Sunt depanatorul blocului
Dacă mă întrebaţi pe mine, m-aş caracteriza ca atehnică. Dar dacă le întrebaţi pe vecinele mele, sunt cea mai potrivită persoană să le instaleze televizoarele, aparatele cu microunde sau să le seteze ringtonul la telefon. Uneori mă mai cheamă şi să le instalez imprimantele, dar aici trag linia, depăşeşte aria mea de expertiză, aşa că îmi trimit superiorul.
Vineri seara mă sună o vecină, una cu care nici măcar nu m-am mai întâlnit de mult timp, dar pe care o cunosc de când aveam 50cm. M-am mirat iniţial şi-apoi m-am speriat când m-a chemat până la ea la etajul patru (unde nu mai fusesem de ani buni) fără să-mi spună ce s-a întâmplat. M-am gândit eu pe drum că o avea ceva aparat şi bănuielile mi s-au confirmat când am văzut ditai cutia de televizor în holul femeii. „N-am ştiut pe cine să chem, copila mamii, şi nu mă descurc cu drăcia asta.” Când vine vorba de televizoare… cum-necum le dau de cap. Încă de când eram prin generală, eu eram cea care seta programele şi îl ajutam pe taică-miu să înţeleagă ce vrea televizorul de la el. Acum fac asta şi cu soţul care pur şi simplu nu poate stăpâni două telecomenzi deodată – deh, tre’ să excelez şi eu la ceva în lumea asta a tehnologiei, dacă în rest mă luminează el pe mine, mai ales când mă lupt cu imprimanta. Dacă am avea fax, cred că aş da cu el de toţi pereţii, mi se pare cea mai imposibilă şi fascinantă maşinărie inventată vreodată. Dar divaghez. Cum ziceam, m-am dus la vecină, i-am pus cumva televizorul în funcţiune, da’ tot am sfeclit-o când am sunat la UPC să întreb de frecvenţă şi ID de reţea în contextul în care femeia avea cablu, nici un alt dispozitiv de urmărit canalele. Am coborât glorioasă cu 2 doze de suc în mână şi bucuroasă că măcar descoperisem misterul.
Vecina mea de lângă e abonată curentă la serviciile noastre de depanatori. Eu i-am instalat o tastatură, am ajutat-o cu un rington de la telefon, pare-mi-se că şi ea a avut la un moment dat un televizor care n-o asculta, iar Sotzul a ajutat-o cu microundele şi cu o blestemată de imprimantă.
Vecinele mele sunt printre puţinii veterani careau rămas în blocul ăsta, împreună cu mine. Am rămas singura lor speranţă în cazuri de-astea. Restul sunt toţi tineri căsătoriţi, proaspeţi părinţi şi noi mutaţi în bloc. Cui să ceară ajutorul dacă nu singurei persoane tinere pe care o cunosc aproape de când s-a născut.
7 Comments
lala
ce bine ca esti amabila si iti ajuti vecinii!
si eu ma consider atehnica, dar cu faxul ma descurc destul de bine 🙂
Raluca M.
M-ai facut sa zambesc! Frumos sentimentul de comunitate, nu?
La televizoare ma bagam si eu cand eram mica, dar acum nu prea mai am rabdare cu ele si nici vecini care sa ma provoace nu am!
CristinaMM
ce dragut din partea ta…
moldoveanca
Mai nu stiu daca am mai scris-o pe aici, dar e poveste buna asa ca tre sa o spun :)) Cand ne-am mutat in Bucuresti toate babustile din bloc auzisera ca iubi e programator. Au stat ele la sfat in fata blocului mai mult de o ora si pana la urma au votat ele ce inseamna asta. Asa ca vine o babusca, suna la usa si zice “auzi mama, am auzit ca esti programator, nu vii oleaca sa-mi programezi si mie televizorul”? S-a dus saracu….
Monica
Vai, si eu sunt depanatoarea cercului largit de cunostinte! Habar n-aveam in ce domeniu o sa mi se duca mai repede vestea la Roma ca excelez!
Zina
De remarcat nu priceperea ta, ci amabilitatea si graba cu care raspunzi. Nu oricine e capabil de asa ceva…
Sanchi
prea perfecta esti 😛