Sub aceeași stea
Autor: John Green
Titlu original: The Fault in Our Stars
Naționalitate: american
Gen: Young Adult, ficţiune realistă
Anul apariției: 2012
Nr. pagini: 313 (Dutton Books)
Traducere: Shauki Al-Gareeb (Ed. Trei) – Citită în original
Citate: The Fault In Our Stars
Ecranizare: The Fault in Our Stars (2013)
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 4/5
Am impresia că s-a vorbit despre cartea asta atât de mult încât pare că tot globul a citit-o. Articole despre autor, despre carte, despre film, despre actori, recenzii de film, recenzii de carte, despre cine ar fi trebuit să joace, despre cât de bine s-au potrivit actorii, despre cât de prost au jucat. On and on and on, de zici că alt subiect nu mai aveau. Sub aceeași stea e acel gen de carte pe care n-ai mai vrea să pui mâna pentru că pur și simplu nu mai poți să auzi titlul sau ceva despre ea. Am rezistat tentației de a o da naibii pentru că am aflat de ea când se filma ecranizarea, adică atunci când nu fierbea internetul și când nu toată lumea avea o părere. Așa că am citit-o pentru că subiectul părea interesant, dramatic, cu promisiunea unui episod cu lacrimi. Exact genul de carte care îmi place. Si da, Sub aceeași stea mi-a plăcut.
Dar acum, mă aflu în poziția de a vă povesti despre carte și de a vă îndemna s-o citiți – dacă a mai rămas cineva care n-a citit-o sau care nu știe măcar despre ce-i vorba – și nu știu cum s-o fac. Cum să spun ceva ce n-a mai fost spus, ceva care să facă recenzia asta interesantă?
Hai că vă povestesc despre subiect, că altă ruta n-am. Poate-mi vine până la final. Hazel Grace Lancaster și Augustus Waters sunt cei care se întâlnesc și ale căror destine sunt sub aceeași stea. Iar steaua asta nu-i una fericită, dimpotrivă e cea mai nenorocită dintre toate. Pentru că steaua e moartea, steaua lor e cancerul. Hazel Grace are metastaze le plămâni, de-aia cară mereu după ea un căruț cu un tub de oxigen, iar Augustus are piciorul amputat tot din cauza cancerului. Măcar el e „curat” de câteva luni și se bucură de viață. Hazel nu prea poate pentru că plămânii ei nu-i dau voie să trăiască.
Pentru a nu se sălbătici în casă, mama ei o convinge să meargă la un grup de sprijin, unde să-și facă prieteni și să simtă cât de cât că e adolescentă. Acolo îl cunoaște pe Gus, care e prieten cu Isaac, un al tânar lovit de cancer care trebuie să-și scoată ochii pentru a scăpa de el. Gus o place din prima, iar Hazel nu rămâne nici ea indiferentă. Povestea lor de dragoste se derulează într-o normalitate care îi face să uite pentru câteva momente cât de nenorociți sunt, iar Gus pare iubitul ideal. N-are el jumătate de picior, dar nici nu contează, pentru că John Green îl face atât de atrăgător și-l înzestrează cu atâtea calități că am suspinat puțin în locul lui Hazel Grace. E atât de perfect încât renunță la dorința lui pentru a o îndeplini pe a ei. Iar dorința ei cea mai mare e să afle niște răspunsuri în legătură cu cartea ei preferată. După ce i-o dă și lui Gus s-o citească, amândoi devin obsedați să afle ce s-a întâmplat cu personajele după ultima frază, oprită în mijloc. O carte care se sfârștește cum se sfârșește și viața: în mijlocul frazei. Un pic mai descurcăreț, Gus reușește să primească un răspuns de la scriitor, care se mutase la Amsterdam. Acesta refuză să discute prin emailuri, așa că îi spune că dacă vor răspunsuri, să facă bine să meargă în Olanda. Ceea ce Gus, Hazel și mama ei fac. Se urcă în avion și pe-aici ți-e drumul. În sfârșit o carte în care nu Parisul, Londra sau New York-ul sunt destinațiile îndeplinirii viselor.
Ajunși în casa scriitorului, cei doi constată că acesta nu vorbise, de fapt, serios, nu-i voia acolo și nici n-avea de gând să le dea răspunsurile pe care cei doi le căutau. Dimpotrivă e un alcoolic impertinent, sătul de viață și puțin deranjat mintal. Chiar dacă pare că au bătut atâta drum degeaba, pentru Hazel și Gus, Amsterdam e o bucată din infinitatea lor. [spoiler] La Amsterdam, Gus îi spune lui Hazel că i s-a întors cancerul, dar mai rău de atât, că are metastaze peste tot. Chiar dacă lumea în care trăiesc, unde cancerul pândește la orice colț, nu e una obișnuită, una cu care s-au obișnuit și pe care o acceptă, în drum le apar momente în care deznădejdea și nedreptatea lucrurilor îi fac să sufere mai aprig decât boala în sine. [/spoiler]
După Amsterdam, lucrurile se precipită, si înrăutățesc, vin lacrimile. N-am plâns acolo unde probabil toată lumea cedează, ci atunci când am citit dialogurile dintre Hazel și părinții ei, dintre părinții ei când cred că ea nu e de față și despre cum înțelege ea durerea lor. M-a emoționat și m-a zguduit puțin când am încercat să mă pun îl locul fiecăruia. Citind Sub aceeași stea intri într-o lume pe care o eviți, cu care nu vrei să ai de a face și pe care nici măcar nu vrei s-o cunoști. Nici de la distanță. Pentru că e lumea morții. Însă odată ce ai intrat, lucrurile devin umane, devin trăibile, devin intense. În lumea morții totul se simte înzecit, de la durere până la fericire. Și resemnarea e cel mai sănătos sentiment, dacă vrei să treci de la durere la fericire.
Apropos, ăsta-i Augustusul meu.
14 Comments
Pingback:
Mirela
Frumos povestit! 🙂 Ca de obicei!
Până acum am văzut doar filmul, dar chiar şi aşa, mi-aş dori să citesc şi cartea! Aşa am păţit şi cu One Day şi tot mi-au plăcut ambele variante!
Tomata
eu n-am avut asteptari prea mari de la film, dar nu mi-a displacut. One Day e si pe lista mea, desi am vazut si eu filmul inainte.
rhea
Am citit cartea la scurt timp dupa ce a aparut, mi-am comandat-o printr-o prietena din UK pt ca nu gaseam nici unde cu livrare in Ro, cam atat de tare imi place John Green:)) Stiu ca am citit-o ft repede si am terminat-o intr-o noapte si am plans o gramada. Mi-a placut foarte foarte mult cartea si cand am auzit ca o sa fie ecranizata am cam strambat din nas si eram sigura ca nu o sa imi placa filmul dar din contra, i love it! S-a nimerit sa fiu la Buc cu prietena mea cea mai buna si ne-am dus la cinema sa il vedem, eram vreo 10 tipe si un tip si toate am iesit plangand de acolo:))
Acum abia astept sa vad ecranizarea la Looking for Alaska si Paper Towns <3
Tomata
si eu sunt curioasa de celelalte carti ale lui, dar de obicei, nu citesc prea repede o a doua carte a unui autor care imi place. asa ca sunt pe lista, dar pentru mai incolo.
ana
Am vazut filmul, am citit si cartea.Mi-au reamintit inca o data despre lucrurile cu adevarat importante din viata, acelea care conteaza la final cand tragi linia.Si intr-adevar pentru cineva care nu a avut de-a face cu ceea ce inseamna cancerul, lumea asta e dura, pentru restul e probabil o lupta in plus.Si da lumea mortii te sperie,dar dezvaluie si o mare compasiune si intelegere…
Tomata
cred ca oamenii care stiu ca se apropie de momentul ala scapa cumva de teama aia si simt totul altfel. au o alta perspectiva a lucrurilor. desigur, pot doar sa banuiesc si sa-mi dau cu presupusul. n-as vrea sa fiu in situatia asta, sa vad cum e in realitate.
ana
Din pacate din experienta recenta si personala oamenilor le este teribil de frica de acel moment si este normal. Este incercarea pe care trebuie sa o treci singur, iar ceilalti pot doar sa-ti stea alaturi, de aici vine compasiunea de care spuneam.
Alexandru stan
Foaret frumos ce ai scris!
Alexandra V
Am vazut filmul, mi-au dat lacrimile (evident) de cateva ori, dar spre rusinea mea, habar nu aveam de existenta cartii 😀
Adrian
Draga mea, eu sunt mai ipocrit de felul meu, imi place articolul, dar defapt vroiam sa te intreb cum ai pus faza cu arata spoiler ca inebunesc cautand. :)) Sper sa ma poti ajuta, multumesc anticipat. 🙂
Tomata
🙂 ia-l de aici https://wordpress.org/plugins/wpspoiler/
Adrian
Mersi mult
Iulia
Draga mea, imi place foarte mult felul in care ti-ai exprimat opinia asupra unei carti atat de marcante pentru adolescentii din ziua de astazi, pot sa admit faptul ca am citit cartea si am vizionat si filmul si nu am fost atat de impresionata de film precum am fost de carte, ca de obicei cartea este mai marcanta ca un film, ca un iceberg, ii vezi suprafata, dar ce nu a fost ecranizat e mai important…
am si eu o intrebare cine este acest Augustus Waters al tau, are vreun nume?