintre filmele participante. Aşa că să vă zic cu cine ţin, la cele mai importante categorii.

Comentariul Juliei a venit la fix, chiar când mă gândeam că nu am post pe azi. Când l-am văzut: „Challenge accepted”, mi-am zis. Numai că nu mi-am dat seama din comentariul ei dacă leapşa a pornit de la ea de pe blog sau aşa pur şi simplu. Am gasit si linkul. Na, oricum nu contează că ideea e numai bună de copt într-o vineri: 3 citate din filme care mi-au fost dragi, care mi-au plăcut sau care m-au amuzat. Având în vedere că am mai scris un post cu citate din filme, o să vă pun aici unul care mi-a venit instantaneu în minte când am citit cuvintele Juliei:

Sau prima mea sesiune cinematografică. Aşa mi-a zis Adina că-i zice. Când am primit mailul-invitaţie de la ea, să mă alătur celor 16 bloggeri care vor vorbi despre cel mai celebru film pe care nu l-au suferit, am dat repejor din coadă pentru că mai văzusem genul ăsta de posturi şi tânjeam şi eu după participare. 😀 Fata de la butic mi-a citit gândurile şi m-a băgat la CC.  Şi pe cât de entuziasmată am fost, pe atât de uitucă. A trebuit să-mi reamintească să pun pe foaie câteva rânduri despre un film foarte lăudat, care mie nu mi-a plăcut. Acum, că mi-am mai adus aminte şi de alte filme…

Tot internetul vorbeşte numai despre Oscaruri, aşa că am şi eu un subiect, mai bine zis un link, care aşteaptă în mailul meu încă de anul trecut. Parcă. Sau poate chiar de doi ani. în fine, nevermind… Chestiile astea sunt chiar interesante şi poate nu le ştiaţi, aşa că vi le spun eu, via seing-stars.com

N-am mai văzut demult un film despre dans, iar Mao’s Last Dancer promitea să-mi satisfacă apetitul şi plăcerea. Îmi plac filmele ce au ca subiect muzica şi dansul, mă fac să simt chestii care celelalte filme nu reuşesc să mă facă să le simt. Ultimul dansator al lui Mao este povestea adevărată a balerinului Li Cunxin. Şi cu asta v-am spus cam tot: e vorba de istorie, de balet, de muzică clasică, de ceva de ce nu ne lovim chiar în fiecare zi. Dacă mai introduc în discuţie şi America, aproape că vă daţi seama despre ce e vorba în film. 🙂 Da, Li Cunxin este un pui de ţăran…