Intodeauna m-am mirat ca n-am gasit nimic de scris despre ei pe blog. Aveam totusi atat de multe pozne, boacane si fetisoare de descris, dar parca n-am vrut sa le povestesc aici. Nu stiu de ce. Si am avut o presimtire ca atunci cand voi scrie un post in intregime dedicat lor, sau unuia dintre ei, va fi ceva de rau augur. Si uite ca asa e. Aseara am trecut prin niste intamplari, emotii si sentimente, pe care cu mana pe inima va jur ca nu i le doresc nici celui mai aprig dusman. In 10 minute era sa raman fara amandoi cateii mei, era cat pe ce sa ii…

~ continuare ~ Spalatoria din parcare Cam in aceeasi perioada cu bratarile si cu posterele scoteam bani si din spalatul masinilor. A tatalui meu in special, care venea la mine cu texte de genul: „Daca imi speli masina, iti dau 100 de lei”, sau „Vrei sa faci un ban? Spala lu’ tata-tu masina”. 😀 Io puneam botul si ma faceam cu 100 de lei in mod regulat, care se duceau toti pe inghetata si pe dulciuri. Apoi un vecin, venit din Germania, vazandu-ma ca prestez cu apa si cu detergent de vase, mi-a facut o oferta pe care n-am putut-o refuza: 150 de lei. Pe loc, am batut palma si…

Dragalas de tot mi s-a parut blurb-ul lui Bloo in care povesteste despre primul ei job. Cum aveam si eu ceva asemanator prin drafturi (naiba mai stie pe unde) si cum m-as fi intins nepermis de mult intr-un comment la ea pe blog, am hotarat sa va spun tuturor despre primele mele joburi. Ca au fost mai multe pana sa ma angajez cu acte in regula. Crizanteme cu 50 de bani Intr-o toamna friguroasa, pe cand aveam vreo 5-6 ani, satula de jocul cu papusile si de alte copilarii m-am hotarat sa ma fac mare si sa devin vanzatoare. De flori. Mai exact de crizanteme pentru ca paleta era destul…

Vorbeam aseara cu Maria pe mess si unul dintre subiectele de discutie era povara mea cea mai grea de anul asta, pe numele ei: masteratul. Ma gandesc cu groaza ca trebuie sa imi fac afurisita aia de dizertatie si nu am nici un chef, nici o chemare, nici o dorinta sa ma apuc de ea. Nici macar nu stiu pe ce subiect sa o fac si mailul profesorului cu cateva indicatii imi pare scris in sanscrita si ma apuca tremuratul (de nervi) numai cand stiu ca tre’ sa gandesc, sa pun laolalta o lucrare de minim 60 de pagini. Ca m-a pus ăl cu coarne sa mai fac si un…