-
Când vine vorba de cadouri…
… îmi vine să mă dau cu capul de pereţi. Nu mai ştiu dacă v-am povestit sau nu, dar pentru mine ziua unei persoane dragi nu e chiar un motiv de bucurie. Adica ziua în sine e, dar săptămâna de dinaintea acelei zile mă termină psihic. Pentru că eu nu ştiu să fac cadouri. N-am idei de cadouri. Şi sunt atentă la ce vor oamenii, când spun că îşi doresc ceva, dar fie îşi doresc ceva prea scump, fie nu e prea la îndemână de procurat. Poate veţi zice că pentru o persoană specială trebuie să muţi munţii din loc, şi veţi avea dreptate, dar o să recurg la scuza…
-
Never gonna be alone
Dragă Alina, M-ai făcut să plâng cu toată fiinţa mea, cu sufletul, cu ochii, cu amintirile şi cu viitorul meu. M-ai făcut să îmi revăd viaţa ca într-un flashback înainte de moarte, ca o privire aruncată fugitiv în viitor. M-ai făcut să-mi fie dor, m-ai făcut să sper. M-ai ajutat să accept cu durere şi cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă acuma doar plâng… Deşi mă doare, îţi mulţumesc că mi-ai arătat asta: Nickelback – Never Gonna Be Alone Time, is going by, so much faster than I And I’m starting to regret not spending all of here with you Now I’m wondering why I’ve kept this bottled inside So…
-
Pentru mami, pentru copii
Încă de mică, ziua de 1 iunie înseamnă pentru mine ziua mamei mele. A fost ziua copilului în şcoala primară când făceam nişte mici petreceri cu muzică şi cu sandwich-uri şi cu prăjituri, cu baloane şi cu tot felul de jocuri, dar în restul anilor, 1 Iunie era ziua lu’ mami. Şi azi e tot ziua ei, am felicitat-o, o să-i cumpăr flori şi o să o duc la restaurant diseară. O să se bucure pe moment, după care o să uite. Dar pe moment o să se simta specială şi apreciată. Însă pentru voi, pentru mame şi pentru copii e o zi importantă. E ziua simbolică a copilului vostru.…
-
Jurnal de weekend
Ok, hai că m-am mobilizat să scriu câteva rânduri, că de miercuri deja s-a aşezat praful pe blogul meu. Deşi am fost destul de activă pe la alţii. N-am mai fost pe-aici că am fost busy living. Ok, joi n-am avut despre ce să scriu, da’ vineri am fost la Lecturi Urbane, ieri la nuntă şi azi sunt varză, mă dor toate. Să vă zic pe scurt despre Lecturi Urbane. Ne-am strâns cu mic cu mare în Piaţa Unirii săa citim. Sau să încercăm să citim. 🙂 Locaţia de întâlnire era în imediata apropiere a scenei, pe care se desfăşurau piese de teatru pentru copii. :)) Deci vă daţi seama…
You May Also Like
Povești rămase în stand-by
„To-do list” pentru 2016
Fetița cu picioarele peste cap
-
Balada unui afemeiat
Chiar în momentul în care mă simţeam singur-singurel, mi-ai apărut în cale, brutal, asemeni unui pumn în gură. Drumul vieţii mele se derula tot drept, iar întalnirea noastră a fost de fapt un accident asurzitor. Îmi venea să plâng ca un nou-nascut, aproape să urlu ca un animal prins în cursă. Iubirea-i violentă. Violentă pe dinauntru, ca un vulcan. Am rătăcit pe drumuri şi în inimile oraşelor, am părăsit şi doamne şi femei uşoare, dar înaintea ta cad la picioare şi mă abandonez milei tale. Pentru că adevărul nu seamănă cu nimic. Dacă mi-ai cere să cred în mâine, dacă mi-ai cere să-ţi plantez flori în gradină şi să dorm…
