13 carti citite in 2021 pe care le iubesc

Fara nici o introducere sau referire la absenta mea indelungata sau la intamplarile lui 2021, va las aici 13 carti care mi-au placut anul trecut. (Poate revin cu alte subiecte, poate nu… am mai avut incercari si e clar ca nu ma pot desprinde de tot, dar… se intampla viata). Atentie, pe ici pe colo sunt SPOILERE. Ordinea e aleatorie.

Balul nebunelor – Victoria Mas

Bifeaza multe dintre placerile mele literare.

1. fundalul istoric – da-mi oricand o carte bazata pe fapte reale, inspirata din realitate sau macar cu personaje care au existat si ma bucur sa o citesc. Simt ca dincolo de povestea fictiva (care ar fi putut fi adevarata, de ce nu?), cartea a contribuit cu ceva la cultura mea generala. Victoria Mas mi-a adus in vedere procedurile medicale in ceea ce priveste bolile psihice ale femeilor secolului al 19-lea, care nu intotdeauna erau boli psihice. Spitalul Salpêtrière din Paris s-a ocupat intr-adevar cu ce scrie in cartea asta, la momentul respectiv, iar dr. Charcot apare si el ca personaj secundar, dar impunator si decisiv.

2. personaje care evolueaza – ador sa citesc despre schimbarea in bine, despre convingeri schimbate, despre prietenii neobisnuite, despre gesturi umane si despre sacrificii in numele binelui.

3. am citit-o in franceza si asta e intotdeauna o placere in sine.

4. e (si) despe medicina si e unul dintre subiectele mele preferate.

Mi-a amintit mult de Zbor deasupra unui cuib de cuci, insa s-a detasat la un moment dat. Exista o evolutie a personajelor care in Zbor nu e, insa nici nu conteaza, amandoua sunt niste carti foarte bune. Nu m-am asteptat la intorsatura de la final si mi-a lasat un gust dulce-amarui. N-am inteles de ce pedeapsa a fost aceea si nu pur si simplu una legala, cum ar fi fost logic. Apropos, am vazut si ecranizarea si, ca de obicei, pierde in fata cartii.

Altfel… si totusi Alice – Lisa Genova

Stiti intrebarea aia (pe care pana acum o gaseam extrem de enervanta): Ce carti ti-au schimbat viata? Ei… am dubii mari la unele raspunsuri citite de-a lungul timpului, dar nu-mi bag nasul in oala nimanui. Acum am si eu un raspuns la intrebare si anume: ACEASTA carte mi-a schimbat viata. Daca sunteti cititori mai vechi ai blogului, probabil stiti ca mama mea a avut Alzheimer. Care poate fi ereditar si tinand cont ca si mama ei a avut o forma de dementa (nu stiu daca tot Alzheimer) sunt sanse sa fie. Cartea Lisei Genova mi-a dat atatea detalii despre boala, detalii pe care le-am amanat pentru ca… lasa ca poate nu cade drobul. Ei… am aflat ca daca e ereditar, daca ai genele care il pot declansa, Alzheimerul se instaleaza devreme, intre 35 si 60 de ani, nu ca cel… “natural”, la batranete, dupa 65 in sus. Asa ca ascultand aceasta carte excelent de bine documentata si explicata (Lisa Genova e absolventa de Biopsihologie si Neurostiinta la Harvard, deci stie despre ce vorbeste), mi-am facut programare pentru a afla daca am una sau mai multe din acele gene mostenite. Aflu in februarie 2022. In caz ca le am, urmeaza o punctie lombara care poate arata daca am deja Alzheimer. Aceasta punctie determina cu multi ani inainte sa se manifeste, daca boala exista deja. In functie de rezultatul punctiei se vor lua masuri, dar inca nu am discutat cu medicul despre tot procesul, desi in mare il cam stiu, ca m-am mai documentat dupa.

Despre carte… mi s-a spus sa ma feresc de ea pentru ca ma va rascoli. Ma simteam pregatita cand am luat-o de la biblioteca, insa mi-am dat seama ca nu eram. A rascolit multe, insa nu trecutul, nu atat de mult povestea mamei mele, cat viitorul, vazandu-ma pe mine in locul lui Alice. Si am hotarat sa nu mai stau degeaba asteptand sa vad daca se intampla sau nu, si am inceput investigatia medicala.

Klara si soarele – Kazuo Ishiguro

Cu siguranta cartea mea preferata de la Ishiguro. Ce mi s-a parut original e ideea de a inlocui un copil cu un robot AI care il poate imita perfect, in cazul in care copilul moare. Nu exista pe lumea asta nimic mai sfasietor decat sa iti moara copilul. Poate doar sa iti moara toti. Si asa cum oricine a pierdut pe cineva drag stie, in toata durerea asta ucigatoare, nu prea exista lucruri pe care le-am refuza pentru macar cateva secunde in plus cu acel om. Imi amintesc cand a murit tatal meu, in tot socul ala si toata durerea, cautam intunericul (de care in mod normal imi e cam teama) doar pentru ca poate el acolo se ascundea. Il cautam in vise si ma trezeam fericita si trista dupa fiecare. Dar oare cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru a-i avea din nou cu noi? Oare cat de reala ar fi experienta? Oare cata minciuna am putea trai? Si in Noua straini a lui Liane Moriarty e un cuplu care ar apela la halucinogene pentru a-si tine copilul mort in viata. In viata lor, nu intr-a lui pentru ca el nu mai este.

Ce nu mi-a placut la Klara si soarele e ca au facut un AI superstitios si asta cam e un oximoron dpmdv. Nu mi-a placut nici telenovela cu lichidul din capul Klarei, care chipurile ar distruge masina care polueaza aerul si astfel ea isi poate indeplini promisiunea facuta soarelui. Ma lesi?

Macar finalul e rezonabil, desi nu ceva la care m-as fi asteptat.

The Prison Doctor – Dr. Amanda Brown

Pasiunea mea pentru biografiile medicale nu are margini. Anul asta doua se regasesc pe lista asta. V-ati intrebat vreodata cum e o zi de lucru pentru un medic de penitenciar? Eu nu, dar cand am vazut titlul am devenit brusc curioasa. Am aflat cum e pentru doctorii din Anglia ca pentru cei din Romania astept sa se scrie o carte. Dr. Brown isi da demisia din functia de medic de familie cand i se aduce la cunostinta ca se taie fondurile si se schimba niste reguli pentru acest tip de medici. Scrie un articol plin de frustrare si in urma lui primeste o oferta de lucru… in penitenciar. Dupa ce accepta, intreaga ei viata se schimba, atat profesional cat si social. A fi medic de penitenciar înseamnă să ai de-a face cu oameni periculoși, ciudați, instabili, imprevizibili. Înseamnă, de asemenea, sa dai dovada de un autocontrol extraordinar și să nu-ți dezvălui niciun sentiment. Mai ales slăbiciunile. Cu toate acestea, Dr. Brown este plină de compasiune și își tratează pacienții nu ca pe niște criminali, hoți sau traficanți de droguri, ci ca pe niște oameni.

Iar atunci când trece de la închisoarea pentru bărbați la cea pentru femei, se implică emoțional și plânge când deținutele își spun poveștile. Spre deosebire de bărbați, femeile sunt în mare parte în închisoare pentru că au reacționat la ceva ce li s-a făcut: viol, hărțuire, bătaie. Devin dependente de droguri și apoi dealeri pentru a-și amorți durerea, amintirile și trecutul.
Toate poveștile pe care Dr. Brown le spune în cartea sa sunt emoționante și schimbă modul în care percepem viața în penitenciar. Nu toți oamenii sunt doar răi sau doar buni, toți suntem amândouă, iar această carte este exact dovada.

Și nu m-am putut abține să nu o compar cu cartea doctorului Richard Shepherd (a doua de pe lista, despre care veti citi mai jos), Morti suspecte, pentru că ambii medici lucrează în condiții speciale și cu pacienți speciali. Iar profesia lor le afectează și viața socială: isi pierd interesul pentru socializare si sunt cel mai fericiți când sunt cu morții sau cu deținuții.

Seria Millennium – Stieg Larsson

Daca le numaram pe toate 3 ar trebui sa fie lista cu cele 15 carti care mi-au placut cel mai mult, dar am zis sa le pun pe toate laolalta. Pe GoodReads am scris mai mult despre Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul si Castelul din nori s-a sfaramat. Aici o sa scriu doar ca inceputurile tuturor volumelor m-au plictisit un pic, dar am forat mai departe si nu mi-a parut rau nici o secunda. Atat de incalcita era mintea lui Larsson, atat de bine cad piesele in toate puzzle-urile, ca e o placere sa le urmaresti asezarea. M-au plictisit si toate paginile despre politica si finante, dar am zis ca nu merita sa abandonez din cauza lor si bine am facut.

 

Scrisori din insula Guernsey – Mary Ann Shaffer, Annie Barrows

Cartea asta mi-a picat atat de bine!!! Iubesc cartile epistolare, desi n-am citit prea multe. Imi place sa trag cu urechea la ce isi spun oamenii, sunt o voyeurista cand vine vorba de scrisori si mesaje. Poate de asta imi si place atat de mult sa citesc: sa aflu ce ascund gandurile oamenilor, sa aud ce le spun gurile cand sunt si cand nu sunt controlate.

Juliet ajunge pe insula Guernsey dupa ce primeste o scrisoare de la un domn care i-a gasit numele intr-o carte (ea fiind cunoscuta pentru o carte pe care a scris-o in timpul razboiului). Corespondenta incepe intre cei doi si apoi se mareste cu mai multi locuitori ai insulei care doresc sa vorbeasca cu ea. Cand Juliet ajunge acolo, corespondenta ia directia inversa si scrisorile pleaca de pe insula inapoi in Anglia si Scotia si chiar in Australia. Un roman de dragoste pentru carti, dragoste intre oameni iesiti dintr-un razboi care a maturat oameni din vietile tuturor si dragoste intre o femeie si un barbat. Plus despre un personaj feminin absent, insa foarte rezonant in paginile cartii.

 

Unda verde – Matthew McConaughey

Mi-a placut McConaughey intotdeauna si dupa cartea asta imi place si mai mult. Filosofia lui dupa care se ghideaza, dragostea pentru meseria lui, pentru familia lui si pentru viata in general sunt uimitoare. As vrea sa am senintatea si puterea lui de a imbratisa tot ce i se ofera. Daca aveti chef de un pic de optimism si umor, puneti mana pe ea. Iar daca alegeti audiobook-ul citit de el e si mai bine. Insa am auzit ca nu e pe gustul tuturor 😛

 

 

 

 

Daisy Jones & The Six – Taylor Jenkins Reid

Pe spate m-a dat cartea asta. Am ascultat audiobook-ul si a fost ca si cand as fi ascultat un documentar cu interviurile celor 7 muzicieni. Structura cred ca mi-a placut cel mai mult, apoi, evident, povestea. Actorii au făcut o treabă extraordinară în exprimarea tuturor acelor sentimente si a readucerii la viata a tuturor acelor cadavre îngropate, la zeci de ani după ce totul s-a terminat.

Îi sunt atât de recunoscătoare lui Taylor Jenkins Reid pentru că a avut grijă de personajele ei, pentru că le-a făcut să treacă prin atâtea și totuși le-a oferit un final perfect. Nu spun nimic despre intrigă, îmi doresc ca toți cei care vor să citească sau să asculte această carte să o descopere fără prea multe informații și să se bucure de ea așa cum am făcut-o și eu, fără să știe ce se va întâmpla.

Si cand ma gandesc ca ma feream de ea ca era, la un moment dat, pe buzele tuturor. Nici nu ma mir. Apropos, stiti ca se face film?

 

10 Minutes 38 Seconds in this Strange World – Elif Shafak

Motivul pentru care o voi citi mereu pe Elif Shafak este că nu urmează un tipar in cartile ei. Este atât de versatilă și totuși aceeași povestitoare uimitoare incat am impresia că fiecare carte pe care o citesc de la ea este total diferită de ultima. (Am eu o problema enervantă cu autorii care urmează un tipar și care schimbă doar decorul și numele personajelor, adăugând prea puține alte detalii, încât se vede imediat coloana vertebrală a unui alt roman de-al lor).

Așa cum spunea Shafak odată, ea le dă voce celor de la marginea societatii, celor cărora, de obicei, nimeni nu le acordă atenție, celor de la care vrei să îți întorci privirea. Leila și cei cinci prieteni ai ei fac parte din această categorie: ea este prostituată, Nostalgia Nalan este un transsexual, Zaynab122 este o persoană cu deficienta de crestere pe care oamenii o văd ca pe o ciudățenie, Sabotage Sinan este cel mai bun prieten al ei din copilărie care nu sufla nici o vorba despre ea familiei lui, Humerya este o fostă cântăreață în cluburi de noapte, iar Jameelah a fost victima traficului de persoane din Somalia.

Ascultând povestea copilăriei Leilei, apoi anii de prostituție înainte de a ajunge să fie ucisă, și poveștile tuturor celorlalte personaje, îmi venea să le îmbrățișez pe fiecare in parte și apoi într-o îmbrățișare de grup. Pentru mine, aceasta este încă o carte care îmi contribuie la înțelegerea oamenilor, a deciziilor lor, a vieților și comportamentelor lor.

Ca să nu mai spun că este o poveste atât de tandră despre prietenie și despre familia aleasă vs. familia biologică și despre regulile societății care, uneori, distrug suflete frumoase înainte ca acestea să înceapă să zboare.

A fost odata un rau – Diane Setterfield

Luminatorii întâlnește Lumina dintre oceane.

Candidata puternic la cartea anului, dar vad ca nu ma pot hotari asa usor, deci toate cartile astea impart podiumul.

Recunosc, cartea e bună, dar ce a făcut-o și mai bună a fost interpretarea lui Juliet Stevenson. Am ascultat-o și această minunată actriță m-a făcut să simt tot ce simțeau personajele.
Cea mai puternică impresie pe care mi-a lăsat-o a fost că toate personajele erau disperate să aibă copii. Chiar și Rita, care era hotărâtă să nu fie mamă, nu s-a putut abține să nu se îndrăgostească de fata care a murit și apoi a trăit.

Totul isi are locul lui în această carte. Intriga te face curios, te prinde în povestea fetelor din râu, abia aștepți să vezi ale cui fiice sunt, ce s-a întâmplat cu fiecare dintre ele, de ce fata moartă care a trăit nu vorbește și nu are nicio reacție la nimic din ce se întâmplă în jurul ei. Apoi sunt Rita și Daunt și îndrăgostirea lor frumoasă, mai este bunătatea și dragostea lui Armstrong pentru animale, este carciuma Swan și toți musterii care se aduna acolo.

Nu știu de ce mi-e mereu atât de greu să vorbesc despre cărțile perfecte, dar bănuiesc că am prea multe de spus despre ele și nu știu cum să o fac pe scurt.

Morti suspecte – Dr. Richard Shepherd

Mi-a plăcut tot: autorul, stilul, sinceritatea, deschiderea, detaliile medico-legale, poveștile personale, ororile unui sistem, schimbarea acestui sistem de fiecare dată când se întâmpla ceva rău. Mi-a plăcut că oamenii au învățat din greșeli și au luat măsuri pentru a face lucrurile mai bune, mai sigure, mai rapide. Mi-a plăcut când familiile victimelor navei Marchioness nu au renunțat si nu s-au lasat pana nu si-au castigat dreptatea, am savurat absolut toate episoadele cu copiii săi.

Cu siguranță o carte de memorii care trebuie citită, însă poate ar trebui sa va avertizez că sunt multe detalii descriptive, așa că dacă nu sunteți pregătiți pentru dezmembrări, relatări detaliate despre organe umane și crime, poate că nu este ceva ce v-ar face plăcere să citiți. Eu sunt foarte curioasă de funcționarea corpului uman, așa că această carte a fost o plăcere. Morbida.

 

Fata, femeie, alta – Bernardine Evaristo

Am scris aici despre ea.

 

 

 

 

 

 

 

Trei femei – Lisa Taddeo

Mai multe aici.

 

 

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *