Paris 2024 – plăcerea lui

Săptămâna trecută ne-am aflat pentru a treia oară la Paris nu din coincidență, cum m-au întrebat colegii mei, ci exact pentru Olimpiadă. Știam deja de mulți ani că 2024 va fi anul Campionatului European de Fotbal din Germania și al Jocurilor Olimpice de la Paris. Cu alte cuvinte, vara Sotzului. Iubitor de aproape orice sport, era de la sine înțeles că nu va rata participarea la vreuna dintre ele. Am fost cea mai înțelegătoare soție și am acceptat miile de euro date pe bilete, deplasare și cazare, dar altă tură … mai negociem.

La Paris, de pe 27 iulie până pe 3 august, am fost și noi (eu cu Ada), însă la Olimpiadă, o singură dată despre care vă povestesc mai jos.

Să începem cu începutul, adică chiar cu intrarea în Paris pe autostradă. În primul rând: buluc, viteza maximă 30/h, pe 3 benzi. A patra era goală pentru că era rezervată autocarelor și mașinilor care duceau sportivii din satul olimpic la locurile de desfășurare ale competițiilor. Amenda dacă circulai pe ea – 135 de euro. Am văzut un autocar și o mașină oficială a Jocurilor Olimpice. Am tot citit că sportivii s-au plâns de condițiile de cazare și de mâncare și că foarte mulți, printre care și David Popovici, au căutat alte locuri de cazare. Sincer, mă întreb cum de au găsit, la cât de mulți vizitatori au venit de peste tot.

Și că tot vorbim de organizare am doar cuvinte de laudă pentru cum au gestionat lucrurile pe stradă. Atâta poliție câtă am văzut pe străzi și pe autostradă nu am văzut niciodată niciunde. La orice colț de stradă, pe o rază de cel puțin 3 km pe lângă stadioane erau câte 2-3 polițiști înarmați, gata oricând să intervină. Spun 3 km pentru că minim 1,5 km în jurul stadioanelor circulația era închisă și nici stațiile de trenuri nu erau deschise. Deplasarea se făcea exclusiv pe jos și am simțit durerea pe propria piele când am mers 1,7 km prin soare pe 37 de grade. Însă în jurul stadioanelor pe lângă poliție erau și o grămadă de voluntari care dădeau toate informațiile și arătau drumul, incurajandu-ne și urandu-ne bun venit și distracție plăcută.

Pe lista de minusuri notez însăși Flacăra Olimpică. Acel moment superb văzut la deschidere cu înălțarea balonului era unul la care voiam să fim martori în Grădinile Tuileries. Am aflat de pe Instagram că trebuie să faci programare pentru o vizită gratuită de 15 minute. Dar pentru că nu am făcut imediat cum am aflat, când am vrut să mergem nu se mai putea rezerva. Totuși ne-am dus în ultima seară sperând să fim lăsați în grădini. Am fost, însă am plecat cu coada între picioare, mega obosiți și frustrați că așteptaserăm o oră sau mai mult și nu s-a ridicat. Pe net scria că la apusul soarelui se ridică, Turnul Eiffel se luminează tot cam la ora aia, deci speram să fie concomitent. N-a fost. Turnul a început și să sclipească și balonul era încă la sol când era deja întuneric bine și noi, împreună cu mulți alții, am decis să plecăm fără să o vedem pe cer. Ar fi fost frumos, însă de dimineață ne aștepta un drum lung și ziua fusese deja prea lungă.

Toate atracțiile importante ale Parisului, clădiri sau monumente, au purtat cercurile Olimpice, de la Turnul Eiffel până la Luvru și Arcul de Triumf.

Despre Jocurile în sine pot scrie prea puțin pentru că nu am fost decât la un eveniment sportiv. Însă Sotzu’, fost înotător de performanță în anii liceului, a avut bilete în primul rând la jocurile de apă, deci a fost în tribune la:

28.07

– Polo

–> Franța vs Ungaria + România vs Grecia (7-14)

29.07

– Înot

–> Femei 400m mixt finală
–> Bărbați 200m liber – Finala în care David Popovici a luat aurul
–> Femei 100m spate semifinale
–> Bărbați 100m spate finală
–> Femei 100m bras finală
–> Femei 200m liber finală

30.07

– Înot

–> Bărbați 200m fluture
–> Bărbați 100m liber – calificarea lui David Popovici pentru medalia de bronz
–> Femei 1500m liber
–> Femei 100m liber
–> Bărbați 200m bras
–> Bărbați 4 x 200 liber

– Polo

–> Japonia vs Franța + SUA vs România

31.07

– Handbal

–> Norvegia vs Ungaria + Germania vs Croația

– Hockey
–> Belgia vs Japonia (femei) + Germania vs Japonia – meci nevăzut pentru că au evacuat stadionul din cauza unei amenințări cu ploaia, dar meciul tot s-a ținut. Banii înapoi nu s-au primit.

02.08

– Atletism

–> Bărbați – decathlon 100m
–> Bărbați – aruncarea cu ciocanul, calificări Grupa A
–> Femei – sărituri, calificări
–> Femei – 100m calificări
–> Bărbați – decathlon săritură în lungime
–> Bărbați – 1500m
–> Bărbați – aruncarea cu ciocanul, calificări Grupa B
–> Femei – 100m

Inutil de menționat faptul că momentul cel mai splendid și principalul interes al Sotzului a fost medalia de aur a lui David Popovici. Oricât de faine ar fi fost toate, nimic nu se compară cu fericirea de a fi acolo, martor la acest moment istoric.

La meciul de Polo al României cu SUA am fost toți trei pentru că a vrut neapărat să împartă bucuria Jocurilor și cu noi, însă n-a ieșit cum a fost sperat. Eu m-am bucurat să văd cum se desfășoară, am absorbit tot la primul meci, al Franței cu Japonia și m-am lăsat energizată de euforia francezilor, dar la meciul României un singur steag a fluturat în tribune și ăla era cel ținut de mine. Mai erau câțiva români, însă îl fluturau doar la goluri și în pauză… Ada era deja maxim de plictisită și obosită cu nervii lungiți la maxim că ‘tocmai de ziua ei trebuia să mergem la polo’, deci mood-ul tuturor a fost cam ciuntit. Dar mai mult despre asta în articolul cu Parisul ei.

Așa cum a spus Sotzu’, dacă ești fan al sporturilor, o Olimpiadă trebuie savurată măcar o dată în viață și el s-a bucurat din plin. Probabil ar fi vrut mai mult înot, poate și canotaj sau ce știu eu, însă și cât a fost i-a ajuns. A fost aproape de casă, ne-am putut permite financiar, ne-am dus. Personal, mie mi-a fost de ajuns, nu mă grăbesc să mă mai duc la vreuna. El, în schimb, pare să fi prins gustul.