Indiana

Indianageorge sandAutor: George Sand
Nationalitate: frantuzoiaca
Titlu original: Indiana
Anul aparitiei: 1832
Nr.pagini: 256
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 6/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Dacă n-aş fi găsit Indiana în Piaţa Flavia, şi dacă n-ar fi costat doar 2 lei, probabil n-aş fi citit-o prea curând pentru că nu era nici măcar aproape de lista de lecturi.

Mi-am spus că 250 de pagini nu mă vor reţine prea mult, şi n-are rost să o mai amân. Însă, deşi are dimensiuni „normale”, Indiana m-a ţinut în loc mai mult de două săptămâni. E drept că nu mă pot lăuda cu prea mult timp liber, dar nici primul roman al lui George Sand nu mi s-a părut extraordinar.

Pentru George Sand am o mare admiraţie, încă de când am văzut filmul Impromptu cu Judy Davis şi Hugh Grant. Am descoperit genul de femeie puternică în societatea bărbaţilor, într-o epocă în care puterea nu le era destinată femeilor.

Am îndrăgit-o şi i-am citit una dintre biografii, Lelia sau viaţa lui George Sand, de Andre Maurois, din care am aflat de relaţiile furtunoase şi despre iubirea care a legat-o pe rând de Frederic Chopin şi de Alfred de Musset. Am aflat şi despre opera ei, dar, foarte curios, în perindările mele internetice, n-am întâlnit-o deloc în aceşti 3 ani.

Aşa cum scrie şi prin prefaţa cărţii, aşa cum a remarcat cineva şi la schimb de cărţi, George Sand e mai populară pentru viaţa ei decât pentru opera ei.

Din acest motiv, când am cumpărat Indiana, nu ştiam nimic despre roman. Am aflat, mai apoi, că e primul roman al Aurorei Lucile Dupin, sub pseudonimul George Sand, şi, că la apariţia lui a avut un succes fulminant. Din păcate, tind să cred că a fost apreciat doar de generaţiile acelui secol şi poate al următorului. Pe mine nu m-a încântat. Poate pentru că mă aşteptam să găsesc altceva în paginile lui, o eroină şi mai demnă, dacă se poate aşa ceva, decât Indiana.
Dar, să vă spun pe scurt despre ce e vorba:

Indiana e o tânără creolă de 19 ani, măritată cu un boşorog aspru şi iute la mânie. Nu pentru bani şi avere, ci pentru că fusese omul potrivit la momentul potrivit. Tânăra, originară din Insula Bourbon (actualmente Reunion), până la vârsta ei n-a fost cu adevărat fericită şi n-a cunoscut niciodată adevărata iubire, însă a fost mai mereu bolnăvicioasă. Până când, într-o zi, inevitabil, se îndrăgosteşte. Cum era de aşteptat, nu de soţul ei, ci de un bărbat nepotrivit. Acest bărbat, deşi descris cu cele mai generoase epitete de către autoare, e de fapt, un om de nimic, care nu pune preţ pe promisiunile pe care le face, căruia nu-i pasă decât de el, în consecinţă, cea care se alege cu inima franjuri e Indiana. Ah, şi Noun, servitoarea ei, pe care Raymon de Ramiere, sus-numitul, o seduce şi o părăseste, experienţă în urma căreia Noun se sinucide.

Deşi Indiana îi descoperă secretele lui Raymon şi îl izgoneşte din camera ei, fără ca acesta s-o fi atins, totuşi reuşeşte să o îmbrobodească şi să-i sucească din nou minţile tinerei îndrăgostite. Cu toate astea, Indiana nu-i cedeaza, îl tot duce cu zăhărelul, dar tipului i se cam ia.

Când, în sfârşit, ea merge la el acasă pentru a-i pune viitorul ei la picioare, Raymon nu ştie cum să se descotorosească de ea mai repede. Rănită, cu virtutea intactă, dar cu reputaţia compromisă, Indiana vrea să se sinucidă, dar e salvată.

Soţul ei, ruinat, decide să se întoarcă amândoi pe insula Bourbon pentru că în Franţa nu mai au nimic. Ajunşi acolo, după câteva luni, Raymon îi scrie Indianei şi iar o prosteşte. Evadează din temniţa care i-a fost insula şi traverseaza oceanul pentru a se întoarce, plină de speranţă, la iubitul ei. Îl găseste căsătorit.

Indiana se prăbuşeşte din nou şi, din nou, e salvată. De aceeaşi persoană, despre care nu vă spun nimic pentru că e destul de importantă, şi care, după părerea mea, salvează cartea asta.

De ce spuneam că mă aşteptam la alt fel de eroină din partea lui George Sand? Pentru că la cât de bărbătoasă era şi la cât de masculină îi era gândirea, mă aşteptam la un personaj feminin mai puternic. Chiar dacă Indiana nu cedează în faţa sângelui inflăcărat al lui Raymon, chiar dacă are tupeul de a-şi înfrunta soţul şi curajul de a fugi de două ori în căutarea iubitului ei, totuşi e o femeie slabă, cu ochelari de cal, care se lasă ameţită de un afemeiat. Dar, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, Indiana nu mai iubise până atunci, prin urmare nu mai avusese de-a face cu toate şiretlicurile necurate ale dragostei.

Finalul mi-a plăcut, deşi era uşor previzibil. Cum am spus, pentru mine, doar finalul şi unul dintre personaje au salvat romanul. Cu toate acestea, nu va fi ultima carte pe care am citit-o de George Sand, sunt curioasă dacă poate mai mult.
O recomand doar celor pe care i-am făcut curioşi şi celor care au o lista de lecturi mai scurta.

5 Comments

  • cartim

    “Deşi Raymon îi descoperă secretele lui Raymon ” cred ca aici ai gandit mai repede decat ai reusit sa scrii.
    Nu e critica , doar ca mi-a sarit in ochi si as dori sa nu te superi.

    Btw la Piata Flavia gasesti multe treburi faine daca ai rabdare sa cauti, stau la 10 minute de ea si cand am timp ma duc sa ma delectez, sa vad ce as mai putea gasi. Pacat ca aceasta Piata nu e ca cele din Occident , unde poti gasi antichitati la preturi de nimic.

  • cartim

    indiana era indragostita , prima ei mare dragoste, multi ar fi facut nesabuinte mult mai mari in aceasta situatie.
    Nu e masculina si puternica ca Sand dar totusi are putere sa isi pastreze virtutea intacta, deci personalitate si chiar curaj are.
    Poate a vrut si Sand sa faca o eraoine mai feminina in compensatie cu cu nele trasaturi masculine pe care le avea ea.
    De fapt, Georde Snbd cred ca s-a nascut prea devreme , ea este prototipul femeii de azi.

  • Tomata

    @ Crinutza –> Voia ea sa zica ceva cu casatoria, but still…

    @ cartim –> Merci ca mi-ai atras atentia, am corectat. Ai citit cartea?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *