Maritus Perfectus

Ne-am întâlnit la colț de stradă, ni s-a făcut cunoștință și când am ajuns acasă i-am uitat chipul, preocupată fiind de relația în curs de destrămare.

Ne-am întâlnit la un suc, câteva zile mai târziu, răspunzând unei cerințe, nu și unei dorințe.

Ne-am întâlnit după 3 săptămâni, după o ultimă noapte de dragoste petrecută cu fostul și după vacanța fiecăruia la mare.

Ne-am întâlnit și-a patra oară când ne-am sărutat pentru prima dată și când i-am spus că e la mintea cocoșului că vom fi împreună, fără a fi convinsă că ce începea atunci avea să dureze mai mult de-o lună.

Ne-am întâlnit aproape în fiecare zi din 31 august 2007 și până pe 23 martie 2010, sudând în tot timpul ăsta ceva solid bazat pe încredere, înțelegere, iubire și o foarte mare prietenie.

De-atunci ne întâlnim zilnic pentru că locuim împreună și toate deciziile le luăm împreună: de la ce cașcaval cumpărăm și până la ce covor punem sub masuța de cafea.

În septembrie ne-am și căsătorit și după 7 ani nu încetez să mă minunez că omul acesta, căruia nu-i dădeam mai mult de-o lună în viața mea, a rămas alături de mine și la bine și la greu. Și că totul e bine, bine de tot. Și mă surprind câteodată dându-mi seama că ceea ce simt e fericire, că totul e așa cum trebuie să fie și că lucrurile s-au așezat după prea multă agitație. Nu-i tabloul ideal, lipsesc din el două persoane importante, însă e unul destul de bun.

Dintre fluturașii de mai jos, Maritus Perfectus e cel care i se potrivește relației noastre cel mai bine. Sunt tare curioasă să-mi spuneți care vi s-ar potrivi vouă.

Fluturașii sunt simbolurile emoțiilor pricinuite de iubire. Cu toții îi simțim zburând de colo colo la prima întâlnire, la un sms tarziu sau la un telefon neașteptat de la acel cineva important.

Fluturașii mai sunt și ambasadorii unui nou serial românesc care va începe la HBO pe 1 decembrie. Mă știți că-s înnebunită cu serialele, dar din păcate n-am HBO. Intenționez să remediez problema asta, însă mi-e că n-o să apuc să mă uit la TV, că și-acum e pe post de decorațiune. Noul serial se numește Rămâi cu mine și are în prim plan poveștile a 8 tineri singuri care-și caută dragostea, în timp ce se caută și pe ei înșiși. Unii vor reuși, alții nu. Din distribuție fac parte, printre alții Stela Popescu, Andi Vasluianu și Cosmina Stratan, iar regia e semnată de Constantin Popescu, același care a semnat și regia pentru primul serial românesc de pe HBO, În derivă, alături de regizorul Mihai Bauman.

Așadar, spuneți-mi ce fluturaș dintre cei de mai jos descrie cel mai bine relația voastră şi de ce. Răsplata constă în 3 seturi de produse pentru trei cititori, iar data până la care puteți răspunde e de o săptămână. Adică pe 4 decembrie voi alege 3 câștigători și îi voi anunța pe mail și pe Facebook.

Tiiii, cât am întârziat cu premiile la articolul ăsta. Uf, sper să mă iertați pentru asta, dar efectiv m-am luat cu altele și am uitat, deși mi s-a adus aminte într-o zi. Știu că am zis că voi alege eu 3 câștigători, dar chiar n-am putut pentru că mi-au plăcut toate răspunsurile și n-am putut alege. Așa că l-am lăsat pe prietenul random.org să o facă în locul meu. El zice că cele 3 seturi de produse promoționale merg la:

Felicitări, fetelor 🙂

17 Comments

  • Monica

    Ce articol frumos. Da si eu sunt curioasa sa vad serialul asta mai ales ca am urmarit si In deriva. Legat de relatia mea cu C. e una linistita. Prea linistita uneori. Anul asta a fost un an cu atat de multe schimbari incat la un moment dat schimbarile astea nu aveau cum sa nu ne afecteze. Nu stiu ce si cum, dar pur si simplu el stia de fiecare data sa arate altceva din noi, dintre noi. 🙂 Pe relatia noastra in momentul de fata cred ca o reprezinta fluturasul roz, ultimul de pe primul rand cu Romanticus Incurabilis si nu pentru ca am fi doi siroposi, nicidecum, ci pentru ca el ma surprinde de fiecare data atat de tare incat raman asa uimita si incantata. Cat despre mine, nu cred ca fac ceva romantic ptr. ca nu pare incantat. SUnt eu si atat. Cu toate obsesiile mele, cu toate fricile mele, cu toata paranoia mea si cu toata iubirea mea!

  • Gabriela

    In cazul nostru cred ca este FLUTURASUL FELICITĂ SUPREMUS. Chiar ma gândeam ca in Decembrie facem zece ani de cand suntem impreuna, cinci de cand ne-am mutat impreuna si nu este zi sa nu realizez ce norocoasa sunt ca il am lângă mine.Amandoi am avut momente mai putin placute in viata si ne-am sprijinit unul pe altul, ce mai atunci cand ma tine strâns in brate stiu ca sunt cea mai fericita si norocoasa ca il am pe el in viata mea

  • lala

    Eu ma regasesc in Felicita Suprema.Sunt fericita ca suntem impreuna, ca ne intelegem bine si ca suntem alaturi unul de celalalt la greu.
    Foarte draguta umbrela rosie 🙂

  • madlen

    Ei bine, chiar maritus perfectus!
    Stim perfect cum au inceput toate in toamna lui 2001 dar avem o problema cu luna; sa fi fost octombrie, poate noiembrie … amandoi am uitat luna, cert e ca de craciun stiam acel ceva. Pe scurt am avut, avem si cu siguranta vom mai avea secvente inscrise pe axa agoniei si extazului (bucurii pline, emotii adanci, tristeti nemasurate in parca prea multe decese, bolile mele, sperantele noastre, cuplul sudat atat personal cat si profesional). Noi chiar tragem la aceeasi caruta, in aceeasi directie pe toate planurile, iar divergentele la noi se depasesc prin faptul ca noaptea vrem nu vrem tot in acelasi pat dormim 🙂
    In 12 ani ne-am adunat desagi intregi de amintiri!
    O zi excelenta sa aveti!

  • ChiChi

    Eu nu am o relatie. Sunt singura de cam prea mult timp si trebuie sa recunosc ca sunt o combinatie fatala de Disperaturs Pateticum, Admiratoris Secretis si Timidus Emotionantis. Sincer cand vin sarbatorile iar imi vine sa ma ascund intr-o grota si sa ies cam dupa 15 martie asa, dupa ce se termina toata tevatura tuturor sarbatorilor in care sunt de cele mai multe ori intrebata:”Si tu cu cine vii?”. Imi pare rau ca nu mi-am conservat apendicele intr-un borcan, sa-l fi botezat Ernesto si sa sa raspund:”Cu prietenul meu Ernesto”. Sa vezi atunci mutre la party! Sorry poate sunt un pic amara si creepy, dar mno nu toate chestiile sunt dulci pe lumea asta.

  • anatati

    Păi … maritus perfectus. Avem 16 ani împreună, dintre care 10 de căsătorie. Uneori intervine şi Relatia Plafonatis, însă e normal şi e plafonatis aşa … pentru că deja ne cunoaştem foarte bine.

  • Diana

    As vrea sa spun ca sunt o combinatie intre romanticus incurabilis, maritus perfectus si felicita suprema…daaar :))) ma atrage iremediabil acel Adonis Imperador 🙂
    Si ca sa fiu sincera , da, cam asta sunt eu, eu doar cer, cer, cer si imi place sa primesc. Nu zic ca nu si ofer dar am o doza mult prea mare de egoism in mine si doar dragostea ce i-o port ma face sa devin altruista si sa ofer. De multe ori simt ca eu ofer mai putin si cer/primesc mai mult, uneori o confirma si el, dar cu bune si cu rele ne iubim de 10 ani si e oficial de 5 ani.

    p.s.1 – sunt tiganca, dar sunt sincera, mi-as dori mult un tricou cu fluturi 🙂

    p.s.2 – oare se va inscrie cineva la primii 3 fluturi?

  • Lavinia

    Relatia mea are nevoie de mai multi fluturi. La inceput, acum muulti ani s-a potrivit Admiratoris Secretis – eu eram intr-o relatie, el ma privea insistent de cate ori ne nimeream in acelasi loc. Pe urma s-a potrivit o vreme Tridentis Conjugales pana ne-a venit mintea la cap 🙂 As spune Maritus Perfectus acum, dar inca nu suntem casatoriti 🙂

  • Monica

    eu abia acum am vazut fluturasul cu felicita suprema :)) citind la fetele care au comentat dupa mine. daca u am vazut-o, clar nu sunt :))

  • O.

    Felicita Suprema, aș zice eu, că mai avem puțin până la Maritus Perfectus 🙂 De aproape 6 ani de când ne cunoaștem ni s-a schimbat viața într-un mod în care nu cred că-și imagina vreunul dintre noi. Adolescenta de 17 ani nu-și imagina câtă fericire poate să-i aducă omul acela misterios pe care l-a cunoscut în plină iarnă… și cât urma să-i încălzească următorii ani din viață. Am crescut frumos împreună, vom crește în continuare și, da, Felicita Suprema e fluturele nostru. Nu am nici o îndoială.

  • Mirela

    Timidus Emotionatis mi se potriveşte cel mai bine! Sunt şi blondă, deci ne asortăm.
    Povestesc aici doar un moment.
    Trebuia să mă întâlnesc cu el în D’Arc sus (timişorenii ştiu ce spun), am întârziat vreo 2 ore, timp în care el nu s-a neliniştit, deşi anterior i-am mai făcut faze nasoale neprezentându-mă la întâlniri. Pur şi simplu, mă emoţionam de fiecare dată când ştiam că trebuie să mă întâlnesc cu el. Era un fel de chimie în aer, eram încă răvăşită după o relaţie care m-a afectat mult şi mi-era teamă de ceea ce ar putea ieşi cu el.
    Mno, am ajuns în D’Arc, vorbeam cu el la telefon în paralel. El îmi spunea că e acolo şi că nu mă vede şi că stă cu ochii pe uşă. Eu îi spun că sunt deja înăuntru şi nu înţelegeam cum de nu m-a văzut…
    În fine, to cut a not so very long story more short: de emoţie am intrat prin D’Arc jos şi am urcat în D’arc sus prin spate, pe scările destinate personalului. :))
    Iar oamenii ăia din D’Arc sunt super cool! Nu mi-a zis nimeni nimic şi doar m-au văzut! :))
    Eh, da, trebuie să precizez că şi întâlnirea a fost drăguţă tare, mai puţin faza în care era să-mi dau într-o oglindă din perete crezând că e o altă ieşire! 😉

  • Bia

    Cred că merg pe Romanticus Incurabilis, pentru că relația noastră așa a început și găsesc în ea, zi de zi un fel de romantism de la inceput. E și din vina mea, căci da, sunt cam dependenta de romantism și mi se pare că dacă piere cu totul, totul piere… 🙂
    Îmi place ideea de fluturi în stomac (nu chiar zi de zi că e obositor) dar da, îmi cam place să știu că după 12 ani încă mai poate fi vorba de fluturi. De exemplu, când știu că trebuie să vină din delegație și dacă a trecut o singură săptămână, eu am fluturi în stomac ca la 17 ani 🙂 Poate de asta mi se pare mai mult decât genial tricoul 🙂

  • A.

    Eu sunt intr-o perioada in care-mi dau tarcoale stoluri-stoluri de Sentimentis Incertum…. e asa o mare invalmaseala de nu stiu nici de mine, daramite de altii….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge