Bunicul meu
De multă multă vreme am vrut să vă povestesc de el, dar tot timpul am găsit altceva. Urât din partea mea pentru că nu mulţi se pot mândri cu aşa un bunic cum este al meu. 🙂 Adică cu un bunic de 94 de ani. Ieri a fost ziua lui şi m-am bucurat să fiu alături de el la vârsta asta.
Bunicul meu s-a născut în 1915 şi a trecut prin al doilea război mondial luptând pe front. A fost împuşcat şi totuşi n-a părăsit ţara la nevoie. A avut tot felul de boli şi operaţii pe care le-a depăşit şi acum sunt doar o amintire vagă a unei vieţi lungi de aproape un secol.
Bunicul meu e atât de lucid şi atât de prezent printre noi încât oricând îl întreb despre viaţa lui cea lungă işi aminteşte cu lux de amănunte şi ne povesteşte cu lacrimi în ochii peripeţile prin care a trecut. E sănătos şi se ţine încă foarte bine. Atâta doar că are probleme cu echilibrul, cu vederea şi cu auzul. Ca orice bătrânel. 🙂
Îmi pare rau că n-am petrecut mai mult timp cu el, dar el trăind în Moldova şi eu aici, întâlnirile noastre au fost sporadice şi de fiecare dată când venea tataie la Timişoara îmi aducea ceva. Acum, mutat aproape de Timişoara, pot să-l văd când vreau eu. M-a impresionat peste măsură când l-a vizitat pe tatăl meu la spital şi dacă nu eram doborâtă de oboseală mi-ar fi plăcut să fiu acolo să îi văd.
Bunicul meu are trei copii, dintre care cel mai mare are 64 de ani. 🙂 Ce minune să îţi poţi vedea copiii la o vârstă aşa de înaintată şi nepoţii deja numai buni de măritat/însurat.
Nu prea îmi găsesc cuvintele să vă povestesc despre el, pentru că pe de o parte nu ştiu aşa de multe lucruri şi pe de alta despre unele lucruri sau unii oameni care mă impresionează mult de tot nu prea ştiu cum să vorbesc. Mă copleşeşte situaţia.
Dacă nu îţi găseşti cuvinte, lasă-le… Bucură-te de el, bucură-te de prezenţa lui. Vorbele au vreme să se formeze în timp, sub formă de amintiri sau simple poveşti. 🙂
“Bucură-te de bunicul tău” (aşa, ca în reclama de la Whiskas, cu “bucură-te de pisica ta” :)) )
La multi ani si multa sanatate. Extraordinar sa cunosti un om care a trait si vazut atatea. Descoase-l cat poti, ca merita.
la multi, multi ani pentru bunicul tau! si bunica mea a implinit 83 de ani vineri. e minunat sa ai parte de astfel de oameni in viata ta.
La Multi Ani! sa iti traiasca!!frumoasa varsta. Si bunicul meu a trecut prin cele doua razboaie, fiind si deportat la rusi:( a trecut prin multe si toate povestirile sunt trecute in trei caiete groase. El nu mai este printre noi, dar macar si nepotii mei vor putea citi despre viata lui,..poate ar trebui sa ii sugerezi sa isi scrie si el amintirile..sau i le scrii tu;)
La mulți ani bunicuțului !!!
E născut pe 14 ca mami…
Să-ți trăiască și să aflii cât mai multe de la el inclusiv secretul longevității 🙂
La multi ani bunicului.
Eu nu mai am bunici si e al naibii de nashpa. Bunicul din partea tatalui e nascut in 1910 dar a murit in 1988…bunica din partea tatalui s-a nascut in 1921 dar a murit in 1996, bunicul din partea mamei a murit tanar 🙁 ca sa zic asa…caci s-a imbolnavit…s-a nascut in 1935 si a murit in 1993 iar buni 🙁 :-< s-a nascut in 1939 si a murit acum 5 luni 🙁 e nashp…
Si eu am vrut sa scriu amintirile lui buni, caci mi-a povestit multe, dar…vroiam sa o inregistrez pe ea…vroiam sa aflu secretul tesutului…si nu s-a mai putut 🙁 pacat…I miss granny…Sa te bucuri de el, de prezenta lui…
La mulţi ani! Şi mie mi-e dor de bunicii mei, că nu mai sunt. Şi-mi aduc aminte mereu cu plăcere de ei şi de poveştile lor. Odată o să mă pun să le povestesc.
La multi ani bunicului!
Povestirea ta imi aminteste de bunicul meu, care si el a trait f mult, fiind nascut in 1910. Era foarte lucid si .. vesel, optimist chiar si la 80 si de ani, cum mi-l amintesc eu. Oamenii din generatia aceea au ceva deosebit, care iti provoaca admiratia, pentru ca au trecut prin atatea dezastre si totusi sunt lucizi, optimisti si asa mai departe.
Bunicul meu a fost prieten cu cativa actori mari cum ar fi Ciubotarasu si Colea Rautu. Imi povestea de multe ori cum mergeau ei la betie si el ii ducea acasa 🙂
Imi amintesc cu drag de el..
La multi ani cu sanatate bunicului tau!E o adevarata comoara sunt convinsa, spun asta pentru ca si eu am o bunica de 93 de ani care imi este tare draga.
Eu am crescut fara bunici si am suferit mult din cauza asta…in vacanta de vara toti copiii mergeau in vacanta la bunici,numai eu nu.
De fapt,am o bunica,dar nu-i era asa drag de mine,pentru ca zicea ea,eram neastamparata. Acum cand a ajuns la batranete sufera de Alzheimer,iar boala asta o chinuie mult. 🙁
Ce sa zic? Iti doresc sa te bucuri cat mai mult timp de bunicul tau! Si intr-adevar ai cu ce te mandri.
sa-ti traiasca tataie!
pe de alta parte,zic, ia pune-te dumneata pe inregistrat povestiri de pe vremea lui, ca rar dai peste un asemenea izvor!
si eu am avut un bunic care a fost in razboi , a trait 102 ani, dar din pacate s-a stins anul trecut ..asta-i viata .
sa te bucuri de el cat poti de mult. o sa-i duci dorul candva 🙂
De unde din Moldova?
dragut, dar hai sa ma laud cu bunicul meu care cu toate ca are 84 are deja stranepoti
Bunicul meu are 84 de ani. A fost educatorul meu, încurajându-mă în refuzul de a merge la o grădiniţă, căci el avea să-mi arate tot ce aveam nevoie să ştiu. Recităm şi acum, cu voce tare, poezii pe care el le ştie de pe vremea când avea doar şapte ani. Este ciudat. Dă semne de “bătrâneţe” şi asta mă doboară. Aş vrea să trăiască o veşnicie.
Sa-ti traiasca bunicul si cel mai important, sa fie sanatos. Eu mai am unul singur ramas, de care nu am fost foarte apropiata. E greu… Dupa ce te ignora timp de 20 de ani, sa-si aduca aminte la batranete, cand e singur, ca existi.
Bunicul se apropie abia de 80 de ani, dar are o groază de poveşti, fie despre vârcolaci, iele şi tot felul de fiinţe de genul ăsta, fie despre războiul cu ocazia căruia a fost cărat de ruşi până la Tisa, reuşind să evadeze.
Cea mai vârstnică rudă e străbunica (cu care, believe it or not, mă aseamăn atât la fizic, cât şi la ritm biologic), a împlinit recent 93 de ani şi e perfect lucidă – încă mai găteşte şi vede de treburile mai mărunte ale gospodăriei ţărăneşti 🙂
Mira-m-aş să apuc eu măcar 65 de ani, în lumea asta… mai ales că deja sunt o ca o băbuţă cu durerile mele cu tot :))
Să-ţi trăiască sănătos, draga mea! Să te mai bucuri multă vreme de prezenţa lui 🙂 Aşa un dor mi-ai făcut de ai mei bunici, duşi din păcate cu toţii … Cel mai drag, tataie Ioane, s-a dus la aproape 90 de ani, cu toţi dinţii în gură, cu ochelari “că aşa trebe să poarte un bunic” de 0,5, puţin tare de urechi dar cam atât. S-a dus de dor de bunica … Să te bucuri!
multa sanatate si sa’ti traiasca inca pe atat bunicul!
eu, cu toate ca am 16 ani, nu l’am cunoscut pe niciunul dintre ei. si’mi pare foarte, foarte rau:(
La multi ani si multa sanatate bunicului tau!
La Multi Ani pentru tataie tau. Si eu am avut un bunic , tot din Moldova, tot din 1915 si a facut si al II-lea razboi mondial . Din pacate nu mai e. Cand eram mic ma gandeam ca va implini 100 de ani si il voi invita pe la mine sa se joace cu stranepotii lui, dar nu a fost sa fie, s-a dus intr-un loc mai bun la 81 de ani(partea nasoala a fost ca eu l-am gasit in casa in timp ce avea un atac vascular-cerebral). Cum au zis si the rest of the people, afla cat mai multe de la el, lasa-l sa iti spun toate povestile (chiar daca le repeta),de fapt toata istoria, caci viata lui ar umple pagini. Tata Jan al meu (asa ii spuneam) nu a apucat sa imi povesteasca prea multe dar am mai aflat cate ceva de la parinti si de la unchi: a fost in razboi, a fost impuscat in piept,a stat 3 luni acasa, s-a intors la razboi, a fost luat prizonier de rusi, au fost dusi cu tenul pana in Ulan Bator (Mongolia) iar de acolo pana in Siberia pe jos unde a stat 4 ani, iar cand s-a intors acasa in loc sa fie primit cu lauri, a fost luat in colimator de comunisti. Asa ca bucura-te ca e pe langa tine si fa-l si pe el sa se bucure si sa fie mandru ca te-a vazut asa mare. LA MULTI ANI TATAIE!
salut.
La multi ani bunicului tau; si-al meu era nascut in 1915, la fel, trecut prin razboi, si fost detinut politic prin mai multe inchisori, inclusiv munca silnica la Cernavoda. din pacate, al meu o murit la 91 spre 92 de ani, in 2006, si mi-e foarte dor de el.
Senzatie unica, cu un asemenea bunic … si-al meu, si-al tau o prins Unirea din 1918, de exemplu. Iar exemplele pot continua … FASCINANT 😀
hehe
si bunicul meu are 93 de ani (un pic mai tinerel fata de al tau)…e invalid de razboi:(, a suferit mult in viata ..dar e mult mai ager la minte fata de multe lume tanara 😛
Ce frumos. Multa sanatate bunicului. Mie mi-a mai ramas o bunica cu care abia in ultimii doi ani am inceput sa ma inteleg foarte bine, pana atunci vorbeam foarte rar. Dar imi povesteste si ea despre cum l-a cunoscut pe bunicul, cum era pe vremea aia cand ea era tanara, si incearca sa ma invete cuvinte in “ucraineste” dar nu se lipeste nimic de mine 🙂 stiu doar cateva cuvinte. Mi-e tare drag de ea, mai ales cand face misto [fiinda e smechera]… si cumva sper sa ajunga sa-si vada si stranepotii, ca e un pic bolnava. Imi plac bunicii, si ai altora. Mai merg in Serbia la “babo” prietenei mele care de fiecare data cand ne vede incepe sa planga, ne imbratiseaza si apoi ne cearta ca suntem slabe si ne indoapa cu cea mai buna mancare din lume.
Toata stima pentru bunicul tau 🙂
Fain bunic ai, imi aminteste de al meu, tot veteran de razboi si el, doar ca a luptat pe frontul de Vest.
Bunicul meu era de fapt un veritabil Ilie Moromete – calm, ironic, lenes, cu tigara de foi in coltul gurii, popular printre taranii din sat… Un adevarat personaj, toata lumea care l’a cunoscut poate confirma. Eu si varul meu eram nepotii lui preferati pt. ca avem aceeasi fire ca si el, suntem molcomi asa, dupa cum cred ca ai si remarcat :))
Si ce e funny e ca bunicul meu fuma de la 12 ani si a murit la 82, doar ca avea propria plantatie de tutun in spatele gradinii. Atat de frumos mirosea tutunul ala, n’o sa uit niciodata…
mi-a placut ce ai scris.te felicit.eu nu am prins bunicii.s-au dus de tineri.doar pe cel de pe tata,il mai tin minte,era inalt,frumos,calm,incredibil de calm,si fiind fara picioare,imobilizat,statea mereu si calcula diverse chestii,cate secunde sunt intr-un an,cat e un an lumina,cat e pana la nu stiu care planeta.
mi-l amintesc cu drag,dar nu tin minte sa fii vorbit prea mult cu el.