Fantoma de la Operă

fantoma de la operaBIO-GASTON LEROUXAutor: Gaston Leroux
Titlu original: Le Fantôme de l’Opéra
Traducere: Cornelia si Dan Marinescu (Editura Corint), citită în franceză
Naționalitate: francez
Gen: roman gotic
Anul apariției: 1910
Nr. pagini: 498
Ecranizare: The Phantom of the Opera (2004)
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 3/5

 

În ciuda notorietății de care se bucură Fantoma de la operă, subiectul fiindu-i traspus în film și în musical (poate și alte forme de artă), eu n-am știut despre ce e vorba. Mi-am pus cartea pe listă când am văzut că unul dintre contactele de pe Goodreads o citise și părea foarte încântat, declarând că nu se aștepta să fie atât de bună.

Am citit variantă în franceză, și poate n-a fost cea mai înțeleaptă decizie, dar la urma urmei asta e opera originală. Nu mi s-a părut nici pe departe bună și abia am dus-o la sfârșit. Aș putea-o descrie ca fiind o combinație între mai multe povești de dragoste ciudate și celebre, cum ar fi Quasimodo și Esmeralda sau Frumoasa și Bestia, deci nimic nou sau original.

De aici încolo, citiți pe propria răspundere, pentru că, cu sau fără voie, voi divulga detalii care ar putea să vă strice plăcerea lecturii.

Cartea începe cu încercarea autorului de a convinge cititorul că povestea e reală și că Fantoma de la operă a existat cu adevărat. Pentru a păstra misterul și pentru a stârni curiozitatea, ține Fantoma departe de cititor cam jumătate din roman, timp în care îi introduce pe noii directori de la Operă, puși în fața faptului că în instituție există o fantomă care are propria lojă, care nu a fost niciodată văzută, doar auzită, și care își transmite mesajele prin femeia de serviciu. Când noii directori refuză să îi îndeplinească cerințele, anume de a nu păstra loja fantomei liberă sau când refuză să dea rolul principal unei anumite soprane, încep să primească scrisori de avertizare, chiar și de amenințare. În paralel cu disputa dintre Fantomă și directorii operei, se infiripă o poveste de dragoste între Raul de Chagny și Christine Daaé, ea – cântăreață la operă, el – un prieten din copilărie, care se îndrăgostește de ea în seara în care aceasta triumfă și farmecă tot Parisul cu vocea ei pe care nimeni nu știa că o posedă.

Înainte ca Raul să se îndrăgostească de ea, primul care o face e Erik, Fantoma în discuție, care îi suceste mințile fetei când i se prezintă ca Îngerul Muzicii. Povestea cu Îngerul Muzicii i-a fost spusă de tatăl ei când era mică și înainte de a muri i-a promis că i-l va trimite și ascultându-l, harul pe care îl are va atinge apogeul. Mare maestru al operei, Erik profită de situație, o instruiește și scoate din ea vocea care a extaziat publicul. Când i se arată, Christine constată că Erik, față de care nutrește sentimente de tandrețe, poartă o mască și ca orice fiică a Evei, o roade curiozitatea să îi vadă chipul. Deși o previne să n-o facă, Christine îi smulge masca și șocul de pe fața ei îl îngrozește, iar gândul că nu-l va iubi niciodată îi întunecă mintea. O răpește și vrea s-o facă mireasa lui, să trăiască în subteran ca regină a lui, departe de Raul, de lumea exterioară. Christine îi cere două săptămâni de răgaz, dar îi promite că se întoarce la el. Îi povestește lui Raul, înnebunește și el, și, ca orice romantic incurabil, mult prea siropos și nu suficient de erou, îi propune să fugă împreună, departe de Erik.

Planurile lui Raul nu se îndeplinesc pentru că Erik aude conversația lor și o răpește primul. O amenință că aruncă Opera în aer și că iubitul ei va dispărea împreună cu toți cei veniți la spectacol. Din neant, în ajutorul lui Raul sare Persanul, un personaj în care îndrăgostitul are pe loc încredere, fără să-l cunoască și fără să știe ce treburi neterminate are cu Fantoma. De aici încolo… lucrurile se duc răăău la vale. Nu că până aici ar fi mers ca unse, dar erau acceptabile. Erik, aflăm din gura Persanului, e maestru nu doar în Operă, ci și în spionaj și construcții care îi permit să dispară și să reapară, să creeze iluzii optice și auditive, dar și să tortureze oameni. Aparent, sub operă și în jurul ei a construit, precum o cârtiță, o rețea de încăperi destinate mai multor feluri de activități, care să îi permită să ducă o viață liniștită, departe de ochii lumii. De ce se ferește atât de acești ochi? Pentru că e hidos. Atât de hidos încât fața lui arată ca un craniu, fără nas, fără buze, spurcat. Nimeni, în toată viața lui, nu l-a iubit. Nici măcar mama lui. De aceea încearcă să obțină dragostea Christinei cu forța, cu amenințări, cu nimic tandru. Christine, din dorința de a-i salva viața lui Raul, îi promite că-i devine soție. Îl sărută pe frunte și plâng împreună. Pentru Erik, acest moment e de neprețuit, singurul de care avea nevoie ca să se simtă aproape iubit, cel mai aproape de o altă ființă umana. E și momentul în care își dă seama că nu o poate ține cu forța lângă el și o lasă să plece rugând-o să îl înmormânteze unde nimeni să nu-l găsească și să-i pună în mormânt verigheta pe care el i-a dat-o.

M-au impresionat doar acele pagini în care durerea și disperarea lui Erik e expusă cu tandrețe și tristețe în același timp. Mi-a fost milă de el pentru câteva minute. Totuși sentimentele și acțiunile lui nu m-au impresionat. Cât despre Raul… vai, un iubit mai leșinat ca el, mai plângăcios și mai inutil, n-am mai întâlnit în nici o carte. Cred, dar nu-mi aduc aminte. Nu mi-a plăcut nici un personaj și asta mă enervează tare când citesc. Am nevoie de cel puțin unul care să mi se apropie de suflet, însă deși Christine avea potențialul ăsta… victimizarea și martiriul ei m-au lăsat rece. Știiiiiuuu, e o carte și o poveste închipuită de cineva, dar!

Dacă sunteți amatori de iubiri imposibile, mult sirop în vorbe și acte din dragoste, poate e cartea pentru voi. Eu cred că ar fi trebuit să o citesc prin liceu ca să fiu dată pe spate.

10 Comments

  • Mihaela Damaceanu

    Uite asa am patit si eu cu o carte recomandata de cineva cu care se parea ca am gusturi asemanatoare, cred ca am pierdut vremea citind un sirop ce numerita timpul meu. Am prostul obicei de a ma stradui sa termin orice carte inceputa si uneori imi pare rau de timpul meu. In alta ordine de idei, felicitari pentru noul job si ma bucur ca iti place atat de mult! Cred ca ai avut o idee buna sa vezi daca postul mai era liber, pentru ca ai fost mai detasata si ti-ai sustinut pretentiile. Poate ca mai tarziu vei avea timp si de ghid, daca iti va placea mai mult. Imbratisari pentru toti si speciale pentru Ada!

    • Tomata

      mie nu mi-a recomandat-o direct, am vazut-o in lista lui si mi-a facut pofta.
      eu termin doar cartile care nu-mi displac total. asta nu mi-a displacut chiar atat de tare incat s-o las.
      multumesc de felicitari 🙂

  • Anca

    Mie mi-a placut cartea, dar am citit-o in scoala generala. Nici eu nu m-am atasat de personaje, dar mi s-a parut interesanta ideea cu o “fantoma” traind in subsolurile operei, plus tot misterul creat in jurul acesteia. In plus, ador povestile de dragoste, desi acum cred ca m-ar plictisi putin, dar in adolescenta mi s-a parut destul de buna incat sa o citesc de mai multe ori.

  • Ioana

    Vreau să te întreb de ce citești o carte care nu îți place? Mi se pare greu sa tragi de ea sa o termini, când nu te atrage. Sunt atâtea altele mai interesante și oricum timpul e prea scurt sa îl risipești pe hobby uri care se dovedesc a fi plictisitoare. Eu am experimentat cititul de musai la lecturile obligatorii din școală și mi am rugat moartea la Frații Jderi sau ceva de genul ăsta și abia așteptam să termin și sa citesc beletristica preferată.

    • Tomata

      nici eu nu pierd timpul cu cartile care ma scot din sarite. asta mi-a placut de 3 stele, ceea ce e destul de mult. daca o carte nu ma atrage deloc din primele 50 de pagini, o las fara nici o remuscare. n-a fost cazul asteia.

  • Bookish

    Hmmm eu am citit-o prin liceu, în engleză, dar nici măcar atunci nu pot spune că m-a dat pe spate. Așteptările sunt de obicei foarte mari la cărțile populare, încât e mult mai ușor să fii dezamăgit.

  • Irina

    Am citit cartea in liceu si am vazut si musicalul, care e SUPERB! Cea mai faina muzica, am cantat-o luni intregi dupa piesa :))
    Data viitoare cand vii la Londra, trebuie musai sa o vezi! 🙂

  • Roxana

    Ma asteptam la total alta abordare, alta poveste, alt final, dar fiecare pagina ma contrazicea continuu.Nu mi-a atras atentia decat lupta perpetua a lui Raul, trairile lui interioare si iubirea sincera.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *