Mândrie şi prejudecată

Autor: Jane Austen
Nationalitate: englez
Titlu original: Pride and Prejudice
Anul aparitiei: 1813
Premii: nu
Ecranizare: Pride and Prejudice (1940); Pride & Prejudice: A Latter-Day Comedy (2003); Pride & Prejudice (2005)
Nota mea: 9,5/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Când prea multă realitate sau lucruri negative se adună în universul propriu, îmi caut liniştea în cărţi uşoare sau în romane care nu m-ar solicita sentimental într-un mod negativ. Din aceste motive am ales-o pe Jane Austen să-mi ţină companie câteva seri. Am evitat-o mulţi ani şi am spus la un moment dat că n-o să citesc Mândrie şi prejudecată probabil niciodată pentru că dacă n-am făcut-o când şcoala o cerea, cu siguranţa în alt moment nu mă va mai interesa.  Wrong! Acesta a fost momentul ei şi a fost ales cum nu se poate mai bine.

Mândrie şi prejudecata a fost ca un balsam pentru trăirile mele interioare exact genul de poveste care mă relaxează, mă bucură, mă emoţionează ca o comedie romantică savurată într-o sâmbătă seară.

Multe dintre prietenele mele şi probabil multe fete, în general, îşi doresc să fi făcut parte din aristocraţia secolelor 18-19, multe visăm la un tânăr nobil care să ne cucerească cu scrisori şi dansuri de bal, cu plimbări şi priviri admirative aruncate ostentativ în timp ce noi ne ferim privirile şi roşim în fiecare minut pe care îl petrecem singure cu el. Desigur, aceste fabulaţii nu ne ţin mai mult de perioada în care citim un roman de gen, pentru că nu cred că vreuna dintre aceste visătoare, inclusiv eu, ar putea trai în stricteţea unei societăţi care interzice sau impune lucruri pe care noi, în libertatea cu care am crescut, le-am putea accepta.

Povestea romanului e una clasică, una telenovelistică aproape. Ne-am obişnuit atât de mult cu acest fel de isprăvi, încât tindem să scăpam din vedere că la vremea la care această carte a apărut, genul de personaje precum Elizabeth se năşteau foarte rar. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că Mândrie şi prejudecată e scris de o femeie, una care îndrăzneşte să ironizeze capriciile şi mofturile societăţii engleze, tocmai ale acelei societăţi care urma să ii citească volumul, nu l-am mai cataloga drept o lectură facilă ce păleşte în comparaţie cu marile idei ce-au născut literatura universală.

Elizabeth şi Darcy sunt două personaje şi personalităţi puternice, genul de personaje pe care nu le-ai vedea niciodată împreună pentru că nu s-ar suporta şi totuşi exact genul de personaje între care s-ar putea înfiripa Dragostea, sentimentul cu D mare, ăla dureros, ăla care te face să înţelegi că doar o iubire ce te răneşte e mai puternică decât una care nu are nici un obstacol de sărit. În cazul celor doi, factorii care intervin în curgerea lină a evenimentelor sunt chiar cele două elemente din titlu: mândria lui şi prejudecăţile ei, sau mândria ei şi prejudecăţile lui, mă rog, oricum ar fi, amândoi au o raţiune impresionantă şi totuşi se lasă prostiţi de încăpăţânare şi ghidaţi de mândrie. Mai adăugăm la amestecul asta nişte femei intrigante şi hapsâne, reguli nescrise ale societăţii, baluri şi trăsuri, săptămâni petrecute la diverse castele, domenii elegante, invidie, falsitate, domni manieraţi sau din contră, nişte snobi sau parveniţi, şi am putea acoperi în mare parte subiectul din Mândrie şi prejudecată.

Am vrut să povestesc puţin din subiect, cum fac de fiecare dată, să vă spun cum se cunosc cei doi, ce întâmplări ii apropie şi ce ii desparte, cum trăiesc şi ce ii împiedică să trăiască, să vă introduc şi alte personaje (personal, cam toate mi-au displăcut, în afara de dl. Bennet, tatăl celor 5 fete şi de Lizzy) dar la câtă notorietate are cartea, de câte ecranizări a beneficiat, nu mai are nici un rost. Pot însă să vă îndemn să o citiţi, chiar dacă ştiţi deja subiectul. Pentru mine e una dintre favorite.

Cei care au citit cartea pot să descifreze harta asta mai bine, cei care n-au citit-o sper să nu se lase speriaţi. 🙂

23 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *