Vă mai aduceţi aminte de pisicuţa asta? 🙂 în caz că nu, recitiţi-i povestea, că e una fericită. Iat-o cât de mare şi frumoasă s-a făcut. 🙂 Din câte ştiu eu, o cheamă Scorţişoară. Draga de ea. Se vede că stăpâna ei o iubeşte cum merită.

… dar si cand fac, ies cam asa.

De multă multă vreme am vrut să vă povestesc de el, dar tot timpul am găsit altceva. Urât din partea mea pentru că nu mulţi se pot mândri cu aşa un bunic cum este al meu. 🙂 Adică cu un bunic de 94 de ani. Ieri a fost ziua lui şi m-am bucurat să fiu alături de el la vârsta asta. Bunicul meu s-a născut în 1915 şi a trecut prin al doilea război mondial luptând pe front. A fost împuşcat şi totuşi n-a părăsit ţara la nevoie. A avut tot felul de boli şi operaţii pe care le-a depăşit şi acum sunt doar o amintire vagă a unei vieţi…

Am de decernat nişte premii şi pentru că am tot amânat din diverse motive de priorităţi, iacă acuma pot să o fac. Încep cu cel de la Mary care făra nici un motiv şi nici o condiţie m-a premiat pe ochi frumoşi. Nu pot decât să îi întorc favoarea şi o premiez şi eu cu premiul ce urmează. În primul rând, ca orice câştigător, trebuie să le mulţumesc lui Boghi şi lui DN pentru onoarea de a-mi fi acordat premiul Blog de Oro. Aşadar: Mulţumesc ! 🙂 La rându-mi tre’ să fac aceleaşi nominalizări şi să dau mai departe acest titlu. Ordinea este cea din google reader, ca acolo am…

🙂 Azi e ziua lu’ Iubi. Daca nu m-a auzit la radio urandu-i ce scrie in titlu (desi m-a auzit si aseara si azi dimineata mataindu-ma la telefon), sa o citeasca toata lumea si sa ii ureze de bine. 🙂