Oscar si tanti roz
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Nationalitate: francez
Titlu original: Oscar et la dame rose
Anul aparitiei: 1999
Premii: nu
Ecranizare: Oscar et la dame rose (2009)
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: Copilul lui Noe
Ce faci când n-ai de lucru la job? Citeşti. Bloguri, ziare, articole de specialitate şi… cărţi. La îndemnul lui Carlitosam citit de pe scribd.com o superbă cărticică de doar 74 de pagini. Am început-o la 11 şi am terminat-o la 1. Sunt bucuroasă că am citit-o pentru că aşa cum anticipa Carlitos avea să îmi descreţească fruntea şi să mă mai scoată din tristeţe. Apropos de postul de ieri, i l-am dat tatălui meu să îl citească şi am avut aşa un moment emoţionant tată-fiică pentru că atât eu cât şi el nu ştim să ne facem declaraţii de dragoste. Ne arătăm prin diverse fapte. El mi-a luat maşină, eu scriu despre el şi apoi îi dau să citească.
În acelaşi ton, Oscar şi Tanti Roz e povestea unui baieţel de 10 ani, bolnav de leucemie (spaima mea în ce-l priveşte pe tatăl meu), deci alegerea din punctul asta de vedere nu pare prea inspirată. Însă cartea e aşa de gingaşă şi aşa de binevenită încât nu mi-am făcut griji mai mari, ci dimpotrivă, le-am mai diminuat.
Oscar, la îndemnul lui Tanti Roz (o numeşte aşa din cauza uniformei ei de asistentă) se apucă să îi scrie scrisori lui Dumnezeu în care să îi ceară în fiecare zi o dorinţă. Dar nu materială, ci sufletească. Tanti Roz îi mai vorbeşte de o legendă conform căreia în ultimele 12 zile ale anului vremea va prezice cum vor fi lunile anului ce urma să inceapă. Tanti Roz adaptează puţin legenda şi, sub formă de joc îi propune lui Oscar să işi imagineze că fiecare zi reprezinta 10 ani. Astfel până trec cele 12 zile el va fi avut deja 130 de ani. 🙂
Copilul se ţine de plan şi astfel în lumea pe care i-o oferă spitalul ajunge să experimenteze problemele fiecarei vârste, se şi căsătoreşte cu o altă pacientă de vârsta lui, Peggy Blue, pe care o iubeşte sincer şi pe care promite să o păzească de fantome.
Mi-a plăcut mult cum îi vorbea lui Dumnezeu, cum îi scria la sfârşitul fiecărei scrisori: “Te pup. Oscar” ca şi când Dumnezeu ar fi fost un vechi prieten sau la începutul lor: “Dragă Dumnezeu”. Sau când îl întreabă care e adresa lui ca să fie sigur că scrisorile lui ajung unde trebuie. 🙂 O scumpete de copil perspicace pe care mi-aş dori nespus de mult sa îl întâlnesc în viaţă. Mi-a adus aminte de celălalt Oskar din Extrem de tare şi incredibil de aproape. Aceeaşi gingăşie, aceeaşi puritate sufletească…
O poveste presărată cu cugetări simple pe care le-am mai auzit de multe ori, dar care întotdeaună fac bine când sunt amintite. Pentru ca noi uităm multe lucruri de-a lungul timpului şi e bine ca ceva sau cineva să ni le reamintească din când în când.
Recomand cărticica asta din tot sufletul şi pe bune că aş mai citi-o încă o dată. Atât e de frumoasa.
21 Comments
Alina
Ai uitat cuvintele acestea fara sens in recenzie: “am citit de pe scribd.com o”.
(Poti sa stergi comentariul)
Bia
Pam, Pam…îmi mai iau o carte :))
Mersi Tomata pentru “Oskari”
carlitos
Ma bucur enorm ca ti-a placut.
Cum iti spusesem si mai devreme, e ca un pansament pentru gandurile negre ce ne coplsesc pe toti, la un moment dat…
Si eu o recomand cu caldura tuturor, oameni veseli sau tristi… e plina de sensibilitate. Simplitatea vietii si a mortii, vazute prin ochii unui copil, pe mine una m-au coplesit.
carlitos
Ma uitam acum pe IMDB si am vazut ca tot autorul cartii a si regizat si produs filmul amonim… tare as vrea sa-l vad, o sa-l caut si, daca il gasesc, va voi povesti si voua cum a fost…
b.
de schmitt, eu m-am bucurat de “monsieur ibrahim et les fleurs du coran”, carte şi film (filmul e elaborat în ciuda dimensiunilor reduse ale romanului). ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. 🙂
Laura
M-ai facut curioasa! Am sao citesc imediat ce am sa o printez ca la calculator nu pot sa stau sa citesc 🙁
Multumesc mult pentru acesta carticica!
afreuda
Foarte misto. O s-o citesc si eu. Tot la serviciu, si tot de pe scribd. mersi pentru recomandare, de-abia astept sa-mi arunc ochii pe ea. 🙂
Laura
Nu am mai avut rabdare si am citit-o asa.. am stat cu ochii in calculator dar NU regret pentru ca aceasta carte este superba!
ioana
Geniala carte!Minunata!Superba! nici nu cred ca am destule cuvinte sa exprim cat de mult mi-a placut cartea. e atat de profunda…
Tomata
Pingback:
Alle
Daaaa! L-am descoperit pe Eric Schimdt din intamplare, printre gramada de carti de pe masa de la biblioteca. Prima carticica (defapt e un eseu) citita de el a fost “Viata mea cu Mozart”. E superba cartea. Scurta, dar cuprinde atatea chestii aproape de sufletul omului, si explicatii, si fraze pe care eu le-as lua ca citate si mi le-as lipi deasupra capului, sa le vad tot timpul. Oscar si Tanti Roz nu am citit, dar tot in epistole se desfasoara cartea. De data asta, scrisorile sunt adresate lui Mozart. Nu mai zic nimic, dar ti-o recomand cu drag sa o citesti :D.
Azi am terminat si “Domnul Ibrahim si florile din Coran” – cred ca tot 70 si ceva de pagini are. E frumoasa, simpla, iti descreteste fruntea. 🙂
Imi place tare Eric Schmidt. Scrierile lui parca sunt raze de soare albe, pure. *ce comparatie aiurea*
De abia astept sa citesc Oscar si Tanti Roz!
Cu drag,
Alle
Tomata
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback: