Valurile

Autor: Virginia Woolf
Nationalitate: englezoaica
Titlu original: The Waves
Anul aparitiei: 1931
Nr. pagini: 256 (RAO)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 5/5
Alte romane de acelasi autor: Spre far, Doamna Dalloway, Camera lui Jacob

Roman experimental, Valurile este puțin mai greu de digerat, pentru că nu știi niciodată cu exactitate a cui e vocea care povestește. Dintre cele 6 personaje principale, Jinny, Susan, Rhoda, Bernard, Louis și Neville, cred că în engleză e și mai dificil de depistat vorbitorul. Dacă în limba română ne mai ajută adjectivele la feminin și masculin, în engleză o fi chiar o provocare.

Cu toate astea ajungi să cunoști personalitatea fiecăruia, ori din ce povestesc ceilalți, ori din gândurile pe care le deduci a fi ale lui. Astfel descoperim ca Louis este ambițios și nesigur, Rhoda visează mai mereu, Jinny e un fel de pițipoancă obsedată de cum arată, Bernard, preferatul meu, e scriitorul aflat mereu în căutarea frazei perfecte, a dialogului demn de romanul lui, pe care însă nu-l va scrie niciodată, Susan e îndrăgostită de natură, Neville are o obsesie pentru frumusețe și ordine.

Toate cele 9 parți au la început o descriere al unui moment al zilei, de dimineața până seara, care corespunde simbolic vârstelor și etapelor vieții. Partea asta n-am prea înțeles-o la momentul la care am citit cartea, pentru că eram prea captivata de stilul Virginiei Woolf și de cele 6 personaje. Însă la seminar ni s-a povestit pe îndelete că acele începuturi „fără sens” erau de fapt simbolice, în dulcele stil al autoarei.

Am rămas cu un sentiment de tristețe când am terminat cartea, poate și pentru că Bernard, mereu gonind după cuvinte și după limbajul care avea să îi asigure nemurirea, deși nu și-a scris romanul, a fost personajul-cheie al cărții. Recomand cartea din toată inima și sper să recitesc Valurile cât mai curând.

______________________________________________________

Recezie pe care am scris-o pentru tabu.ro.