Resort și relaxare în Bali

Cum spuneam, am rezervat vacanța în Bali cu aproape un an înainte. Nemții folosesc foarte mult agențiile de turism, însă pentru că limba și negocierea îmi stau puțin în cale (fiindcă eu ar trebui să vorbesc cu agenții) când nu ne organizăm singuri călătoriile apelăm cu încredere la Check24. Am rezervat prin ei vacanța din Palma de Mallorca din 2022 și acum pe asta din Bali. Probabil vom face la fel și cu alte călătorii care par că dau mai multă bătaie de cap dacă le rezervăm pe cont propriu.

N-am căutat foarte mult pentru că ne erau clare criteriile și dorințele: aproape de plajă, demipensiune, piscină și relativ aproape de aeroport, nu în partea opusă. Inițial alesesem alt hotel, însă zborurile nu ne conveneau, așa că următoarea cazare care să respecte condițiile cred că a fost chiar Bali Garden Beach Resort. Deși m-am uitat la toate pozele și mă minunam de cât de frumos e, cred că uitasem ce văzusem, pentru că, ajunsă acolo am fost fascinată. Nu mă așteptam la atâta grădină, trei piscine (una cu bar în apă, alta pentru liniște unde copiii nu aveau voie și una cu vedere la plajă), sală de sport, două săli de masaj, un restaurant și cantină pentru mic dejun. Peste tot statui cu zeități hinduse din cultura lor, porți de temple, personalul îmbrăcat în haine tradiționale… am fost super impresionată. Rețineți că e prima oară când ies din Europa, da?

Aș fi putut locui în piscina cu bar, atât de perfectă a fost apa. Unde mai pui că era deschisă până seara la ora 23, beneficiu de care Ada cu Sotzu’ au profitat din plin. Eu nu chiar așa mult seara, însă cu o singură excepție, în fiecare zi. Spuneam în postarea introductivă că nu am putut intra în cameră de cum am ajuns dimineața la ora 8, însă ne-am putut lăsa bagajele la recepție, ne-am schimbat în costume de baie la toaletă și am primit prosoape de plajă tot de la ei, ceea ce mi s-a părut minunat. Căraserăm de acasă două prosoape mari de plajă, dar s-a dovedit că nu am avut nevoie de ele. Cum am intrat în piscină am și fost rapid acostată de o australiancă, Sharon, care îmi povestea că de 10 ani vin la resortul ăsta, deși se plimbă pe toată insula. Mi-a dat o grămadă de tips, am povestit de parcă ne știam de o viață și a inclus-o și pe Ada în conversație, deși abia lega câteva cuvinte în engleză (asta s-a schimbat până am plecat pentru că nu a avut de ales decât să se converseze cu toți în engleză). Înainte să mergem la prânz, am vrut să văd faleza și Oceanul Indian, dar despre asta detaliez în articolul despre plaje.

Micul dejun era oferit în incinta resortului, în timp ce cina la restaurantul din grădină, unde puteau veni și plimbăreți de pe faleză, nu doar cei cazați la hotel. Problema era că noi ăștia cazați nu aveam tot meniul inclus, ci o listă cu anumite feluri și nu foarte multe. Aveam vouchere și puteam mânca la două restaurante, cel din grădină resortului și altul din afara lui, imediat lângă ieșire. Că suntem aici, eu n-am fost deloc încântată de mancare, iar Ada de prin a treia zi n-ar mai fi mâncat nimic, dulce sau de alt fel. Zic doar de dulce pentru că asta era gustul primar al tuturor mâncărurilor și dacă nu era dulce, era iute. Cele două gusturi cu care eu nu mă prea înțeleg. Aveam sub 10 aperitive din care să alegem, vreo 6‑7 feluri principale și vreo 4‑5 deserturi. Băuturile nu erau incluse. Eu n-am fost curioasă să le încerc pe toate însă Sotzu’ s-a desfătat în voie mâncând și porțiile noastre, că după prima seară nu le-am mai comandat pe toate trei, era prea multă mâncare. Noroc că erau două restaurante și puteam încerca diverse, însă eu sunt foarte pretențioasă la ingrediente necunoscute, strâmb din nas la cele două gusturi ingrate, nu mănânc nici pește sau fructe de mare și până spre ultimele seri nici eu nu m-aș mai fi atins de ele. Am mâncat într-o seară la mexicani, într-o zi la un Biergarten (imagine that!) niște paste carbonara bune, dar de la care mi-a fost rău mai târziu și o pizza comandată în cameră de la restaurantul hotelului. La micul dejun era bufet suedez, iar o doamnă făcea clătite simple și cu banane și ouă de toate felurile. Multă mâncare gătită, de genul micului dejun englezesc cu fasole și cârnați, apoi tăiței cu legume, orez și multe prăjeli. Cașcaval sau brânză aproape ioc, un singur fel de cașcaval felii wannabe care n-avea gust de nimic. Mezeluri – nu că aș fi mare consumatoare – nu existau, dar aveau fructe, câteva patiserii, pâine de mai multe feluri, Nutella, unt și gem. Cam atât. Mâncarea nu a fost unul dintre plusuri, am avut impresia că gustul a fost ‘dat mai încet’, nici o aromă prea intensă, cu siguranță nesărat. Dar n-am lăsat asta să mă afecteze prea mult, am mâncat ca să nu leșin de foame, dar n-am fost impresionată de absolut nimic.

Însă ce mi-a plăcut și am consumat din plin au fost cocktailurile de la pool bar. Eu și Sotzu’ am ținut-o tot într-un Mai Tai, Pina Colada, Long Island, Cuba Libre sau Mango Daiquiry. Am încercat și altele, inclusiv Mojito, una dintre băuturile alcoolice preferate. Ada s-a delectat cu diverse milkshake-uri sau virgin Mojito. Nu aveau mult alcool, dar destul cât să te simți bine și răsfățat. Am simțit cu adevărat că e vacanță când la ora 10:30 maxim eram pe șezlong sau în piscină, nu cu cafea, ci cu un cocktail. Living the life, vă spun.

Și tot relaxant a fost și masajul cu aromatherapy care mi-a picat atât de bine că aproape adormisem pe masă. Când m-am dat jos parcă eram beată de somn. Menționez masajul că așa cum nu-mi plac peștii, nici după masaj nu sunt înnebunită. Dar Sotzu’ e și a vrut, am zis că ok, hai să și eu. Și am și a fost mi-nu-nat. Mai mult de atât, am făcut-o și pe Ada curioasă, am programat-o și pe ea la jumătate de oră, că nu știam dacă îi va plăcea, și s-a întors supărată pe mine că nu i-a făcut și ei pe picioare și pe mâini cum mi-a făcut mie. I-am promis că la prima ocazie mergem împreună și luăm pachet complet amândouă 🙂

La sala de sport din incintă a alergat doar Sotzu’, eu am zis că nu mă deranjez în vacanță.

Am aflat târziu de chill-out zone, unde mi-a spus tot el că era foarte liniște și atmosferic și aveau chiar și un colț cu cărți, dar am uitat să intru să văd cum e. Nu am simțit nevoia de liniște pentru că în general nu era gălăgie. Am fost o singură dată la piscina din spatele templului, cea pentru liniște, pe care Ada a botezat-o ‘Senioren Pool’ și a fost tare plăcut. Dar pentru că în pool bar era voie să sari, să înoți, să bei și pur și simplu să zaci în apă, am preferat să îmi fac veacul acolo. Iar în infinity pool de lângă faleză nici n-am pus piciorul pentru că era de fapt pentru copii. Ada, în schimb, s-a bucurat de ea împreună cu o prietenuță nemțoaică pe care și-a făcut-o acolo din prima zi, dar care a plecat după 5 zile.

Apropos de prieteni, resortul ne-a oferit ce alt tip de cazări nu au făcut-o: interacțiunea cu oamenii. Am vorbit cu atâția străini acolo, de la personal la oamenii care stăteau la bar, cu nemți prin copiii de care se lipea Ada, cu australieni foarte prietenoși, cu chelnerițe și recepționeri. Mi-a plăcut apropierea asta de care ne privăm mereu rezervând aproape exclusiv airbnb-uri, dacă se poate și cu self check-in, astfel încât să nu ne intersectăm cu nimeni. Sihastri, am putea spune :))

Am asistat și la două (sau trei?) nunți în resort și m-am emoționat atât de tare când am văzut două mirese că mi-au dat lacrimile și Ada și-a dat ochii peste cap la sensibilitatea mea. Una a fost într-o vineri, a două sâmbătă, de pe la ora 17 până seara la 23 și apoi la culcare. Evident că n-am stat să căscăm gura mai departe de ceremonia religioasă, însă muzica și artificiile s-au auzit din cameră.

Poate am uitat detalii, însă cam asta am de spus despre vacanța într-un resort și cu siguranță îmi doresc să repet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *