27 iunie, zi trista in fiecare an

27 iunie e o zi tristă. Nici măcar n-am ştiut cât de tristă până să mă duc la magazin.
Azi, tati ar fi împlinit 55 de ani. Doamne… ce vârstă rotundă… ar fi trebuit să se bucure de nepoţi acuma, nu sa fie la 2m în pământ.

În ultimul timp, datorită evenimentelor  din viaţa mea, nu m-am mai gândit atât de intens la el, deşi înainte să adorm în fiecare seară îmi aduc aminte tot de alt moment petrecut cu el. Dar nu cu tristeţe, nu cu durere, fără lacrimi. Însă ieri, după un vis pe care l-am avut vineri noaptea, în care îl vedeam pentru a 3-a oară, cred, că învie şi că deschide ochii, ieri am fost destul de tristă. Deşi am fost într-o excursie până în Serbia, la Belgrad (dacă tot e voie numai cu buletinul). Nici asta parcă nu m-a înveselit de tot. Iar azi… plănuisem cu mătuşa mea să mergem la cimitir să îi ducem crini. Mătuşa mea spune că crinii îi aduc aminte de el, pentru că atunci când s-a născut el, crinii erau înfloriţi în grădină.

A plouat. Nu ne-am mai dus pentru că e noroi şi nici lumânările nu ar fi stat aprinse. Aşa că am aprins o lumânare în amintirea lui, în loc de o lumânare pe o prăjitură sau pe un tort.

M-am dus la terasa unde obişnuia să bea o bere cu prietenii lui să le dau de băut în amintirea lui, de pomana lui, nu în cinstea lui, să trăiască la mulţi ani… Nu erau toţi acolo, dar unul dintre ei, când i-am spus că azi ar fi fost ziua lui, s-a uitat la mine cu atâta înţelegere şi cu atâta tristeţe, parcă şi cu mândrie. N-am putut să termin fraza pentru că m-a podidit plânsul. A înţeles şi mi-a zâmbit resemnat…

Atunci am înţeles şi eu. Doar în prezenţa prietenilor tatălui meu, a mătuşii mele şi a unchiului meu, doar între ei îmi regăsesc durerea, îmi simt înţeleasă tristeţea şi pierderea. Pentru că e şi pierderea lor…

27 Comments

  • Bia

    Ufff și eu hoop cu o stare aiurea azi… noh… pe lângă semnificația zilei cred că a plutit și un negativism așa prin aer. Cheer Up 🙂

    Belgradul (am văzut pozele) mi se pare un oraș frumos în care chiar dacă se mai văd urmele războiului răzbate o undă de verdeață și de calm. Poate trecem și noi în august în drum spre Grecia 🙂

  • Irina

    Jelania dupa cei atat de dragi noua nu se termina niciodata…dar cred ca amintirea lor ne da curajul sa fim ceea ce santem si sa mergem inainte in viata, cu gandul la ei, cu gandul la noi.

  • iYli

    Condoleante. Tatal tau este insa cu tine din ceruri si sigur i-ar fi placut sa zambesti mereu fericita. Uita de lacrimi! 🙂

  • Baby R.

    luni, in 21 au fost 3 ani. 3 ani in care nici nu am fost capabila sa invat sa traiesc fara el, pentru ca nu pot. imi e frica de mor sa nu uit amintirea lui. dar stiu ca ziua cand ma voi putea gandi la el fara sa sufar atunci voi fi fericita. la fel si la tine. fruntea sus ca avem ingeri nostri sus care au grija de noi, mereu. >:D<

  • mOntecOre

    sper sa nu fiu inteleasa gresit dar mor pe noi oamenii, ca unii traim inca cu speranta idioata ca ce ar fi daca s-ar intoarce si cam asta nu prea ne lasa sa continuam…

  • Ingrid

    Te imbratisez din tot sufletul 🙁

    Nu uita ceea ce tu insati ai scris: e fericit. Si e mereu cu tine.

  • Xenonisis

    Tomato, eu cred că ar trebui să nu mai citeşti Gilbert Adair ci Freud! Psihologic vorbind, tu pari să ai nevoie de un „father substitute”, dacă înţelegi ce vreau să spun… 🙂

  • Beatrice

    Nu trece niciodata. Inveti sa traiesti cu durerea asta si pe masura ce trece timpul si ti se intampla lucruri in viata, le recunosti ca fiind semne de la el. Si nu trebuie sa uiti ca trebuie sa-l faci sa fie mereu mandru de tine, ca si cum ar fi inca langa tine. Eu am pierdut-o pe mama. Si stiu.

  • evergreen

    Nu stiu daca pe lumea cealalta se sarbatoreste ceva. Anul trecut, de ziua lui tata, m-am gandit ca mai bine nu plang ca poate-i stric distractia acolo unde e.

    Nu stim cum sa actionam. Fa ce-ti dicteaza inima. Sunt sigura ca orice gand e primit de tatal tau.

    :*

  • Grapefruits

    Datorita tie, am dat peste Biblioteca Bunicii. Ieri am terminat de citit “Sorocul cel de pe urma”, de Valentin Rasputin. Nu stiu daca o sa te ajute cu ceva, dar vreau sa iti scriu urmatorul pasaj:

    “Nu-i adevarat ca toti oamenii au parte de aceeasi moarte- un schelet, o batrana rea, cu coasa in spinare. Infatisarea aceasta au nascocit-o careva, sa fie sperietoare pentru copii sau prosti. Fiecarui om ii e sortita o moarte proprie, croita pana la amanunt dupa chipul si asemanarea sa. Omul si moartea lui sunt ca doi gemeni: au aceeasi varsta, vin pe lume in aceeasi zi, in aceeasi zi o parasesc.”

    Poate de aceea punem lumanari si pe tortul de aniversare, si la cimitir. Tu sa gasesti puterea sa ii pastrezi amintirile frumoase.

    Te imbratisez.

  • scorpio

    Cuvintele sunt greu de gasit in asemenea momente..insa virtual,o imbratisare iti pot da…
    Cred ca de acolo de unde este..te priveste mandru si surade,,uite…asta e fata mea”…

  • anna

    Draga mea, iti citesc demult blogul, am tras de multe ori concluzii, m-am regasit in multe dintre randurile tale si am plans de cateva ori citind gandurile tale asternute cu grija aici. Este prima data insa cand postez un comentariu. Am fost cu sufletul alaturi de tine in timp ce citeam, si-ti simteam durerea in perioada cand tatal tau se lupta cu boala iar tu sperai sa se faca bine. In acea perioada eu ii multumeam lui Dumnezeu ca l-a scutit pe tatal meu de durere. Sunt multe coincidente, triste, e drept. Tata urma sa plece intr-o zi de luni la un control medical, in urma unei dureri in gat care nu trecea cu nimic… Acolo ar fi trebuit sa i se spuna ceea ce el nu ar fi suportat : Cancer! Cu o noapte inainte de plecare insa, a plecat linistit in somn. Eu nu stiam ca e bolnav, vestea a cazut… tu ma intelegi. Avea 55 de ani. Am incercat sa gandesc realist, nu s-ar fi vindecat, iar suferinta noastra(a mea si a memei mele) l-ar fi doborat psihic, a fost aproape un munte de om, iar meseria l-a facut un “dur” in perceptia multora. Nu-ti vorbesc despre durere, tu stii ce inseamna. M-a impresionat acel biletel cu “fericit” pe care l-ai gasit… Fi sigura ca este un semn. Inainte de Revelion, mergand fara chef de distractie spre casa, am gasit pe jos o papusa(noua) care mi-a cantat toata noaptea dintre ani “i wish you a happy new year”, crede-ma a contat enorm ptr sufletul meu, si acum sunt sigura ca tati a vrut sa-mi spuna asta si a ales o modalitate draga mie, am o colectie intreaga de papusi de plus. Si tata e nascut intr-o zi de 27… dar in alta luna. Vezi, alta coincidenta. In 13 iunie, a fost un an de cand a plecat… Nu esti singura draga mea!! Ei ne trimit semne si ne indruma de acolo de sus! Hai sa incercam sa-i facem sa zambeasca! Te pup si Sa-i ierte Dumnezeu!

  • Tomata

    @ Bia –> Despre Belgrad urmeaza sa scriu… nu m-a impresionat prea mult, ba dimpotriva, pot sa zic ca m-a deprimat. Sau eram eu intr-o stare nepotrivita pentru calatorii.

    @ Irina –> Eu sunt ceea ce sunt datorita tatalui meu. Si sper ca omul care voi continua sa devin sa se formeze tot sub indrumarea lui.

    @ Monica & DeMaio &LiaLia & Lup Alb –> Multumesc. Hug back.

    @ iYli –> Multumesc. Sper sa fie asa cum zici, desi, daca ar fi sa ma iau dupa cum mi se arata in vise… n-as prea zice. Si ma intreb mereu ce nu fac bine de nu mi se arata vesel, de nu-mi vorbeste cu bunatatea care i-o stiu eu…

    @ Baby R –> 3 ani?? Si tot atat de tare se simte? Speram ca timpul sa vindece cat de cat, ba mai mult, acum cateva zile sau saptamani eram chiar vesela, fericita in cateva momente. Si acum m-a lovit din nou durerea si tristetea. hug

    @ m0ntec0re –> Nu inteleg gresit pentru ca nu prea inteleg ce zici 😀

    @ richie –> O astept cu nerabdare… si cred ca stiu cand va veni ziua aia. Atunci cand o sa am visul pe care mi-l doresc.

    @ Ingrid –> hug. multumesc mult. Vreau sa cred ca e fericit. Vreau sa cred asta cu toata fiinta mea.

    @ Xenonisis –> Inteleg ce vrei sa spui… dar nu cred ca am nevoie de un substitut, pentru ca m-a invatat si m-a cladit sa fiu destul de puternica. Imi doresc un singur lucru si cand se va indeplini, toata lumea va sti ca voi merge mai departe cu sufletul impacat si cu inima usoara. 🙂

    @ Beatrice –> Am avut un singur semn de la el. Cel putin unul pe care l-am constientizat. Sper ca n-am trecut pe langa altele, desi imi doresc sa mai primesc reconfirmari ca e bine acolo unde e si ca e fericit si mandru de mine. Imi pare nespus de rau sa aud de mama ta… hug

    @ evergreen –> Da, interesant gand. Nu mi-a trecut prin cap ca acolo sus poate face party asa cum ii placea sa faca pe vremea cand eram eu mica… desi nu cred ca ar fi exclus… ar avea cu cine. 🙂

    @ Grapefruits –> Foarte interesant citat… merci. Poate nu e chiar neadevarat ce spune Rasputin acolo…

    @ scorpio –> 🙂 Mi-ar placea sa stiu asta.

    @ anna –> Comentariul tau m-a impresionat pana la lacrimi, pentru ca, Doamne, ce poveste trista mi-ai spus…Totusi, a fost crutat de verdictul care l-ar fi doborat. Nici tatal meu n-ar fi suportat diagnosticul asta. Ii era atat de frica de moarte… Ce de coincidente, intr-adevar… Eu am primit semnul cu fericit!, insa de atunci nimic… nu il visez decat suparat, ca nu vorbeste cu mine sau daca imi vorbeste este asa… sec si distant. si atunci ma trezesc framantandu-ma de ce ma chinuie asa, de ce nu imi vorbeste macar o data frumos, de ce nu vine numai pentru mine in somn…. pentru ca fara aprobarile lui, am impresia ca nu fac nimic bine…

    @ Bogdan Epureanu –> 🙂 Multumesc. As fi vrut sa fie mandru de aici de jos

  • cristishady

    La un moment dat toti avem un 27 ..la mine este 30 ianuarie… Este primul comment pe care il las aici, nu ma bag in seama prea des dar inteleg perfect prin ce treci …Este ceva care tot timpul iti va da de gandit, si un gol ce nu poate fi umplut de nimic altceva. Nici tatal meu nu era batran, dar cu toate astea Dumnezeu l-a vrut la el.. ma bucur ca cel putin tu esti sigura de faptul ca a fost mandru de tine. Cred ca acesta este un sentiment foarte linistitor…

  • Tomata

    @ cristishady –> 🙁 Imi pare rau ca si tu ai trecut si treci prin asta.
    Sunt sigura doar pentru ca mi-au spus altii… el nu mi-a spus-o mai deloc, poate o data sau de doua ori, nici nu-mi mai aduc aminte, pentru ca mai mult ma critica decat sa ma laude… dar asta era felul lui de a spune ceva legat de succesele sau insuccesele mele…

    Sa mai treci pe aici si la subiecte mai vesele. 🙂

  • Monica

    Ti-am citit titlul postarii si am deschis-o fiind convinsa ca vom avea ceva in comun. Ceea ce m-a socat, insa, n-a fost coincidenta ca si tatal meu ar fi implinit 55 de ani, ci faptul ca atat de multe comentarii erau in acelasi ton. Atat de multa lume pierde persone dragi, inca tinere, motivul fiind aproape mereu acelasi. La mine au trecut 4 ani si deja sunt convinsa ca durerea nu trece niciodata. Ne luam noi cu diverse lucruri menite sa ne distraga atentia, dar cand ne asteptam mai putin, constatam ca lipsa doare la fel.
    O imbratisare calda pentru tine si pentru cei care au nevoie.

  • Tomata

    @ Monica –> Si pe mine m-au impresionat toate povestile pe care le-am citit si nu mi-a venit sa cred cati dintre oamenii pe care ii citesc sau care ma citesc pe mine au pierdut un tata, in cele mai multe cazuri, un bunic sau o mama. Durerea se estompeaza, dar asa cum zici, cand te astepti mai putin, atunci te loveste. Eu am patit-o cand am venit din concediu… incredibil cat de mult mi-a lipsit si cat de mult mi-as fi dorit sa vorbesc cu el.

    Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta. Te imbratisez cu drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *