Prima ediție a Poveștilor de pe Mapamond
Zilele astea se întâmplă la București vreo două conferințe pe tema călătoriilor și, sinceră să fiu, sufăr puțin că nu sunt acolo să pot participa la discuții. Numai că ieri s-a întâmplat și în Timișoara un eveniment pe același subiect și n-am ratat ocazia de a lua parte la el. Deci m-am consolat puțin. Dacă nu era Oana, probabil nici n-aș fi aflat de el, deci: mulțumesc, Oana.
Evenimentul Povești de pe mapamond a fost organizat de Ghiduri-Turistice.info și a avut ca speakeri călători prin Elveția, Japonia, Capri și Africa. M-am dus pregătită și-am luat notițe ca să vă pot povesti și vouă ce-am auzit acolo.
Prima poveste a fost cea a unui circuit prin Elveția și i-a aparținut Simonei Gollent. Cum am mai spus, de când am văzut o emisiune despre Elveția pe Digi Life, nu mai am răbdare până o văd și eu (cu puțin noroc poate chiar anul ăsta). Călătoria Simonei a fost de fapt un circuit, tip de călătorie care pe mine nu mă tentează deloc și nici nu am de gând să-l practic. Cel puțin nu cu o agenție pentru că nu-mi place să fiu zorită, să văd obiective din autocar și nici să fug de la un obiectiv la altul (ok, fug de la un obiectiv la altul, dar eu decid dacă fug sau dacă mai întârzii puțin). Unora la place, cunosc persoane pentru care circuitele sunt de neînlocuit și le preferă tuturor celorlalte feluri de a călători. Dar, gusturile nu se discută, deci fiecare cum îi place. Din călătoria Simonei în Elveția am aflat următoarele:
- Milka e din Elveția – închipuiți-vă că n-am știut amănuntul ăsta, deși e unul dintre brandurile mele preferate de ciocolată.
- Heidi a fost cea care i-a servit Simonei de inspirație – mi-a plăcut detaliul ăsta.
- Pe lângă franceză, germana și italiană, a patra limbă oficială în Elveția e retoromana.
- St. Moritz e o stațiune montană unde în timpul iernii se adună toată spuma societății, celebrități, dar și oameni de rând. În timpul verii e aproape pustie, foarte liniștită și e foarte frumoasă și scăldată în soare.
- Zermatt – un alt „paradis al schiorilor” dar și o stațiune în care vehiculelor de este interzis. Mașinile sunt lăsate într-o parcare și accesul se face pe diferite căi nemotorizate.
- Montreux – situat pe malul lacului Geneva, este un fel de Monte Carlo local. Tot acolo se afla Castelul Chatelard, care, daca am inteles eu bine, i-a servit drept inspiratie lui Byron.
- Lausanne – din păcate Simona a ajuns acolo seara și n-a apucat să vadă decât o catedrală.
- Geneva – podul Mont Blanc se numește așa pentru că se vede muntele cu același nume de pe el.
- Gruyere – satul din care provine celebra brânză puturoasă. Un sat tradițional, foarte bine conservat și foarte pitoresc.
- Berna, Lucerna și Zurich au fost celelalte orașe care au intrat în circuit, dar despre care nu ni s-au spus lucruri interesante. Eu aș spune că de vină a fost timpul redus care li s-a alocat. În emisiunea pe care am văzut-o eu, orașele astea erau prezentate superb, cu povești, cu legende, cu obiective importante, sigur ar fi avut mai mult de spus dacă n-ar fi fost văzute în fugă.
- Cascada Rhinului – cea mai mare cascadă din Europa – lucru pe care nu l-am știut și uite cum am mai adăugat un obiectiv pe nesfârșita listă a locurilor pe care vreau să le văd.
Cam atât despre Elveția. Următorul speaker a fost doamna Adriana Ritt, o călătoare care a văzut peste 40 de țări, care ne-a vorbit despre vacanța dânsei în Japonia, în perioada înfloririi cireșilor (sau sakura). Obișnuiții blogului știu probabil că Japonia și cireșii ei sunt în topul listei mele. Cu toate astea nu mă avânt încă să organizez o excursie acolo pentru că încă mai am lucruri de văzut pe aici, aproape de noi. Așa cum spunea și doamna Ritt… odată ce vezi Asia, parcă nu-ți mai vine să te întorci la Europa. Acuma, eu nu știu dacă și pentru mine ar fi la fel, cert e că mai amân puțin o vacanță în Japonia. Ce am aflat din relatarea ei?
- Japonezii au calendare cu înflorirea cireșilor pentru că în fiecare an diferă.
Pentru a plăti un preț rezonabil pe biletul de avion e necesară achiziționarea lui cu cel puțin 7-8 luni înainte. De asemenea cazarea trebuie făcută cu mult timp înainte pentru că Kyoto-ul se supraaglomerează în perioada sakurei și prețurile la cazare pot fi destul de mari. - Dna Ritt se documentează foarte mult înainte de o călătorie. Citește tot ce-i pică în mâni, de la cărți la bloguri și forumuri. Fiind o țară în care nu numai limba e diferită, dar și scrisul e o problema, trebuie să găsești soluții pentru a te descurca. Iar dânsa a găsit o metodă ingenioasă de a nu pierde timpul cu toți japonezii care nu vorbesc engleză. Pentru că sunt destui. Înainte de a pleca din țară își face liste cu obiectivele pe care vrea să le vadă și-și printează denumirea lor în japoneză, scrisă cu literele lor. Astfel, când nu găsește un obiectiv, oprește un om, îi arată hârtiuța și imediat rezolvă problema.
- Japonezii nu știu ei engleza, da’ se dau peste cap să te ajute. Sunt excesiv de serviabili și amabili și până nu afli răspunsul la întrebare nu se lasă. Îți scriu pe hârtie indicații, dau telefoane pentru tine sau te iau de mânuță și te duc unde trebuie să ajungi.
- În Japonia trebuie să mergi cu bani cash pentru că nu se poate plăti cu cardul. Așa că e mai înțelept să-ți scoți bani din aeroport sau să schimbi acolo.
- Controalele de la vamă pot fi foarte neplăcute. Te pot pune să scoți tot-TOT din geamantane, te percheziționează și te întreabă același lucru de 10 ori că poate-poate declari altceva. Totuși, aceste controale nu sunt aplicate tuturor, ci aleatoriu: verifică pe cine li se pune lor pata.
Despre insula Capri, ne-a vorbit Georgiana Budur. Recunosc, în afară de faptul că am auzit de această insulă, nu știam nimic despre ea. Acum știu câteva lucruri în plus, dar tot insuficient. Pozele însă m-au convins că merită o vizită și uite cum am mai adăugat un punct pe hartă. Pe aia încă nevăzută.
- Insula Capri e pietonală, n-ai voie cu mașina, ceea ce mi se pare foarte frumos. Ce nu mi se pare la fel de frumos e faptul că tre’ să ți-o lași cu cheile în contact într-o parcare destul de aproape de Napoli – și cu toții știm cine se învârte prin Napoli.
- Portul Marina Grande (în nord) era foarte populat chiar dacă era sfârșitul lunii octombrie.
- Piazzeta din Capri e renumită ca fiind locul de întâlnire al aristocraților, locul unde își serveau cafeaua și unde luau pulsul societății. Sau, cu alte cuvinte, unde se strângeau să bârfească.
- Un suvenir perfect adus de pe insulă e un parfum, pentru că e recunoscută pentru parfumurile produse acolo.
- Capri e scăldată de Marea Tireniană
- Din Grădinile lui Augustus se văd cele 3 strânci, care deși par mici, au 100m înalțime. Se fac excursii printre ele cu ambarcațiunile localnicilor.
- Prețurile sunt astronomice. Georgiana a pozat o „reducere” la un pulover de la 800 la 300 de euro. Care era și urât.
Din păcate a trebuit să plecăm la concertul lui Make din Jazzissimo și am ratat poveștile Corinei Goruian din Africa. Una dintre ele, tristă de tot, o știu deja, dar mi-ar fi plăcut să aud și altele mai vesele. Sper să am altădată ocazia.
Ce pot să zic? Aștept cu nerăbdare ediția a doua. 🙂
32 Comments
Iuliana
M-ai facut sa visez cu ochii deschisi la vacanta! Si e abia aprilie, pana in august cand am eu concediu mai e o vesnicie 🙁 Daca Japonia mi se pare un ideal indepartat, cel putin pentru moment, in schimb Elvetia si insula Capri sunt convinsa ca n-o sa-mi iasa din minte cu una, cu doua.
Tomata
unde mergi in vacanta?
demo
E visul meu sa vad Japonia, dar ma indoiesc ca se pot organiza excursii low cost pe acolo. Oare cam la ce pret se ajunge cu luatul biletelor cu juma de viata inainte etc? 😀
Tomata
:)) asta-i partea trista, ca-s prea scumpe biletele si nu prea iti vine sa dai 7-800 de euro numai pe drum. adica concediile mele sunt toate in jur de 500 de euro cu drum, cazare, masa si bani de cheltuiala inclusi. m-ar durea sufletul sa dau atatia bani numai pe transport…
cotos
Elvetia e un paradis. Am o matusa care locuieste in Zurich, iar un verisor in Luzern. Am fost in ambele locatii si pot sa va spun cu mana pe inima, ca asa ceva rar mi-a fost dat sa vad. Oameni fara griji, curatenie, ordine. Recomand tuturor o calatorie in tara cantoanelor.
Tomata
asa, mai rasuceste cutitul in rana 😛 abia astept sa o vad si eu.
Zina
Daca ai timp, citeste Cartea de la San Michele de Axel Munthe. Vei afla foarte multe lucruri despre Capri si Anacapri, scrise intr-n mod fermecator.
Vacanta Reusita
Da, cartea este una dintre cartile cele mai citite in secolului XX, fiind tradusa in 45 de limbi, care a castigat ”pariul cu timpul” cum scrie in biografie! Aseara chiar am adus-o cu mine si am recomandat-o invitatilor !
Tomata
merci de recomandare. o pun pe lista cartilor de citit. 🙂
Pingback:
lala
imi doresc sa vizitez Elvetia – este placerea mea ascunsa 🙂
chiar nu ai stiut ca Milka e din Elvetia? esti tare 🙂
Tomata
nu m-a interesat niciodata de unde e. 😛 e buna si mi-a fost de ajuns.
Traveling Hawk
Multumesc pentru prezentarea evenimentului nostru in general si pentru cuvinetle la adresa prezentarii mele, in special. Te asteptam si la viiotarele evenimente!
Tomata
cu siguranta voi veni si la urmatoarele 🙂
Teodora
De fapt Millka nu mai e din Elvetia. Intr-adevar e tara de origine dar in prezent nu se mai produce nici o ciocolatica Milka pe teritoriul Elvetiei. Daca vrei sa incerci adevarata ciocolata elvetiana Lindt is the way to go. De cate ori vin in tara am comenzi stricte de la prieteni cu ce ciocolata sa le aduc 🙂
Poate o sa reusesc in viitorul apropiat sa finalizez scrisoarea si sa completez lista de lucruri interesante despre Elvetia.
Tomata
stiu si de Lindt si e foarte buna intr-adevar. 🙂
Pai astept cu drag si nerabdare scrisoarea ta.
Irina Radu
Mmmmm, Japonia… 🙂 Nu-mi pot explica de ce, dar eu nu-mi doresc sa vad Europa foarte tare, dar mi-as da si un ochi ca sa pot sa vad Asia si Australia 😀
Kadia
Nu, Milka nu mai e elvetiana, a fost creata de Suchard, care era elvetian, dar intre timp a fost cumparata si produsa de Kraft Foods. Nici macar nu mai este produsa in Elvetia. Cu Toblerone s-a intamplat la fel, doar ca aceasta este inca produsa aici. In schimb Lindt, Sprüngli, Cailler, Camille Bloch, Villars, Frey sunt inca elvetiene si sunt buuuuuuune! Mai ales Lindt, eu sunt fan-Lindor.
Aliceee Traveler
Acum ca Insula Capri am vazut-o urmatoarea pe lista e Japonia (chiar daca in Elvetia e probabil sa ajung ma repede :))) )
In Japonia nu stiu daca m-as duce chiar de festival (unul mai micut am vazut la Londra) insa categoric vreau sa ajung in Japonia, eu sunt mare fan sushi si in general bucatarie japoneza, iar sotul meu manga ( anime) deci amandoi ne dorim mult!
andreeaa
nu stiu cand a fost doamna respectiva in japonia ultima data dar informatiile sunt putin depasite.
plec in mai putin de o luna pentru a treia oara in japonia. nu am fost inca verificata la vama. niciodata. dar m-au rugat o data sa arunc o portocala (nu este permisa trecerea chestiilor organice peste frontiera)
nu poti plati cu cardul dar poti scoate bani de la combini (magazine foarte des intalnite, de tip 7/11)
prima data am calatorit 3 saptamani prin intreaga tara. singura. nu te pierzi. totul este bine semnalizat, cel mai adesea si in engleza. a doua oara aveam google maps, a fost si mai simplu.
biletele de avion nu au neaparat un pret mai bun cu 7-8 luni in avans. eu imi pun alerte la motoarele de cautare si ma hotarasc cand mi se pare un pret bun. chiar daca ai gasit un pret bun, este posibil sa apara unul si mai bun.
si, in ultimul rand, sakura. nu sunt atat calendare. se aseamana mai degraba cu previziunile meteo. exista si tururi ale tari pentru a prinde peak sakura in diferite locuri. din pacate nu se poate planui in avans, inflorirea difera intr-adevar destul de mult de la un an la altul.
daca esti o impatimita a tarii soarelui rasare, imi poti urmari blogul: in curand o sa fie o avalansa de posturi cu si despre japonia 🙂
de-asemenea, daca te hotarasti sa pleci te pot ajuta cu sfaturi
Tomata
Dna Ritt a fost chiar anul trecut, in aprilie. nu cred ca detaliile sunt eronate pentru ca n-a povestit decat experienta proprie. nu avea nici un motiv sa inventeze 🙂 iar experienta de la aeroport ne-a povestit-o in detaliu. li s-a pus pata vamesilor pe dansa si pana nu i-au intors bagajele pe dos, n-au lasat-o sa plece. o fi fost cazul ala dintr-o mie. 🙂
merci de ajutor, chiar mi-ar prinde bine pe cand ma hotarasc sa ma indrept catre Japonia. inca nu-i momentul, dar o sa tin minte de oferta ta. calatorie placuta 🙂
andreeaa
eu am fost ultima oara in 2011, chiar cu cutremurul.
daca cauti online, o sa vezi ca detaliile pe care le da dansa nu mai sunt de actualitate de cativa ani buni. nu cred ca inventeaza, cred ca doar s-a documentat din surse mai vechi pe care le-a luat de bune.
japonia e super tourist-friendly, e o tara sigura si foarte primitoare.
la vama, nu pot sa-mi inchipui decat ca a avut saraca ghinion…
ms pt urari 🙂
Traveling Hawk
andreea, am fost dupa cutremur, dupa tine, in aprilie 2012. Nu ai ascultat relatarea mea, ci o repovestire in rezumat. Am specificat acolo ca citisem pe un forum britanic ca uneori, la vama, aleg cate un calator pe care il pureca amanuntit. Eram deci pregatita mental pentru asa ceva. Sigur ca am avut ghinion sa se si intample, fiindca eram singura care mai treceam prin zona, fiind ultima care mi-am gasit bagajul.
Nu stiu la ce informatii vechi te referi si de ce doresti atat de mult sa afirmi ca ce am spus este depasit. La asemenea “povesti de pe mapamond ‘, fiecare isi povesteste experienta proprie. Daca povesteai tu, ne spuneai cum tu nu ai patit niciodata nimic si totul a fost OK. Nu-i asa:) ? Ar fi fost experienta TA. Cealalta a fost a MEA.
Ca am preferat cuvantul “calendar” si nu “prognoza” cum zici tu, sa fie ca tine, esenta e aceeasi si oamenii care au fost acolo au inteles foarte bine ce spun.
Ca nu se poate plati cu cardul decat in foarte putine locuri, comparativ cu Europa, cred ca esti si tu de acord. Si atunci de ce ar conta daca iti scoti/schimbi banii pe aeroport sau la konbini? Eu am preferat aeroportul, tu konbini, atata tot!
Am spus eu ca nu e bine semnalizat metroul, de ex? Pe strada nu sunt indicatoare spre obiective decat imediat in preajma lor si asta nu ti-e de ajutor pentru directie daca esti la 1 km, sa zicem (daca nu ai google maps, desigur:)) Fii linistita, ca nu m-am pierdut nici eu nicaieri.
De fapt ce imi reprosezi? Sa stii ca imi respect cititorii si ascultatorii si nu imi permit sa le dau informatii “usor depasite” sau “care nu mai sunt actuale de cativa ani buni”, cum zici tu. Imi pare rau, dar nu ai dreptate. Nu-mi raspunde, te rog, la intrebarea de la inceputul paragrafului acesta, este retorica. Am dorit doar sa clarific lucrurile.
Tomata, multumesc pentru obiectivitatea raspunsurilor tale. Sper ca nu te-am deranjat cu acest “drept la replica”. De obicei nu fac uz de el dar afirmatiile andreei (pe care nu o cunosc) chiar m-au jignit. Nu voi mai scrie nimic in continuarea acestui raspuns.
Tomata
Dna Ritt, nu m-ati deranjat deloc, dimpotriva, ma bucur ca ati interventi pentru ca n-as fi stiut cum sa-i raspund Andreei, mai bine decat dvs. Eu cred ca fiecare are propria experienta cand calatoreste intr-o tara si n-are cum sa vorbeasca despre ale altora, asa ca sunt sigura ca si dvs si Andreea aveti dreptate. iar cand o sa merg eu in Japonia, o sa am eu. 😛
andreeaa
singurul motiv care m-a indemnat sa comentez pe marginea postului este faptul ca si eu am plecat pentru prima data in japonia prost informata de informatiile de pe net dar odata ajunsa acolo am observat ca, din fericire, majoritatea informatiilor nu mai erau valabile. oamenii sunt in general speriati de aceasta tara (cutremure/costuri mari/diferenta de cultura). eu fac un efort sa aproprii oamenii de ideea de a vizita o tara frumoasa cum este japonia si comentariul meu este un mic pas in directia asta.
daca cineva aude de calendar si nu de prognoza, va crede ca isi poate pregati calatoria din timp si va avea parte de sakura. dar daca spunem prognoza, poate se intelege ca inflorirea ciresilor poate varia cu mult, nu numai de la un an la altul, dar si de la o regiune la alta.
inteleg ca ai preferat sa scoti toti banii de la aeroport. eu prima data am preferat sa ii schimb in romania si sa ii car cu mine. dar de ce sa duci o suma importanta de bani cu tine (chiar daca nu este risc mare de furt) cand poti scoate sume mai mici de la omniprezentele combini?
nu inteleg de ce aduci vorba de metrou, nu l-am mentionat deloc… dar daca spui oamenilor ca ai plecat de acasa cu bucatele de hartie pe care e imprimat numele atractiei in japoneza… o fi util, dar nu necesar. punctele de informare turistica din gari sunt mereu gata sa ajute si sa ofere o harta si toate informatiile necesare.
nu am participat la prezentare, este evident. eu am comentat la un post. nu este vorba de o jignire. imi inchipuiam ca ai scris si ai sfatuit lumea sa faca cum credeai tu mai bine. doar ca toti facem greseli, nu? daca stiu ceva in plus, ar trebui sa nu spun?
imi recitesc comentariile si nu inteleg unde e problema. in afara faptului ca te contrazic. dar te asigur ca demersul meu nu se concentreaza pe contrazicere, ci pe clarificarea faptului ca greutatile pe care le mentionezi au fost rezolvate in parte.
in concluzie, sper ca intentia mea este acum clara, si ca cititorii tomatei inteleg ca japonia este o tara primitoare care face mari eforturi pentru a isi satisface vizitatorii 🙂
calatorii placute tuturor! 🙂
Pingback:
Bia
Vreau și eu evenimente din astea la Cluj… 🙁 La Bucuresti sunt, la Timisoara vad ca ati inceput, aici cred ca trebuie sa ma pun sa organizez EU ceva 🙂
Aliceee, tu ce zici? 😀
Tomata
pai a fost si la voi la Cluj ceva despre turism 🙂 la noi, in afara de targuri… nu prea gasesti nimic, dar ma bucur ca cei de la ghiduri-turistice au preluat initiativa.
Aliceee Traveler
Bia sunt pe faza 🙂
Wish2Go
Ce cuminte ai fost! Cum ti-ai luat tu notite, ca la scoala, ca sa ne transmiti si noua ce ai aflat! Intr-adevar, confirm pentru faptul ca Lucerna si Zurich sunt 2 orase superbe. Daca ai timp si chef poti sa rascolesti blogul nostru, pentru ca noi am scris despre amandoua in mai multe articole. Avem si niste galerii dragute cu fotografii. E drept ca am stat niste zile bune in cele 2 orase. Prima data am fost in Zurich si ne-am indragostit iremediabil de Elvetia si de atunci, avem numai superlative legate de ea.
Pingback:
Pingback: