timişoara mea
-
Poze de la Street Delivery
Weekend plin la Timişoara cu o grămadă de evenimente. Însă cel care a dominat de vineri până la duminică a fost cu siguranţă Street Delivery. Dacă anul trecut am uitat pur şi simplu să merg, anul ăsta mi-am pus reminder. Dar să le luam pe rând: * vineri am fost la tweetmeet ediţia a 4-a unde am prestat din nou cu drag şi spor pe wall, scriind ca la dictare după ce spuneau toţi speakerii. * sâmbătă de dimineată am fost la mitingul aviatic, unde v-am spus deja pe twitter că m-am bronzat ca o tractoristă, unora le-am şi arătat, după care mai spre seară am fost şi la Street…
-
Jurnal de weekend
Ok, hai că m-am mobilizat să scriu câteva rânduri, că de miercuri deja s-a aşezat praful pe blogul meu. Deşi am fost destul de activă pe la alţii. N-am mai fost pe-aici că am fost busy living. Ok, joi n-am avut despre ce să scriu, da’ vineri am fost la Lecturi Urbane, ieri la nuntă şi azi sunt varză, mă dor toate. Să vă zic pe scurt despre Lecturi Urbane. Ne-am strâns cu mic cu mare în Piaţa Unirii săa citim. Sau să încercăm să citim. 🙂 Locaţia de întâlnire era în imediata apropiere a scenei, pe care se desfăşurau piese de teatru pentru copii. :)) Deci vă daţi seama…
-
Două treburi despre cărţi
S-ar putea ca iarăşi să vi se pară că traversez o perioadă în care n-aş scrie şi n-aş vorbi decât despre cărţi, da’ să stiţi că nu am atât de mult timp să citesc pe cât de mult vorbesc despre ele. Însă musai să va dau două veşti, că dup-aia iară îmi sar unii în cap (ca în cazul cu expoziţia de câini) că n-am anunţat pe blog şi lumea n-a aflat. Deci anunţ că: 1. Cineva vinde cărţile din biblioteca bunicii la nişte preţuri de-ţi sclipesc ochii. Eu nu m-am putut abţine şi vineri, când am aflat de blogul cu cărţi de vânzare, am şi sărit în mail să…
-
Latratorii
In weekendul asta a fost expozitie de caini si normal ca nu m-am putut abtine sa nu merg sa-mi clatesc ochii putin. Ce-am vazut va las si pe voi sa vedeti.
-
Timisoara a fost tradata!
Decât să tot scriu pe twitter reply-uri şi sentimente ce-mi trec prin suflet, mai bine mă pun să scriu un post. De tristeţe, de durere, de abandonare, de trădare, de nesimţire, de însingurare, de dorinţă de a pleca şi lăsa în urmă Timişoara mea iubită. Am spus de sute de ori că oraş ca Timişoara nu-i niciunde în lumea asta. Când vine vorba de patriotism, aici, în nucleul ăsta se concentrează toată iubirea mea. Aşa cum plâng când aud imnul, aşa plâng şi acum că amintirea morţilor din decembrie 1989 e călcată în picioare. Am avut şase ani, dar îmi aduc aminte perfect frica şi exaltarea oamenilor care urlau în…
