Munte, zăpadă, brândușe

Pentru al nu-mai-țin-minte-câtelea an la rând, mi-am petrecut Paștele la Baia Mare. Și, ca de fiecare dată, am căutat o bucățică nouă de Maramureș pe care n-am văzut-o. E drept n-am văzut și n-am fost încă cu mocănița, n-am fost nici la Ocna Șugatag, dar cred că-i lesne de înțeles de ce, mai ales acum. Dar e bine că a mai rămas ceva de văzut pentru că n-am întâlnit încă nici un județ care să aibă atâtea de oferit ca Maramureșul. Bine, nu că aș fi eu prea plimbată prin România, dar dacă n-am la cine să mă duc în Moldova, par exemple, cine știe când ajung acolo.

De data asta am revăzut Lacul Nistru, care e la fel de frumos și care, la fel ca data trecută, mi-a făcut o poftă nebună de-a ieși în natură cu cortul. Evident că pofta s-a pus în cui anul trecut, iar anul ăsta, nu mă văd prea curajoasă. Cert e că mi s-a strâns puțin sufletul de dorul excursiilor în natură cu prietenii, al grătarelor și-al poveștilor la focul de tabără, al trezirii cu noaptea în cap pentru a savura ceața lăsată peste vreun lac… Mi-e dor tare de asta și n-am nici o scuză, nici o explicație pentru faptul că n-am fost cu cortul de ani buni de zile. Nici nu vreau să număr câți au trecut.

O a două excursie a fost la barajul Firiza, ce păzește apa unui alt lac de lângă Baia Mare (multe lacuri s-au adunat acolo). Din păcate, barajul nu mai poate fi traversat de turiști și nici lacul admirat de pe partea cealaltă. Totuși, am descoperit un fost restaurant lăsat în paragină, pe care l-am fotografiat din toate unghiurile. Mi s-au părut interesanți stâlpii sculptați și m-a întristat rău ușa de termopan alb, trântită ca mucii-n fasole pe fațada frumoasei construcții de lemn.

După baraj ne-am îndreptat către al doilea obiectiv: stațiunea Izvoarele. M-am bucurat atât de tare de frumusețea peisajului, că nu mai știam încotro să mă uit să cuprind totul cu privirea. Zăpadă, munte, brazi, singurătate, brândușe, miros de natură, răcoare și, din nou, dor.

Las pozele să vă povestească mai multe, pentru că în vorbe nu pot pune frumusețea lor.

Voi ce-ați făcut de Paști?