Două treburi despre cărţi |

S-ar putea ca iarăşi să vi se pară că traversez o perioadă în care n-aş scrie şi n-aş vorbi decât despre cărţi, da’ să stiţi că nu am atât de mult timp să citesc pe cât de mult vorbesc despre ele.

Însă musai să va dau două veşti, că dup-aia iară îmi sar unii în cap (ca în cazul cu expoziţia de câini) că n-am anunţat pe blog şi lumea n-a aflat. Deci anunţ că:

1. Cineva vinde cărţile din biblioteca bunicii la nişte preţuri de-ţi sclipesc ochii. Eu nu m-am putut abţine şi vineri, când am aflat de blogul cu cărţi de vânzare, am şi sărit în mail să fac o comandă. Azi mi-au venit cele trei cărţi pe care le-am comandat, într-o stare foarte bună şi pe care sper să le citesc cât mai repede, deşi Dumnezeu ştie cât de lungă e lista de aşteptare şi cât de repede şi des mi se schimbă priorităţile când vine vorba de citit.

2. Lecturi urbane poposeşte şi în Timişoara. Cred că era şi cazul, că prea se laudau Bucureştiul, Braşovul, Clujul şi Târgul Mureş cu acest eveniment. Prima întâlnire va avea loc vineri, pe 28 mai, la ora 18, în Piaţa Unirii. Să vină fiecare cu cartea de acasă şi să citeasca în masă pentru a instiga lumea la lectură. De asemenea, există 3 cutii de colectare (la UVT, în Irish Pub-ul de lângă tribunal şi lângă sala de lectură a Bibliotecii Judeţene. Mai multe detalii găsiţi aici.

Ne vedem acolo. 😉

9 Comments

valeria

13.05.2010 at 06:32 Reply

bine

Bia

13.05.2010 at 09:10 Reply

Mersi pentru blogul unde se vând cărți. Intru acu să vad dacă mai achiziționez ceva 😀

Eddie

13.05.2010 at 09:18 Reply

Asta-i echivalentul cruciadei culturii. La fel de inutil.
Indivizii ăia cool care citesc și pe trecerea de pieton, să citească din partea mea cât mai mult și să se bucure de literatură așa cum știu ei, dar tu, indivdul neinițiat, trebuie sa fi ăla care deschide cartea și începe să citească, și apoi, poate, să-ți și placă. Ține numai de tine.
În zilele noastre a ajuns internetul și cablul TV unde n-a ajuns canalizarea – adevăratul pas spre secolul XXI -, lucru ce poate face cunoscută, celor interesați, existența unor izvoare de erudiție, necesare în cazul în care în familie, la școală nu există aceste repere necesare strict pentru cei intereseați, ei fiind unicii posibili cititori.
Dacă nu există calitatea asta intrinsecă, calitate pentru că mulți par să aibă jumătate de creier și să se simtă bine astfel, n-are niciun rost să aduni toți promotorii lecturii – indivizi, în marea lor majoritatea, de un mic, chiar inofensiv calibru intelectual.
N-am perorat și nici n-am postulat, ci doar am făcut unele aprecieri, așa cum le văd eu din poziția în care stau.