Aproape o tragedie

Intodeauna m-am mirat ca n-am gasit nimic de scris despre ei pe blog. Aveam totusi atat de multe pozne, boacane si fetisoare de descris, dar parca n-am vrut sa le povestesc aici. Nu stiu de ce. Si am avut o presimtire ca atunci cand voi scrie un post in intregime dedicat lor, sau unuia dintre ei, va fi ceva de rau augur. Si uite ca asa e.

Aseara am trecut prin niste intamplari, emotii si sentimente, pe care cu mana pe inima va jur ca nu i le doresc nici celui mai aprig dusman. In 10 minute era sa raman fara amandoi cateii mei, era cat pe ce sa ii vad pe amandoi murind. N-am puterea sa scriu in detalii ce s-a intamplat, desi poate incercand sa sumarizez o sa imi iasa o poveste destul de lunga.

Am iesit cu amandoi la plimbarea obisnuita pe traseul obisnuit, cand, la intoarcere, de pe partea cealalta a strazii ne pandea un amstaff. A trecut strada, printre masini, provocandu-mi mila ca saracu’ era singur si putea sa il loveasca vreun sofer vitezoman. Cand colo, el direct la cainii mei venea. Mi-am dat seama instantaneu de ce urma sa se intample si m-am pornit pe urlat. In al doilea moment, Ricky, catelul meu cel mic era intre coltii neiertatori ai crudului animal. Ingrozita, urland asa cum nu am crezut ca pot sa urlu, il loveam cu pumnii si incercam sa imi salvez cainele. Tipetele mele au adunat multi oameni in jurul nostru care au inceput si ei sa dea cu picioarele in amstaff, au aruncat apa pe el,  l-au lovit cu umbrela, niste politisti ajunsi acolo nu stiu de unde i-au dat cu spray paralizant in ochi si NIMIC. Cainele meu era o carpa insangerata in gura lui pe care o tara si o trantea de asfalt, o scutura si o musca cu furie. Eram sigura ca mi-am vazut catelul murind cand acesta nu mai opunea rezistenta si cand labutele ii fluturau in toate directiile. In tot acest timp, Benny, celalat catel, scapat din lesa fugea pe sosea printre masini, nelasandu-se prins de cei care incercau sa il imobilizeze. Urlam si la ei sa mi-l prinda, urlam la politisti sa impuste cainele pana cand toata furia mi s-a canalizat in maini, am sarit calare pe amstaff si mi-am bagat in gura lui degetele scapandu-mi catelul. Cu o forta de care nu m-am crezut capabila am tinut dulaul pentru ca era pornit sa il urmareasca si pe celalat, dar niste oameni l-au legat cu un cablu. Ricky, catelul muscat fusese dus in baia micului magazin langa care se intamplase incidentul si Benny inca slaloma printre masini. Am fugit cu ultimele puteri pe care le mai aveam, sa incerc sa il salvez si pe el de sub rotile vreunei masini, pana cand am reusit sa il aduc acasa. Tot fugind m-am intors dupa Ricky si l-am dus la veterinar.

Ce sa va spun? Starea lui a fost grava, acum se simte mai bine, insa spaima si durerea pe care a suferit-o el, trauma prin care trec eu acum nu vi le pot descrie. In seara asta am iesit la plimbare cu Benny avand un cutit in buzunar. Mi-e frica sa adorm pentru ca filmul mi se deruleaza inca prin fata ochilor mintii.

Ma tot gandesc… ce s-ar fi intamplat daca mama mea era cea care ii plimba? Ce ar fi fost daca cel muscat ar fi fost Benny care are 11 ani si abia merge? Azi plangeam dupa toti 3 probabil. In toata chestia asta sunt si lucruri bune, eu intotdeauna le caut.

De maine incep demersurile la politie, pentru ca am aflat ca acel amstaff are un stapan care a aparut dupa ce am plecat eu. Am auzit chiar ca s-a incercat musamalizarea situatiei, insa nu cred ca are cu cine. Avand in vedere cati martori au fost acolo, gata oricand sa depuna marturie pentru mine, cred ca ii va fi cam greu sa scape basma curata.
Iubesc animalele mai presus de orice si stiu ca acel caine nu era asa din fire, ci ca asa a fost invatat de cretinul de stapan. Insa, va jur, nu stiu de ce as fi in stare daca m-as mai intalni cu el.