Cel mai celebru film care nu mi-a plăcut

Sau prima mea sesiune cinematografică. Aşa mi-a zis Adina că-i zice. Când am primit mailul-invitaţie de la ea, să mă alătur celor 16 bloggeri care vor vorbi despre cel mai celebru film pe care nu l-au suferit, am dat repejor din coadă pentru că mai văzusem genul ăsta de posturi şi tânjeam şi eu după participare. 😀 Fata de la butic mi-a citit gândurile şi m-a băgat la CC.  Şi pe cât de entuziasmată am fost, pe atât de uitucă. A trebuit să-mi reamintească să pun pe foaie câteva rânduri despre un film foarte lăudat, care mie nu mi-a plăcut. Acum, că mi-am mai adus aminte şi de alte filme pe lângă cele pe care le-am înşirat acolo, aş mai adăuga The Fountain şi Les Herbes Folles. Pfui. Pentru că ăsta e modul în care se derulează treaba asta, vă pun mai jos cele 16 păreri participante la această sesiune cinematografică. Pe lângă toate argumentările atât de pertinente, mă simt ca un novice şi îmi reconfirm faptul că nu mă pot numi cinefilă din moment ce nu am darul de-a simţi şi de a sesiza subtilităţile tehnice ale regiei, interpretării şi ale altor elemente care compun un film. 🙁

* * * * *

Ca orice istorie care se respectă și care nu se prostituează la fiecare colț de bulevard, istoria cinema-ului are și ea reprezenații ei de seamă, figurile ei emblematice, vârfurile ei de lance în fața cărora codu cavaleresc te obligă să te înclini și să pupi țărâna…dar în ciuda elogiului frate cu cerul și a râurilor de critici orgasmice sunt unele filme mega-cunoscute, în delir apreciate, spasmodic ridicate în slăvi care pur și simplu nu ne ajung la corason, nu se gâdilă la balamale și de care ni se face chiar lehamite, de la atâta înghițit în sec ne adunarăm 16 bloggeri să vă destănuim cele mai tainice frustrări, să vă spunem care sunt cele mai cele filme (că așa zice restu lumii) care ne sunt atât de nesuferite și mai ales de ce, enjoy 😀

MatiuskaEnter the Void

Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe “Enter de Void”, e pentru mine un experiment respingator cu o poveste mult prea simplissima, cu o tensiune omniprezenta, cu o moralitate absenta, cu o sursa de captare a emotiei mai mult negativa, cu o desirare permanenta a unei lectii de trai intr-un mediu al raului, si cu o lipsa acuta de fond filosofic suplinita cumva de multimea “care-urla” a detaliilor unui carui alt context social decat al Tokyo-ului.

DianaRan

Kurosawa e considerat de toata lumea un “clasic” am vrut si eu sa mananc Kurosawa pe paine, sa vad ce gust are. Cei sapte samurai m-a cam lasat rece si somnoroasa (come on everybody..nu e chiar asa misto), dar am zis sa nu ma las asa usor, si am vazut si Rashomon. Descoperirea mi-a dat incredere, si am spus ca merita sa ma mai uit si la alte productii ale maestrului japonez, dar cred ca n-am ales bine cand am decis sa vizionez Ran. La sfarsit (nu stiu cum am avut puterea sa rezist pana acolo) ma simteam la fel de dementa precum bufonul emblematic care ne-a servit constant lectii de viata pe parcursul actiunii. A fost ca o lunga tortura. Niciun fior de incantare sau de entuziasm nu m-a incercat, la nicio faza din film, desi chiar am vrut sa imi placa.Din pacate, Ran mi-a taiat definitiv si irevocabil tot cheful de Kurosawa. There is no turning back.
Pacat de afisul superb din colectia Criterion…Nu va lasati ademeniti…

MarianTitanic

Filmul cu cea mai romantică scena din istoria cinematografiei, filmul cu un buget care hrănea pentru câţiva ani o ţară din Africa nu m-a impresionat aproape deloc.  Nu mi-a plăcut romatismul pueril a lui Leonardo Di Caprio, căruia îi trebuia un frizer mai bun înainte de filmări şi nici atitudinea grăsuţei Kate.

Nu m-a impresionat aburul din maşină care s-a transformat brusc în staul şi nici plânsetele sutelor de spectatori care se îmbulzeau acum câţiva ani pentru un bilet.  Reţeta succesului, romatism chicios specific unei poveşti cu prinţese plus dramă reală a miilor de oameni nu m-a atins ca pe milioanele de fani. Dar ce să-i faci dacă uneori omul e imun la anumiţi „viruşi “ care infectează o masă mare de oameni. V-aş spune câteva şi despre Avatar dar o lăsăm pe altă dată.

ȘtefanThe King’s speech

“Salut … Numele meu este X iar aceasta este povestea mea. M-am nascut sub semnul unei stele amare iar viata mea a fost o continua lupta cu … “

As putea continua, totul luand forma unui monolog care, in ultima instanta, nu ar interesa pe nimeni. Nu ar atrage, nu ar starni emotii si in nici un caz nu ar castiga un Oscar… O nominalizare ar insemna ca viata m-a purtat pe culmile gloriei, insa acest lucru este la fel de improbabil precum o sosea ca in palma in buricul Bucurestiului …
Industria cinematografiei se pregateste sa isi incoroneze laureatii anului de gratie 2010 in timp ce, din spatele usilor inchise ale Kodak Theatre, razbat aplauze si ovatii la auzul unui discurs poticnit si chinuitor, care in ciuda platitudinii sale  a starnit o emulatie nemaintalnita de la succesul coplesitor al unui “Forrest Gump”, o capodopera de neinteles pentru macar 50 de procente din cei care i-au inchinat ode …Nimic nu pare a sta in calea lui Hooper si a personalitatii lui George VI, un personaj istoric transformat peste noapte dintr-o fantoma a istoriei umbrita serios de complexitatea personalitatii inegalabilului Winston, intr-o figura iconica a luptei impotriva propriei umile conditii. O lupta dusa, este adevarat, de fiecare dintre noi, la un anumit moment …

Imi este greu a intelege extraordinara desfasurare de forte in a elogia un film al carui subiect, in lipsa pleielii regale, nu ar starni interes nici cat o paruiala cu zgarieturi dintr-un bar gay.

Este incontestabila valoarea prestatiei actoricesti, este incontestabila valoarea viziunii regizorale, insa esenta filmului este “Discursul” .. Dezamagitor, nici macar o propozitie a oricaruia dintre cele cateva fragmente de discurs inserate in acest film nu implica emotiile starnite de cuvintele lui Brendan Gleeson in “Into the Storm”. Asta pentru a ramane in exact acelasi orizont de timp si in aceeasi arie de interes a istoriei …

AncaAvatar

Avatarul secolului 21 e predominant albastru şi cu o înălţime considerabilă. Şi se află în jungla (nu amazoniană) a Edenului pierdut undeva printre planete. De-acolo se-aud strigăte de jale: “Aoleu ăştia vrea să ne cotropeşte”, copacul vieţii şi tatăl stelelor începe să se cutremure în apropierea primejdiei.
În afară de nişte efecte făinuţe, într-adevăr nişte peisaje frumoase, plătim bani să mergem la tri-di ca să vedem ce? O poveste oarecum stupidă, cu altfel de extratereştri şi o poveste banală de dragoste de parcă n-am fi fost martorii ei în Stăpânul Inelelor. Un film prea mediatizat, prea scump, prea ridicat în slăvi pe când există filme de 1000 de ori mai bune. Acum să nu încep să mai vorbesc şi de 2012…

Pantacruel – Goodbye Lenin!

prin 2004, inca mergeam aproape saptamanal la cinema. preferam, matineele de la ‘studio’, ieftine si bune, sau descalecatul pe un fotoliu ros de vremuri la ‘cultural’. fostul cinematograf de la parterul blocului meu din berceni. e greu să uiți așa ceva când ai balconul chiar sub cuvantul cinema.

in acele zile de toamnă, stiu ca am intrat la o comedie. chiar daca nu era woody allen, si nu erau nici fratii coen, si nici macar kusturica si nici macar porumboiu si nici macar charlie chaplin. deci, in concluzie, era vorba de un horror. dar imi placea titlul, care ma ducea cu gandul la louis malle, si muzica lui yann tiersen. cu asta am si ramas, cu titlul si amanuntul muzical. in rest, good bye lenin

p.s.

daca aflati intamplator ca, in nu stiu care zi din nu stiu care an, am laudat ca un nebun, la cald (deci la dilatație), dulcegaria ‘vagabonul milionar’ si am zambit satisfacut la ‘avatar’ (pentru efecte speciale si experienta vizuala, se intelege), ar fi potrivit sa va faceti ca ploua. iar daca nu puteti, nu puteti.

in nici un caz insa – cum ar spune enoch ‘nucky’ thompson admirandu-si garoafa rosie de la rever – n-ar trebui sa lasati adevarul sa strice o poveste buna.

Adina B. –  Incepție, Decepție

După ce o groază de oameni mi-au descris Inception cu ochi dilataţi, ca fiind „noul Matrix”, „best of Nolan” ş.a., m-am dus îmbătată de aşteptări la cinema. Şi când colo? Poveste pe 3 etaje, deci cadru ambiţios, atractiv ca idee – da. Scenariu asortat, deci mod deştept de a pune fantezia pe peliculă – nu. Mai exact: dialoguri de trei lei, curs narativ megaprevizibil, filozofii de aprozăreasă perorate cu tonul unor adânci taine psihologice. Ah, ok, acţiune cu artificii şi efecte speciale – din plin. Dar nu asta căutam.

Bogdan21 grams

Citisem un comentariu acum mulţi ani la „21 grams”, pe care mi l-am notat, cum că nu ar fi un film, ci un necrolog. Remarcam că respectivului, filmul i-a plăcut, bag seama şi necrologul. Mie nu. De fapt, treaba asta cu neplăcutul trebuie să fie nuanţată. Nu văd „21 grams” drept vreun film inutil, vreun rateu. „Amores perros”, lung-metrajul de debut al lui Iñárritu era fresh şi foarte pasional gândit. Când a apărut „21 grams”-ul american însă, un fel de déjà-vu a pus stăpânire pe mine: schimbată pe ici pe colo, pelicula dispunea de aceeaşi osatură. Îşi schimbă peştişorii mexicani cu unii americani şi îi pune s-o pună de un parastas al vieţii; o injecţie cu pesimism şi tristeţe se aplică fiecărui actor (personaj). Dar până şi în viaţa reală, la parastase oamenii pun de o ţuiculiţă şi îşi aduc aminte de una, de alta, de rujul defunctei, de nepoţi sau de aventurile din armată. Parastasele sunt vesele în sine, cum spuneam. Numai că Iñárritu vede totul în gri albăstrui, îşi tratează personajele drept nişte morţi vii. Lipsa asta de multi-perspectivism e deprimantă şi greu de urmărit. Unde mai pui că şi încârligătura de scene de prin prima jumătate de film este o aiureală cumplită (nu refuz o astfel de libertate!) şi nu eviţi să te întrebi dacă nu cumva urmăreşti un random playlist de anti-reclame la viaţă. Nu am pretenţia unui implant de bucurie, fericire şi baloane colorate. Dar parcă toată durerea pe care o pune cap la cap filmul ăsta defilează prea ostentativ.

Şi ar mai fi ceva, care oricum nu ţine de valoarea unui film, ci mai degrabă de o opţiune personală, pe care cu toţii avem dreptul să o revendicăm: tratamentul toxic, sectar al filmului. Matricea sectară – naţiune, comunitate, familie – îmi creează de-a dreptul repulsie. Mă intrigă şi mă revoltă. Dar până să îţi dai seama despre ce este filmul exact, te-ai şi trezit în baie spâlându-te pe dinţi, cu jumătate de picior deja pregătit de culcare.

TloniLord of the Rings

dupa cum observa un intelept, Lord of the Rings e despre niste oameni care merg. pana si copacii merg in filmul ala. cartea mi se pare suportabila, e-n spiritul epocii [un fel de Jung, sau de antropologie nazista pt copii] dar filmul, 50 de ani mai tarziu, e just boring.

Filme pe Bune –  The social Network

Momentan imi vin doar doua filme in minte, You Again si The Social Network, ambele din 2010. Nu stiu sincer care dintre ele m-a plictisit mai mult sau care mi-a produs o stare de somnolenta in primele 15 minute de vizionare, dar subiectul era sa vorbim despre un film de la care am avut uber mega asteptari, asa ca ma rezum la cel din urma, The Social Network.

Nu voi trancani prea mult pe subiectul asta, deoarece am scris cam tot ce aveam de spus mai demult, scurt si la obiect, cum fac intotdeauna. Sincer, din cauza bugetului ma asteptam sa fie nominalizat pentru un premiu mai important cum ar fi Globul de Aur, dar nu si sa-l castige! Se pare ca e nominalizat si la Oscar, daca-l castiga si pe asta ma impusc. Asa, revenind la film, in afara de plictiseala si starea de somnolenta, Zuckerberg m-a enervat la culme, nu imi dau seama daca din cauza faptului ca nu-l prea inghit pe Eisenberg ca actor sau din cauza faptului ca personajul interpretat mi s-a parut un om fara scrupule care si-a calcat prietenul in picioare pentru a-si atinge telul. Si care e rostul lui Justin Timberlake printre atatia geeks? Chiar n-au putut gasi pe altcineva mai bun? De exemplu un Michael Cera cred ca ar fi fost un inlocuitor perfect, atat pentru Timberlake cat si pentru  Eisenberg, o peruca, niste lentile si aia era, poate-mi placea si mie.

SchizoidInception

Inception – o distributie decenta in frunte c-un cabotin notabil, acest Rock Hudson al zilelor noastre, nu poate salva un scenariu de oroare care simuleaza inteligenta desi la miez e doar un film de Michael Bay in care exploziile abunda iar ratiunea lipseste cu desavarsire. Da, da, da, vis intr-un vis intr-un vis, bo-ring. Personajele sunt o adunatura exceptionala de cartoane ambulanta de care nu ne pasa – trebuia sa ma miste vinovatia lui pentru moartea ei? sa vreau sa fie fericiti acei copiii fara fete? sa sper ca personajele secundare despre care nu stim nimic sa-si primeasca valiza cu bani? Mai e nevoie sa spun ca singurul plus al filmului e cand Mal incearca sa-i omoare pe toti? Ma gandeam eu.

Cătălin Star Wars

filmele despre care vreau sa vorbesc, ca nu pot sa le disociez, formeaza o trilogie: star wars(prima, ca a doua nu conteaza)! stiu ca a creat o religie, cu replici citate si rascitate, cu dark vader prezent in mii de reclame, dar pe mine nu m-a atras deloc “filmul”. poate episodul patru sa fi aprins vreo scanteie, dar nu mai mult! o fi din cauza ca m-am nascut mai tarziu, cand febra se mai potolise, iar subiectul, intriga, actiunea devenisera cam banale si comune…nici asta nu se verifica intru totul, pentru ca alte filme din aceeasi perioada si chiar mai vechi le urmaresc cu placere ori de cate ori se iveste ocazia! in fine, poate nu-mi place trilogia pentru ca george lucas incearca sa stoarca bani de pe urma ei ori de cate ori are ocazia!

Tomata cu scufiță

Mă pregatesc să fiu blamată pentru  următoarele vorbe, da’ asta e. Dintre toate filmele celebre, super aclamate şi cu critici extrem de pozitive, aş spune că nu mi-au plăcut : Naşul, Stăpânul inelelor şi Războiul stelelor, da’ nu pot zice asta pentru că nu le-am văzut. Însă nici nu prea-mi doresc. Aşa că atunci o să zic că nu am prea vibrat la Gladiatorul, Alexander şi mai recentul Dinner for Schmucks, care în comparaţie cu Le diner de cons e net inferior (în viziunea mea). Gladiatorul cred că nu mi-a plăcut pentru că cineva mi-l povestise înainte şi nu mai avea nici un farmec, iar Alexander… well, e cu Collin Farrell, de care nu mi-a plăcut niciodată. Iar incestuoasa relaţie cu Angelina mi-a displăcut şi mai mult.

AndaThe night of the hunter

Nu imi dau seama exact carui public se adreseaza fimul lui Laughton. Film noir e doar pe alocuri, in cea mai mare parte aduce cu o poveste pentru copii – cu un Hansel si Gretel modern, mai exact. Si stereotipia extrema a personajelor, in frunte cu predicatorul Powell (Robert Mitchum) pare sa indice tot o poveste. La fel si secventele fugii copiilor pe firul raului, cu decupajul in umbre al siluetelor – de departe punctul forte al filmului – aduc cu ilustratiile minunate ale unei carti de povesti. Doar ca povestile, ca si desenele animate sau fantasy-urile, nu sunt deloc pe gustul meu, iar aceasta mai are si o morala foarte religios-siropoasa (si, in plus, uita sa spuna ce s-a intamplat cu banii).

MovieblogSideways

97% pe tomatometer, 94/100 pe metacritic si 94 de premii in festivaluri de la Boston pana la Marrakech. Imi plac multe din lucrurile facute de Alexander Payne, dar  Sideways  mi-a indus doar o stare catatonica. Imaginati-va ca eroii din American Pie au trecut cu succes de etapa postdoctoratului, sunt toba de carte in materie de viticultura si literatura, dar au ramas in aceleasi glume proaste din vremea liceului. Sunt epave umane cu burtile lasate motiv pentru care au dezvoltat un angst aparte. Si apeleaza la solutia disperata a unui road trip in care vor sa culeaga cat mai multe placeri bahice si niscaiva chilotareala. Trist si plictisitor da capo al fine, dar daca va hotarati sa-i dati o sansa, beti o sticla de vin inainte sa apasati butonul play. Sa se duca mai usor.

Adina –  The Godfather

n-am văzut cu atenție decât prima parte, probabil a mai reușită și mai esențială, lipsa mea de electrizare, handicapu meu de a flutura antenuța întru contact și de a intinde o falangă michelangelească întru conexiune primordială de gradu 3 cu ăst film stă probabil în neputința mea de priza atâta testosteron țestos, bengos, mafiot, ferchezuit la 4 ace. Nașul ăsta își conchide microuniversul familial atât de menghinal  încât mă sugrumă cu a sa răceală, cu al său joc, cu a sa obsesie pentru putere, respect, paranoism, impunere, cu al său paternalism egocentric exacerbat, arogant, fudul cojocului deontologic mi-l face nesuferit de mama focului.  Personajele-piscuri-himalayene se înalță semețe în mijlocul unei nebulozități lăptoase de nori și ceață, narativul țâfnos aproape își permite să fie…oricum, dacă personajele sunt coioase (fălcile lu marlon, doamne până unde a urcat testosteronu, mă scuzați :D) atunci ele sunt suficiente sieși, deci neah, mult prea egoisim pour moi 😀 ce-i drept mi-a plăcut capul ăla cabalin.

24 Comments

  • adina

    cand am vazut ca ai scris si the godfather am zis yeah, that’s my girl 😀 multumesc inca o data ca ni te-ai alaturat, les herbes folles mi s-a paruit cam…sec asa, insa the fountain nush plecaciune, domnu aronovsky m-a cucerit iremediabil 😛

  • Malina

    Un film care mi-a placut foarte mult, desi nu sunt cinefila: “The Notebook!”. Vi-l recomand, cu drag. Este de sezon si te tine cu rasuflarea taiata. in my humble opinion.

  • lala

    Avatar nu mi a placut, nu imi place si nu o sa mi placa niciodata!!!
    Titanicul, desi a aparut in 2005 eu l am vazut de-abia acum, in 2011 si mi a placut!de ce nu l-am vazut pana acum?… cred ca din cauza ca a fost un film la “moda” si ce este la moda pe mine nu ma prea impresioneaza!

  • bored

    Si eu sunt de acord cu Avatar. Culmea, nu aveam mari asteptari inainte sa merg, s-a dovedit sa fie si mai rau decat credeam ca o sa fie.

  • Pisica Roz

    Daca mi-a placut de vreo culoare Avatarul ala!!! L-am vazut si la IMAX, ca cica sa fie treaba originala. Ei as! Cu IMAX sau fara, tot o Pocahontas de 500 mil de dolari mi s-a parut… S-au cam fumat scenariile astea originale, astia de pe la Hollywood nu se mai prind odata?!

  • INTJ

    se spune ca “viata bate filmul” … daca a ta (tu, cel/cea care citeste aceste cuvinte) nu, atunci poate c-ar fi cazul sa te intrebi “de ce (viata mea) nu?” …

  • m4ri4n

    Alexander mi se pare unul dintre cele mai slabe filme istorice care au pornit de la un regizor cunoscut si care a avut un buget considerabil. Colin e unul dintre preferatii mei (pentru cum joaca)dar in acest film e atat de sters si nepotrivit incat am regretat ca m-am inghesuit la casa de bilete pentru un loc la premiera.

  • Raka

    Tomi draga, Gladiator e un film despre razboi, onoare si oroare. E de inteles de ce nu ti-a placut, ca na, e un film pentru orgoliile masculine. Alexander e unul pentru egocentrismul standard, cu nuante de pro-poligamie si botox Jolian… Dinner for shmucks recunosc ca nu l-am vazut inca…

    Si sper sa-mi permiti sa fac cateva observatii in legatura cu materialele celorlalti 🙂

    Godfather in ochii unei femei obisnuite nu poate fi acceptat, pentru ca efectiv nu razbate prin conceptul de familie creata prin violenta ierarhizata si nu prin mostenire genetica.

    In schimb, mi se pare idiotic sa critici o serie de film cand nici macar nu esti in stare sa te documentezi cum trebuie in privinta numelui antagonistului… Da, aici ma refer la acel Catalin… Trist…

    Inception nu il poti intelege in profunzime daca esti paralel cu filosofia si psihologia, chiar si mitologia (vezi Ariadne pe wikipedia, de exemplu). Din nou, nu poti servi subiectivism intr-o nota obiectiva…

    Si la Lord of the Rings daca te uiti peste 50 de ani, tot o sa traiesti emotia formarii unei comunitati. Mica, dar inchegata, pentru ca si cartea si filmul arata ca necazul uneste oamenii la un loc si le da puterea sa treaca peste orice obstacol, depasindu-si limitele. Acuma depinde din nou de la caz la caz, da’ nu-i ca si cand ai zice ca te-ai uitat la Friends pe lung-metraj ca sa poti zice ca-i o chestiune stearsa care nu va rezista in timp…

    In rest, titlurile din lista imi spun la fel de multe ca si osteoporoza. Parca era vorba de filme celebre care sa nu-ti fi placut. Nu la niste filme oarecum de o obscuritate caracteristica festivalurilor de film mut peruan…

  • Schizoid

    @Raka:

    daca te referi la mine, vezi ca am trecut prin filosofie (idealul meu de pensie e asemanator cu intoarcerea propusa de Rousseau) si psihologie (teza mea de licenta e tipologia personalitatii criminale), iar cu mitologia stau chiar foarte bine (colectia Penguin e excelenta, sa-mi zici daca vrei sa-ti fac niste recomandari), asa ca nu inteleg unde bati.

    ps: “idiotic” nu se gaseste in DEX.

  • adina

    @ raka ce intelegi prin femeie obisnuita? nashul cu a sa abordare socialo-realistica cu intruziuni istorice in mazga mafiei testosteronice SUPRA elogiata, canonizata si ridicata pe niste culmi care tin de o stratosfera ineplicabil de intangibila este cea care m-a enervat si crede-ma am ceva experienta “filmica” astfel incat sa trec usor de pragul unei femei “obisnuite” cu usoare pretentii cinefile, iar inception, in afar de profunzimea celor trei straturi onirice nu prea are nicio tangenta cu nici o alta profunzime, iar sesiunea s-a vrut a fi eminamente subiectiva, nu ai cum sa incapsulezi astfel de postulate pe marginea unei chestii atat de subiective, iar filmele din lista noastra sunt celebre pentru noi si asta nu este o subliniere a infatuarii ci o ingrosare a unor caracteristici comune 😀

  • Lolika

    pentru Stapanul inelelor ne.am adunat in facultate acasa la coleg un grup de copii plus 2 saci de popcorn si ne.am pus sa vedem toate partile intr.o zi 🙂 si cam atat imi amintesc..2 baieti cu un inel care fugeau de altii si unul mic si urat ca aparea mereu si zicea ceva buhu :))
    Razboiul stelelor nu m.a atras, cat am auzit n.am inteles si cred ca o sa ramana pentru mine un mister si mi.e bine asa
    You again..chiar m.a surprins.a fost TERIBIL de plictisitor!! nici o replica amuzanta.nimic
    si The fountain in trailer pare atat de interesant, actori buni darr seara la 10 nu mi.a placut deloc, povestea nu m.a prins unele momente nu se mai terminau..pana m.a luat si somnul. dar 🙂 candva poate o sa mai incerc.

  • diana

    Cel mai tare m-a dezamagit mult-laudatul film “4 luni, 3 sapt si 2 zile”; nu mi-a trezit nici o emotie (empatie, revolta fata de situatia prezentata) , iar finalul e facut de zici ca n-au mai avut buget si au taiat brusc filmul ; de atunci nu mai urmaresc “capodoperele” romanesti( mint, i-am dat o sansa “medaliei de onoare”, dar cat poti sa urmaresti 2 pensionari intr-un apartament ceausist?).
    Astept cu nerabdare sa faca si romanii filme mai comerciale si inteligente, nu doar de tipul celor care storc lacrimi pe la festivaluri…

  • adizzy

    well nici eu nu am reactionat prea incantata de acea mare opera numita the godfather…adica, daca nu e musai nu l-as revedea. si avatar..oroare! si probabil ca mai sunt multe

  • iri

    vai eu la te godfather tot zic ca ma uit si nu pot:))
    adica m-am uitat la prima ora jumate din primul si nu…m-a plictisit
    mie avatar mi-a…semi-placut, in sensul ca filmul in sine e o porcarie, dar e interesant de vazut imax de dragul tehnologiei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge