Intalnirea cu cel mai nobil animal

Am aşteptat ziua de 15 septembrie la fel cum un preşcolar aşteaptă prima zi de şcoală. N-am avut aceleaşi motive, dar momentul pe care îl aşteptam era la fel de emoţionant ca o primă întâlnire cu învăţătoarea şi cu noii colegi.

După ce m-am pregătit sufleteşte o săptămână întreagă, după ce-am numărat zilele până la momentul întâlnirii, sâmbătă, la ora 10 dimineaţa, în sfârşit m-am prezentat la locul rendez-vous-ului cu partenerul meu secret, cu dorinţa nestăvilită de a-l vedea, de a-l atinge şi de a-l cunoaşte. Chiar şi atât de puţin cât ne permitea timpul. Nu ştiam cum va arăta, ce culoare are părul lui, ce caracter posedă sau ce temperament. Îmi era teamă să nu mă respingă, să nu îi plac sau că se va purta nepoliticos cu mine. Dar când l-am văzut, n-am simţit decât o mare bucurie şi de-atunci şi până ne-am despărţit, zâmbetul nu mi-a părăsit chipul şi nici emoţia sufletul. Era înalt, bine făcut, brunet şi puţin agitat. L-am urmat în manej şi ne-am început plimbarea.

Am aflat din primele clipe că partenerul meu era, de fapt, o parteneră: Maryan. 🙂 Superbă, minunată, frumoasă. Priviţi-o:

Nu e prima oară când mă sui pe un cal, însă e prima oară când chiar mă plimb cu el. Prima oară a fost, aşa cum aveam să-mi amintesc chiar ieri, la Carani, la verişoara mea, cu calul unui vecin de-al ei. Noi având undeva în jur de 9-10 ani, vecinul ne-a urcat pe cal, ne-a învârtit pe fiecare de câteva ori pe spinarea calului şi atât. A doua oară, tot la sat, dar de data asta la mine la sat, cu calul unui vecin de-al meu pe care îl înnebunisem de cap cu insistentele. Ca să scape de mine şi de alţii care tot asta voiau, ne-a luat într-o zi, ne-a dus în capătul satului, la poalele dealului şi ne-a plimbat câteva ture. Experienţa n-a fost prea plăcută pentru că nu avea şa, doar două pături mai groase aruncate pe spinare, iar calul mi se părea imens. Nu ştiu dacă într-adevăr era foarte mare sau aşa mi se părea mie de sus, dar oricum, l-am strâns cu picioarele de cred că şi el a făcut vânătăi, nu numai eu. În plus, senzaţia că poţi cădea oricând de la o înălţime destul de mare, nu era prea plăcută.

La Herneacova însă totul  a fost perfect: calul cuminte şi curat, înşeuat şi dotat cu scăriţă. Mi-am dorit demult să merg la călărie. Atât din dorinţa de a călări, cât şi din dragoste pentru cai. N-aş rata nici o întâlnire cu orice fel de animal, pentru că deja ştiţi cât de mult le iubesc.  Şi cu ocazia asta mi-am dat seama cât de mult mă impresionează caii. Mary, iapa care m-a plimbat pe mine are 10 ani şi un mânz. E folosită atât pentru plimbări, cât şi pentru trasul la trăsură.

Am fost la Herneacova cu o prietenă şi cu Iubi – el doar pe post de fotograf, că nu prea are pasiuni de-astea ca mine în ceea ce priveşte animalele. Centrul de echitaţie e extraordinar de bine pus la punct. Acuma nu că aş fi văzut eu o grămadă de centre de-astea, dar am rămas cu impresia că animalele sunt foarte bine tratate. Boxele lor arată bine, sunt periodic curăţate de excremente, iar caii au fân din plin. Harnaşamentele, şeile şi căştile sunt noi şi curate, manejul, padocul şi tot locul arată foarte bine. Am fost surprinsă de două lucruri:

1. Deşi mă aşteptam să văd acolo mai mulţi adulţi, copiii erau cei predominanţi. Chiar mi-a spus fata care mă plimba cu Mary că-s o grămadă de copii care vin să călărească şi de cele mai multe ori stresează caii.
2. Băieţii nu călăresc ;)) Cât am stat noi acolo cred că au fost în jur de 10-15 copii, însoţite de vreo 4-5 adulţi. Copiii erau toţi fetiţe, iar adulţii numai femei. Iubi şi ingrijitorii erau singurii bărbaţi de-acolo. Nu ştiu cum e în rest, dar pe mine m-a mirat chestia asta.

Preţul pentru o şedinţă de 35 de minute e 50 de lei. Puţin cam scump, însă cel puţin o dată merită experienţa. Eu am agăţat o ofertă de pe Zumzi şi am plătit doar 25 de lei pe o şedinţa şi o să mai urmăresc site-urile de profil, că m-aş mai duce. 😛 Că tot vorbeam săptămâna trecută de cadouri care se trăiesc, cred că o şedinţă la călărie ar fi un cadou frumos. Pentru cineva cui nu îi e frică de cai.

28 Comments

    • Tomata

      chiar frica nu mi-a fost, dar am avut ceva emotii mai puternice chiar inainte sa ma urc pe ea, pentru ca nu prea statea la pregatit. 😛 si ma gandeam ca poate e intr-o pasa proasta si da cu mine de pamant, dar dupa ce m-am vazut sus… mi-a trecut. 😛

  • Dana

    Ma bucur ca ai trecut si tu prin experienta asta 🙂 Eu am avut ocazia acum cativa ani intr-un teambuiding la o ferma cu struti. Si am repetat-o cand am ajuns in Bucuresti.
    Iti sta bine pe caluta 🙂

  • CristinaMM

    la cat mai multe experiente; iapa este superba dar din punctul meu de vedere caii, in general, sunt superbi…au ceva al lor; pacat ca nu am mai avut ocazia sa calaresc in ultimii ani…
    poate ca era intr-o pasa nu tocmai buna din cauza manzului…si-a lasat copilasul singur 😛

  • Laura

    Cat de frumos! Imi doresc de multa vreme sa merg la o sedinta de echitatie… Mi se par niste animale superbe. Cred ca intr-adevar NOBIL e cuvantul care descrie cel mai bine un cal… Iubesc toate animalutele, desigur. Dar cele 3 folosite si in Sims 3 Pets raman cele mai aproape de sufletul meu: caii, pisicile si cainii.

    P.S.: Faine poze, raspandes iz de amintiri si mai faine. 🙂

  • Monica

    vaaai ce dragit 🙂
    si eu tot ii zic lui Cristi sa mergem la o chestie din asta. Eu am calarit destul si iubesc caii cel mai mult dintre toate animalele! 🙂

  • Kadia

    Ce cal frumos! Mi-au placut intotdeauna, am mangaiat cativa in vacante la bunici, dar nu m-am lasata “in grija” niciunuia. Imi era cumva mila de ei ca trebuie sa ma care pe mine si asa erau munciti cu treburile gospodariei.

  • dojo

    Aici prietenii nostri platesc cam 50 de dolari pe juma’ de ora pe care o face fetita lor. A progresat enorm, merge si sare cu calul de intepenesti, cand vezi ce mare e calul si ce mica este ea. Am vrut si eu sa iau o ora ceva de calarie, dar era cam 90 de dolari. Cam prea mult. Mi-ar placea insa cateva ore de relaxare si 50 de lei mi se pare un pret destul de corect. Pana la urma exista destule investitii, trebuie si animalele alea ingrijite etc. Am calarit fara sa pe la 10 ani, deci nu as fi la primul contact cu un cal, dar oricum trebuie cateva ore de pregatire, sa invat sa calaresc corect. Dupa aia mi-ar placea niste ture cu calul pe acolo fara sa mai stea un instructor dupa mine 😉

  • Corina

    Mi-ai facut curaj cu articolul asta, Tomato! :)) De mult ma tot gandesc sa merg la calarie, mai ales ca si eu iubesc caii la nebunie! Multumesc, o sa pun in aplicare asap planul! Dar la Cluj 🙂

  • Ana Q.

    Awww… ce superb e calul ala! <3
    Si unul dintre visele mele este sa alerg calare pe o asa frumusete de animal!
    Esti o norocoasa, Tommy!

  • Daniela

    In ciuda faptului ca nu am calarit nici o data pot spune totusi ca te invidiez sa nu mai spun ca esti destul de curajoasa!

  • Pariuri sportive biletul zilei

    De cand tot ma mint ca o sa calaresc si eu ….
    Visul meu e sa calaresc un Frizian …

  • coco

    da e foarte frumos sportul asta. e bine ca se dezvolta tot mai mult in Timis. Si la Jebel este o baza hipica unde se antreneaza un campion national anul acesta si ce-a mai buna echipa de copii din Romania. au si scoala de echitatie. la herneacova e foarte frumos locul dar pacat ca nu poti sa inveti sau sa faci cursuri si sa faci performanta.:)

  • Ana-Maria

    Foarte frumos si te inteleg perfect! Sie eu am “descoperit” lumea de la Herneacova anul trecut. Am calarit pe Mary deja de mai multe ori si pot spune ca e un animal minunat. Totusi, daca vrei sa cunosti mai bine aceste animale nobile, cred ca se merita sa iti faci abonament, si o sa iesi muuult mai ieftin, si o sa fi uimita ce personalitati puternice pot avea toti caii! Am si eu poze pe Mary, nu vreau sa imi fac reclama, dar poate te intereseaza 🙂 . site-ul meu e: anasblogana.blogspot.ro
    Toate cele bune!
    Ana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge