-
Din toată inima şi întotdeauna – pentru oraşul meu
Acest post mi-a fost inspirat de Ionuca. Ii multumesc inca o data pentru faptul ca m-a facut sa ma simt mandra ca sunt timisoreanca. 😉 De multa vreme voiam sa scriu un post despre Bucuresti, desi n-am fost niciodata acolo. Voiam sa il compar, din auzite, cu Timisoara mea. Cand am inchis Ghidul nesimtitului, primul gand care mi-a fulgerat creierul a fost: „Doamne, ce bine ca nu locuiesc acolo!”. Nu sunt impotriva capitalei, nu ii urasc pe bucuresteni, nu ii invidiez si nici nu as vrea sa fiu ca ei. Dar sunt sigura ca ce am citit in carte si pe diverse bloguri se intampla extrem de des acolo. Oamenii…
-
Un homme ça pleure aussi
De ceva vreme, ma bantuie, fara motiv, niste versuri. Implicit si ideea pe care o contin: si barbatii plang. De fata cu femeile sau nu, dar plang. Multi isi ascund lacrimile cand n-ar trebui, altii plang cand nu e cazul. Eu personal, am intalnit barbati care au plans de fata cu mine, au plans in lipsa mea sau mi-au marturisit ca au plans. Nu ma mira, nu ma socheaza, nu ma sperie, nu ii invinovatesc, nu ii desconsider, nu ma imrpesioneaza mai mult sau mai putin decat m-ar impresiona o femeie. Versurile astea insa ma fac sa vad plansul barbatilor un pic mai altfel, mi se pare ca le confera…
-
Tatăl paralizat, buletinul şi o biţiglă roz
Cu ce sa incep? Cu o femeie care mi s-a milogit ca tatal ei e pe moarte si ca daca nu-i cumpara medicamente crapa? Cu bicicleta mea care a disparut miraculos din fata C.E.C.-ului lasand in urma ei doar lantul si lacatul taiat? Sau poate ati vrea sa stiti cum am ajuns la scoala si nu mi-am mai gasit buletinul. Dar stati cuminti si ascultati ca mi-a venit randul sa va vorbesc despre cum am fost eu pagubita. Ordinea enumerarii e pur intamplatoare ca din punct de vedere cronologic lucrurile stau altfel si oricum nu prea conteaza. Pe cand lucram eu singurica la o amarata de agentie imobiliara, cu peretii…
-
Monoloagele vaginului
Ca sa inchei odata cu ziua de duminica, o sa va povestesc despre un one-woman-show la care m-am dus, actionand rapid, pentru ca acest gen de manifestatie nu este promovat cum trebuie. Dovada si populatia redusa pe care am intalnit-o in clubul ala unde o apa plata costa 7 lei. Trecand peste neplaceri, piesa in discutie e cea din titlu, Monoloagele vaginului. A fost si la teveu acum cativa ani, dar ce am vazut eu in The Note si spectacolul pe care il face Eve Ensler nu se poate compara. Tipa asta, Eve, preocupata de miscarea feminista, de injosirea femeilor si de desconsiderarea lor pe toate planurile, de violentarea lor,…
-
Schimb de cărţi – întâlnirea (8)
Si cum ziceam eu ieri, sa va zic azi cum fu la Schimb. Mai, fu la lumeeee… da’ io nu pot decat sa ma bucur. 😀 Schimbul de luna asta a stat sub semnul perversiunii verbale, al obscenitatii si al cuvintelor pe care io nu pot sa le reproduc, cel putin nu acilea. Din cauze pur literare, sa nu credeti ca ne-am luat la injurat, ca n-are nimeni nimic cu nimeni. Ba chiar ne simtim foarte bine impreuna, asa cum va ziceam mai deunazi. Cartile pe care le-au citit unii erau de vina: Trainspotting, Letopizdet, ceva de Dan Chisu si mai una parca de Ryu Murakami. Carti pe care eu…
