Primul spectacol pe care l-am văzut în cadrul FEST-FDR 2014 a fost Nu ne-am născut în locul potrivit, adus la Timișoara de Asociația O2G din București. Într-un decor minimalist unde singura recuzită o reprezintă cinci microfoane cu stativ, cinci scaune de așteptare și un birou, cinci actori interpretează refugiați din țări precum Afganistan, Kuweit/Gaza/Palestina, Irak, Serbia și Uzbekistan, care vin să ceară azil politic României. Din poveștile fiecăruia aflăm că România nu-i cel mai rău loc în care se poate trăi, deși nouă așa ni se pare de foarte multe ori. Dacă în Afganistan învățământul le este interzis celor care vor să învețe, Kuweitul nu-și mai primește cetățenii înapoi, deși…

Că-mi place să merg la teatru s-a văzut deja din toate recenziile postate până acuma și din toate check-in-urile de pe Facebook. Că sunt foarte în urmă cu cronicile nici nu vreau să-mi aduc aminte pentru că nu știu cum o să fac să vă vorbesc despre toate spectacolele pe care le-am văzut și despre care n-am scris când impresiile erau proaspete. Promit să mă adun, că acuș se încheie stagiunea și trebuie să așteptați până la toamnă dacă vreți să vedeți vreun spectacol pe care l-am văzut și eu. Dar acum am un anunț de făcut: începe Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești sau, pe…

Prima oară când am văzut-o pe Sabina Bijan, în rolul dramatic al unei actrițe care urma să o joace pe Edith Piaf în Nu, eu nu regret nimic, am plecat de la teatru cu o impresie plăcută. Însă când am văzut-o în spectacolul Gaițele (despre care încă n-am apucat să scriu, dar pe care vi-l recomand încă de pe acuma), i-am văzut altă latură, aceea de foarte bună actriță de comedie. Impresia asta s-a consolidat odată cu spectacolul Actrița în care a fost genială. Poate nu mai mult decât în Gaițele, dar foarte, foarte bună.

La sfârșitul lunii februarie, când am ales să mergem la spectacolul Deșteptarea primăverii, nu știam cât de cunoscută și importantă e piesa lui Frank Wedekind. Am aflat abia când am căutat-o pe Google, curioasă de alte păreri. E drept că n-am eu nu știu ce cultură vastă în arta dramatică, așa că nu-i de mirare că n-am auzit de ea. Căutarea pe Google mi-a dezvăluit că piesa s-a jucat pe scenele teatrelor din toată țara, chiar și de liceeni, ceea ce nu e o surpriză pentru că exact liceenii sunt în centrul atenției.